Mai există viaţă după accident?!
...de Rusi Alexandru
Depinde de şansă, de lipsa ori prezenţa îngerului păzitor al fiecăruia dintre noi, de cum s-a născut fiecare, cu sau fără căiţă, de prezenţă de spirit a părţilor implicate în accident, dacă şoferul este sau nu beat, dacă este ori nu obosit peste măsură, dacă-i un agresiv, rău şi idiot din născare ori prin cumul de lipsă de educaţie! Oricum, dacă se reţine constatarea potrivit căreia accidentologia din ţara Mioriţei şi baladei Meşterului Manole este una dintre cele mai ridicate din zona UE, că avem cele mai “ucigătoare “ accidente, atunci putem conchide că cine mai scapă cu bine din încleştarea rutieră se cheamă că are noroc chior pentru că poate demonstra că într-adevăr, există viaţă şi după accidentele rutiere din România!Indicatorul sintetic, corect,exact şi fără putinţă de a fi contestat este cel exprimat de raportul kilometri rulaţi până la un accident mortal consumat !! Ţările civilizate au găsit mijlocul de a înregistra şi calcula la câte milioane de kilometri rulaţi a survenit un accident Evident , cu cât numărul de kilometri rulaţi, până la producerea unu accident letal, este mai mare, mai numeros, cu atât gradul de siguranţă rutieră din ţara respectivă este mai ridicat. Unul dintre elementele de importanţă strategică în garantarea unui indicator ridicat al siguranţei rutiere este dat de existenţa unei reţele dezvoltate de drumuri, şosele şi autostrăzi, toate sau aproape toate asistate cu şi de elemente tehnice adecvate, din gama marcajelor şi indicatoarelor de dimensiuni sporite, reflectorizante, semnalizării verticale luminoase şi reflectorizantă, supraveghere electronică, semnalizare electronică de siguranţă, înregistrare automată a valorilor de trafic şi video, etc.Orice investiţie în trusoul drumului public are un beneficiar de mare valoare, a cărei stare de siguranţă este, teoretic vorbind, una dintre principalele obligaţii ale statului de drept, anume ocrotirea vieţii, sănătăţii şi integrităţii corporale a tuturor categoriilor de participanţi la trafic.Prima constatare, de natură să înfirme aşa zisa grijă a celor chemaţi să managerieze politica de siguranţă rutieră , aparţine însuşi Poliţiei Rutiere care nu s-a sfiit deloc să recunoască faptul că majoritatea şoselelor şi drumurilor ţării s-au transformat, în ultimii ani, în adevarate capcane ale mortii. „Am testat, anul trecut, un Atlas Rutier editat în 1977. Am bătut aproape toaă ţaraşi şi am constatat, cu surprindere , că starea drumurilor - aşa cum este indicată acolo - este aceeaşi. Pe alocuri, mai proastă decât acum 30 de ani. Şi asta, în condiţiile în care numărul şoferilor a crescut,depăşind şase milioane iar parcul auto s-a îmbogatit cu masini din ce în ce mai puternice. Iata explicatia pentru cele mai multe dintre accidentele rutiere grave, soldate cu morti si raniti“, au subliniat oficialii Poliţiei Rutiere. Adevărul este, ca întotdeauna, pe undeva pe la jumătate! Dacă şoseaua este absolut nesigură, plină cu denivelări, acoperită cu polei, gheaţă , zăpadă sau apă băltită ,astfel încât indicele de aderenţăeste rdus până la anulare, atunci nimeni nu obligă şoferul să apese ca apucatul şi nesimţitul pe acceleraţie până ce vehiculul iese în decor şi percutează elemente de rezistenţă alăturate drumului. Nimeni nu te obligă să treci la mică distanţă de vehiculul de cale ferată a cărei apropiere este uşor de sesizat.Orice curbă te obligă la o anume reducere de viteză pentru a permite înscrierea în condiţii de siguranţă în unghiul sub care a fost proiectată şi realizată respectiva figură geometrică a şoselei.Este un făcut ca inclusiv şi, mai ales, în condiţii meteo dificile, ploi torenţiale, mâzgă, polei, gheaţă , zăpadă , extrem de mulţi şoferi, să atace curba cu viteze nepermis de mari şi să intre astfel în coliziune cu vehicule care se deplasează , regulamentar, din sensul opus.Este drumul în culpă pentru o astfel de grosolană încălcare a regulilor de bun simţ, mai ales şi, după aceea, a celor menţionate în legea rutieră?? Categoric, este de dorit să avem sute şi mii de kilometri de autostradă, adică existenţa infrastructurii,moderne, sigure, comode, de natură să atragă din ce în ce mai mulţi consumatori ai drumului odihnitor şi sigur. Deocamdată , există încă, extrem de mulţi kilometri de şosea din categoria denumită “Drum naţional” care şi-au dobândit o tristă celebritate prin numărul sporit de accidente concentrate în anumite locuri care şi-au transformat numele în renume al nenorocirii!! Din statisticile de specialitate ale Poliţiei Rutiere se detaşează câteva drumuri naţionale , campioane ale nenorocirilor rutiere prin concentrarea accidentelor în celebrele de-acuma “puncte negre”. Într-un top al şoselelor criminogene din România, conduce detasat : DN 1 (Bucuresti - Ploiesti - Brasov - Sibiu - Cluj - Oradea). Aici s-au produs, în 2009, nu mai putin de 658 accidente rutiere grave, soldate cu 288 de morti si 618 raniti grav. Urmat de DN 2 (Bucuresti - Urziceni - Buzau - Focsani - Bacau - Roman - Suceava), cu 426 de accidente rutiere grave, în care si-au pierdut viata 190 de persoane, iar alte 249 fiind vătămate mai mult sau mai puţin grav.Explicaţia poliţiştilor de la rutiră a fost următoarea “Dat fiind faptul ca aceste doua drumuri nationale sunt cele mai lungi si mai aglomerate din tara, este normal ca aici sa se înregistreze si cele mai multe accidente grave. Exista însa por tiuni de drum pe care se produc continuu astfel de evenimente, asa-zisele „puncte-negre“ (mai exact, segmente de drum pe care au loc cel putin 10 accidente grave într-o perioada continua de 5 ani). În total, în toata tara exista, în acest moment, 268 de astfel de zone. Cele mai multe sunt pe DN 2 (49 de puncte negre) si DN 1 (48). De altfel, toate localitatile de pe DN 1, între Bucuresti si Ploiesti sunt considerate «puncte negre»“ Există viaţă după accidentul rutier ? Nu dacă autovehiculul intră în impact frontal cu alt vehicul la viteză neredusă, deoarece în cazul unui astfel de mecanism de producere al coliziunii şocul resimţit de ocupanţi este cel dat de însumarea celor două viteze.Există viaţă după coliziunea dintre tren şi maşină? Nu, de regulă, deoarece şocul dat de impactul cu vehiculul de cale ferată este năpraznic. Excepţia nu face decât să întărească regula!! Ce ne costă să fim atenţi atunci când şofăm? Nimic, ba, dimpotrivă avem numai de căâştigat! Viaţa , sănătatea, integritatea corporală !! Urmaţi-ne îndemnul oameni buni! Până nu-i prea târziu! Să auzim numai de bine!
Printează
Trimite prin Email
Trimite pe Y!m
Salvează