”Nu am fost un capitalist brutal şi nu sunt un martir”
...de -
Omul de afaceri rus Mihail Hodorkovski este de 7 ani în închisoare şi acum se află în mijlocul unui al doilea proces de evaziune fiscală, care i-ar putea aduce încă 15 ani de închisoare. În 2002, cu un an înainte de a fi arestat, Hodorkovski era considerat al 26-lea om bogat din lume, cu o avere de 8 miliarde de dolari, iar compania sa petrolieră Yukos avea în 2002, o sută de mii de angajaţi şi o cifră de afaceri ce ajungea la 11 miliarde de dolari. Ca în cazul majorităţii oligarhilor ruşi, apăruţi în timpul marii privatizări lansate de preşedintele Boris Elţîn, şi în biografia de om de afaceri a lui Hodorkowski sunt multe „pete negre”: a început să facă afaceri prin legăturile pe care le avea cu Komsomolul, a înfiinţat prima bancă privată din Rusia, după care a cumpărat Yukos, al doilea mare producător de petrol din Rusia.Toate, în mai puţin de 10 ani. Cu ce bani şi ce sprijin politic ? Sunt întrebări la care au căutat răspuns jurnaliştii de la Spiegel online, săptămânal german de investigaţii.
Interviul cu Hodorkovski s-a făcut în scris, prin poştă.
Controla jumătate din Duma de Stat, prin donaţii
„Nu am fost un capitalist brutal în trecut, iar astăzi nu sunt un martir. Nu am vrut să devin nici inamicul Kremlinului, nici martir, nici erou. Dar dacă mă uit în urmă, nu aş schimba nimic” – declară între altele Hodorkovski în interviul pentru Spiegel online. Şi atunci, ce a vrut să fie, de ce a devenit activ politic? Se spunea că prin Yukos ar fi controlat înainte de alegerile din 2004, mai bine de jumătate din Duma de Stat, prin donaţii pentru partide sau deputaţi individuali. „Am folosit fonduri private să finanţez partidul liberal Yabloko şi Uniunea Forţelor de Dreapta. Poate că alţi acţionari de la Yukos au donat partidului comuniştilor. Dar la proces, fostul premier Mihail Kasianov a mărturisit că motivul arestării mele a fost unul politic. Kremlinul lui Putin se temea de influenţa mea politică”.
Dacă a avut vreodată ambiţii prezidenţiale ? „Ar fi naiv din partea unui evreu să creadă că ar avea o şansă. Iar eu nu sunt naiv şi nici nu mi-am exprimat astfel de ambiţii” – este replica lui Hodorkovski.
Până în 2003, anul când a fost arestat, relaţiile politice i-au folosit, iar Spiegel online nu uită să amintească faptul că în 1993, Horodkovski era consilierul preşedintelui Rusiei şi lucra în ministerul energiei. O constelaţie favorabilă pentru a se lansa în faceri cu petrol. ”O interpretare forţată”, replică însă Hodorkovski. În 1996, când a cumpărat Yukos, nu mai lucra în domeniul public. Iar afacerea a fost finanţată cu împrumuturi de la bănci ruseşti, pentru că investitorii străini s-au temut. Mai mult, Yukos era într-o stare financiară critică, avea două miliarde de dolari datorii la stat, nu plătise salariile de mai bine de 6 luni, iar preţul petrolului pe piaţa internaţională era de numai 18 – 25 de dolari barilul. „Nu se poate spune că statul sau preşedintele Elţîn mi-a făcut vreun cadou”.
De ce nu a fugit din Rusia, în 2003, când era avertizat de iminenţa arestării, aşa cum au făcut Boris Berezovski sau Vladimir Gusinski înaintea lui ? „Onoarea mea era în joc. Aveam senzaţia că-mi trădez principiile. Şi nu am putut”. Astăzi, tandemul Medvedev-Putin vede în modernizare şi diversificare singura soluţie pentru a scote Rusia din criza economică. Unii pledează pentru liberalizarea sistemului politic şi economic, alţii cred că o modernizare eficientă poate fi condusă numai de un „dicatator benign”. Cum vede Hodorkovski viitorul Rusiei? „Este o prostie să crezi că poţi construi un stat puternic şi o economie modernă sub un „dictator benign”. Un stat puternic are nevoie de instituţii democratice puternice şi independente. Mai ales de o societate civilă bine dezvoltată şi de o presă liberă. „Dictatorul benign” este visul oricărui birocrat” – este de părere Mihail Hodorkovski.Dacă i-a mai rămas ceva din averea personală şi cât timp crede că mai poate finanţa o armată de avocaţi şi o campanie mondială de susţinere a cauzei sale ? – mai vor să ştie jurnaliştii de la Spiegel online. „Cât va fi nevoie, cât vor mai putea familia şi prietenii mei” – a fost răspunsul laconic al omului de afaceri rus.
