Florin Şerban pregăteşte un thriller
...de Larisa Ionescu
- Domnule Florin Şerban, aţi primit două trofee - Marele Premiu al Juriului - Ursul de Argint - şi distincţia "Alfred Bauer", oferită pentru noi perspective în arta cinematografică, la cea de-a 60-a ediţie a Festivalului Internaţional de Film de la Berlin, pentru pelicula dvs. "Eu când vreau să fluier, fluier", a cărei lansare pe marile ecrane din România va fi pe 25 martie. Cum aţi reuşit să câştigaţi aceste trofee care fac onoare cinematografiei româneşti?
- Cred că ceea ce a adus filmul nostru în faţă a fost forţa lui. Pentru un regizor, cel mai important este ce se întâmplă la prima proiecţie, dacă există o vibraţie în sală.La premiera de la Festival se auzea dacă aruncai un ac în sală… Deşi am avut mari emoţii la Berlinală şi succes la publicul internaţional, piatra de încercare e, cu siguranţă, publicul românesc.
- Veţi lua o vacaţă după atâtea emoţii şi unde veţi pleca?
- Nu, sunt deja implicat în următorul proiect, şi de-abia aştept să mă întorc din nou la masa de lucru.
- Cum se numeşte filmul la care veţi începe să lucraţi?
- "El Rumano" şi este un thriller. E vora despre un ucigaş plătit, cae se trezeşte implicat într-o poveste de dragoste.
- La ce trimite cu gândul titulatura noii pelicule?
- La Spania. E un român care a trăit 25 de ani în Spania şi acum se întoarce în România să îşi ia o slujbă.
- Aţi absolvit Filosofia, UNATC Regie şi Columbia University. De ce aţi afirmat că nu vă încadraţi în "noul val" al cinematografiei româneşti? În ce măsură filmul are un mesaj filozofic?
- Eu nu am afirmat că nu mă încadrez în "noul val". Pentru mine e o onoare să fiu pus în acelaşi rând cu regizori precum Mungiu, Puiu, Mitulescu, Porumboiu, sau cu regretatul Nemescu. Dar eu nu cred că există un "nou val", ci nişte oameni care fac filme de foarte bună calitate şi pentru mine aşa-zis-ul "val" e mai curând o noţiune de critică de film, şi o problemă de context istoric. Dacă Mungiu ar fi făcut film în urmă cu 10 ani, şi Puiu acum 5 ani, nu cred că s-ar mai vorbi despre acest lucru, doar o încadrare, de fapt. Cât despre filozofie, pentru mine e mai degrabă o armă, şi nu o unealtă. Poate m-a ajutat în a descifra nişte comportamente şi atitudini culturale, nu e o pasiune decât în măsura în care fac cinema, iar dacă filmul meu are sau nu un mesaj filozofic, asta trebuie să spună un critic de film.
- Spuneţi-ne ceva personal despre dvs. Sunteţi căsătorit?
- Eu am făcut un film, şi îmi place ca despre mine să vorbească filmul meu. Atât!
- Din cauza bucuriei că sunteţi câştigător aţi mai văzut-o pe Rennee Zellwegger cât e de frumoasă?
- Din cauza emoţiilor, aproape că nu prea i-am luat seama... Da, e frumoasă.
- Vă consideraţi un continuator al lui Dan Piţa, cel care a obţinut tot un Argint, dar un «Leu», la Veneţia, în urmă cu câţiva ani?
- Nu ştiu dacă sunt continuator, nu m-am gândit, dar iată se strâng aici, acasă, tot mai multe trofee pentru filmul autohton.
Printează
Trimite prin Email
Trimite pe Y!m
Salvează