Hopa Mircică!
...de Horia Alexandrescu
Bătălia săptămânii care se încheie, dar şi a celei care urmează priveşte decizia PD-L de a-l detrona pe Mircea Geoană din fruntea Senatului României. În fond, e o solicitare legitimă pentru partidul aflat la guvernare, de vreme ce , dincolo de temeiurile în baza cărora s-a cerut revocarea, PD-L şi aliaţii săi formează deja o nouă majoritate în Parlament.Şi, drept urmare, e perfect logic să-şi poată promova proiectele legislative fără interferenţele şi frânele de care uzează Mircea Geoană, în virtutea funcţiei sale. Lucrul acesta era perfect previzibil încă din momentul în care fostul lider al PSD îşi scotea partidul de la guvernare, cum nici cramponarea sa de funcţie nu e o noutate pentru nimeni. Geoană nu s-a retras din fruntea social democraţilor nici când, pierzând alegerile prezidenţiale, s-ar fi cuvenit să o facă. El însă a sperat într-un nou mandat la cârma PSD, a tras şi sforile de rigoare pentru a-şi atinge scopul dar, după cum se ştie, a eşuat şi în faţa lui Victor Ponta. Nu înainte însă de a cere congresului să îi apere funcţia de preşedinte al Senatului, precizând, nu-i aşa, că nu face acest apel pentru el însuşi, ci numai şi numai pentru interesele partidului! Sigur, ultimele săptămâni au dovedit că Mircea Geoană, ca nr.1 în Senat, operează exclusiv ca om al PSD, nu ca lider al camerei superioare, care ar trebui să conducă lucrările dintr-o postură de neutralitate, dar cine mai poate crede că jocul acesta nu e făcut decât pentru apărarea propriului scaun ar putea avea curând o surpriză de proporţii!
Cert e că, invocând prevederile Constituţiei, Geoană se ţine strâns de jilţ, iar opinia publică ajunge să constate că , dintr-o scăpare absolut inexplicabilă, preşedintele Senatului se dovedeşte a fi singurul demnitar din această ţară care , teoretic cel puţin, nu poate fi schimbat din funcţie! În consecinţă, el refuză să se supună inclusiv votului senatorilor, fiind conştient că majoritatea democratică i-ar juca exact aceeaşi festă ca şi la prezidenţiale şi la congresul PSD. Şi iată blocajul legislativ, survenit într-un moment cum nu se poate mai nepotrivit pentru societatea românească! Lui Mircea Geoană însă e evident că nu-i pasă, ţinând morţiş să rămână al doilea om în stat, deşi nu mai e al doilea nici măcar în PSD. Crezându-se un fel de Hopa Mitică, mă tem că liderul Senatului , care a mai pierdut şi alte confruntări politice, cum a fost cea de la primăria Capitalei, omite esenţialul şi anume cum a ajuns, de fapt, în cele două funcţii pe care a ajuns să le deţină. Or, să ne amintim şi să-i amintim : preşedinte al PSD s-a trezit ca urmare a puciului de la Braşov, care a urmărit, de fapt, detronarea lui Ion Iliescu , nicidecum alegerea lui Mircea Geoană, care nu se distinsese prin absolut nimic ca om politic. Partea şi mai interesantă şi uitată de mai toată lumea la această oră priveşte însă felul în care Mircea Geoană a ajuns preşedintele Senatului.Ei bine, funcţia i-a fost atribuită ca urmare a negocierilor directe cu PD-L, la momentul în care PSD a intrat la guvernare şi nu înainte de a fi exclus colaborarea cu UDMR în viitoarea echipă a lui Boc! Acesta este purul adevăr şi, dacă am respecta o logică a bunului simţ, orice funcţie dobândită „ la mica înţelegere” cum se spune, ca urmare a intrării PSD la guvernare, ar fi trebuit abandonată de beneficiarul ei, odată cu retragerea din Cabinet. Şi ce uriaş câştig de imagine ar fi putut obţine politicianul Mircea Geoană, dacă îşi asuma un asemenea pas demn. Din păcate, n-a făcut-o însă, nici atunci, cum nu o face nici măcar acum, cramponându-se de o poziţie pe care o va pierde oricum, mai devreme sau mai târziu.Deşi, acest Hopa Mircică continuă să spere...
Printează
Trimite prin Email
Trimite pe Y!m
Salvează