Visul american, tradus sovietic
În cei nouă ani de închisoare în Siberia, Hodorkovski, condamnat pentru evaziune fiscală şi fraudă, nu a dispărut din atenţia opiniei publice. Are propriul site, iar avocaţii lui sunt prezenţi în presă mai tot timpul cu mesaje de la el. În 2004, omul de afaceri era cel mai bogat rus şi se afla pe locul 16 în topul celor mai avuţi oameni din lume, deşi era deja închis şi mare parte din averea lui ajunsese în buzunarele creditorilor Yukos. Căderea lui Hodorkovski a fost rapidă. Numeroase personalităţi din Rusia şi din străinătate sunt convinse că Hodorkovski a ajuns la închisoare din motive politice. Fraudele sale sunt dincolo de orice îndoială, dar asta nu ar fi fost suficient pentru o condamnare, dacă Hodorkovski nu l-ar fi deranjat pe Vladimir Putin.
Povestea lui Hodorkovski seamănă mai degrabă cu un exemplu de vis american. A crescut într-o familie din clasa mijlocie a erei sovietice. De mic s-a dovedit excepţional, cu note excelente la şcoală, şi cu o ambiţie remarcabilă. A ales singura cale de succes în acea vreme - calea partidului. Ca activist comunist a urcat repede pe scara ierarhică până la funcţia de vicepreşedinte al Komsomol (Liga Tinerilor Comunisti) din Institutul Mendeleev de Tehnologie Chimică. Komsomolul l-a lansat pe orbita nomenclaturii comuniste departe de apartamentul sărăcăcios de două camere în care crescuse. Hodorkovski era pregătit când a venit perestroika.El a pus bazele primei afaceri în 1986 - o cafenea în stilul glasnost. Un an mai târziu a deschis Centrul de Ştiinţă Menatep, care va deveni banca Menatep. Prin centru, importa şi vindea computere. În 1988, avea un adevarat imperiu de import-export, cu o cifră de afaceri de 10 milioane de dolari, pe an. Din 1995, va avea Yukos. În afacerea de preluare printr-un program de "Împrumuturi contra acţiuni", un grup bine legat de structurile guvernamentale, sub conducerea lui Hodorkovski, avea printre scopurile principale realegerea lui Boris Eltin în 1996. A plătit doar 350 de milioane de dolari pentru 78% din gigantul Yukos.
"Stă în spatele a 25 de uşi de oţel"
Ca orice milionar, Hodorkovski a devenit şi filantrop. A făcut centre de Internet, a finanţat săpături arheologice, tabere pentru copii, burse şi forumuri de dezbatere pentru jurnalişti pe teme precum democraţia. Între timp finanţa diverse grupuri şi formaţiuni politice în aşa fel încât să-şi păstreze influenţa în cercurile politice, dar şi ca să spele milioane de dolari. A fost acuzat că a "administrat" democraţia în Rusia. În ochii occidentalilor apărea ca un promotor al democraţiei cu declaraţii destul de curajoase şi critici la adresa serviciilor secrete şi a armatei, publicate in mass-media europene si americane.
Deşi închis, Hodorkovski rămâne în atenţia presei. Avocatul său, Iuri Schmidt, are grija de asta. El povesteşte presei fiecare mişcare pe care o face fostul şef al Yukos, în închisoarea Cita din Siberia: "Stă în spatele a 25 de uşi de oţel, citeşte cărţi de istorie şi se gândeste la viitorul Rusiei, meditează şi scrie despre ceea ce se întâmplă în ţara şi în lume. Se gândeşte mai mult la binele ţării sale decât la eliberare". Schmidt spune că Hodorkovski se trezeşte la ora 6.00 dimineaţa şi îşi începe ziua uitându-se la ştiri şi citind presa disponibilă, care i se aduce de două ori pe săptămână. Între orele 8.30 şi 9.30 se plimbă cu mâinile la spate într-o curte mică, înconjurată de grilaje. Soţia şi mama lui îl vizitează o dată pe lună. Seara, Mihail citeşte. "În nouă luni a lecturat o sută de cărţi", mărturisea avocatul său anul trecut.
Printează
Trimite prin Email
Trimite pe Y!m
Salvează