Bocciada sau Bociada?
...de Horia Alexandrescu
Apocalipsa pe care ne-o toarnă în urechi, de vreo două săptămâni, cunoscutele megafoane ale opoziţiei, mizează, fireşte, pe îngrijorarea firească a românului că tăierile de lefuri, deja anunţate, îi vor complica viaţa şi mai mult. Cu siguranţă că aşa va fi, adică greu, mult mai greu, pentru cetăţeanul de rând,care nu poate aspira mai sus de clasa mijlocie. Pentru celălalt, din clasa de dedesubt, viitorul imediat va fi desigur şi mai complicat, dar care ar putea fi,totuşi, alternativa? Să dăm drumul la tiparniţa de bani, cum am mai făcut-o, sau să dăm cu tifla FMI-ului, cum sugerează, aberant, Eugen Nicolaescu , ăl de a făcut praf la Sănătate o căruţă de milioane de euro! Soluţia asta liberală a mai fost folosită şi în guvernarea Tăriceanu, permiţând jaful bugetar care i-a urmat.Acum însă, dacă am întoarce spatele FMI-ului, nu prea văd cum am putea plăti chiar în această vară lefurile şi pensiile, fără cele două tranşe pe care le aşteptăm ca aerul! Deci, o soluţie boccie, dar nici pe departe singura, de vreme ce alte variante la fel de nătânge şi de populiste curg şi dinspre stânga, ignorând esenţialul şi anume că în România nu se poate face altceva decât exact ce se petrece în toate celelalte ţări ale Europei. Nu de alta dar criza care a zdruncinat mai toată economia mondială, nu era să ocolească tocmai România noastră.Şi abia acum putem constata cât a duduit de fapt economia autohtonă, din care se spune că doar vreo 30% ar mai fi pur românească.În rest, să recunoaştem, am mai pus umărul cu vreo 100 de milioane de euro la relansarea francezilor de la Piteşti, am mai pus vreo 300 şi pentru americanii de la Fordul oltenesc, despre cât am pus pentru Bechtel nici nu ştiu dacă mai ţine socoteala cineva şi uite-aşa va trebui să sprijinim în continuare economia românească...de alte naţionalităţi.Mai greu însă cu susţinerea propriei agriculturi, de la care aşteptăm, totuşi, pâinea noastră cea de toate zilele. În schimb, ne-am pus pe bocit, pe mitinguri, proteste şi talk-show-uri,pentru anularea măsurilor de austeritate şi susţinerea moţiunii de cenzură. Cum adică să tăiem noi mai mult din lefuri decât taie nemţii, chit că nu producem nici a suta parte din cât produc ei? Cât despre muncă, s-o fi uitat amănuntul că avem una dintre cele mai scurte săptămâni de lucru din UE şi că, din masa bugetarilor, unul din trei e fie şofer, fie secretară sau consilier! În schimb, am auzit un calcul aberant, potrivit căruia, dacă salariile unui soţ şi al soţiei sale se reduc cu câte 25%, familia respectivă ar pierde...50% din venituri! Ei nu zău! Înseamnă că, dacă soţii respectivi au şi trei copii încadraţi în muncă şi se taie fiecăruia dintre ei câte 25%, ar rezulta că familia respectivă ar trebui să mai aducă de acasă 25%, nu?! Cu asemenea intoxicări se încearcă prostirea populaţiei, dar toţi cei care înghit gogoriţele ar trebui să-şi pună problema nu de ce scad salariile şi pensiile, ci pe ce bază au tot crescut. Răspunsul e unul singur: totul a fost bazat, ani de-a rândul, nu pe o creştere economică sănătoasă şi continuă, ci mai ales pe considerente politice, populiste şi electorale.Marţi se votează moţiunea de cenzură, iar soarta Guvernului Boc atârnă de un fir de păr, iar dacă se va întâmpla să cadă, prima consecinţă va fi exact cea enunţată mai sus: de unde banii necesari pentru salarii şi pensii, în această vară?!De la boccii sau de la bocitori?
Printează
Trimite prin Email
Trimite pe Y!m
Salvează