Nevoia de normalitate
...de Horia Alexandrescu
Suntem la capătul unuia dintre cei mai grei ani post-decembrişti, un an de criză, care a fost şi al alegerilor prezidenţiale, marcând simbolic parcă şi trecerea a două decenii de la revoluţia/lovitură de stat din 1989. Urmează să strângem din dinţi, pentru încă o bună perioadă de timp, noul guvern pregăteşte lansarea unui buget de austeritate, iar populaţia trăieşte probabil cele mai sărăcăcioase sărbători din ultimii ani.Tocmai de aceea, însă, cred că e momentul să strângem rândurile, abandonând dihonia şi încercând să punem umărul la ieşirea din prăpastia crizei economice. Avem nevoie de normalitate mai mult ca oricând, iar dezbinarea politică ,la care ne-au împins atâtea runde de alegeri, trebuie abandonată sau măcar temperată, pentru a face loc unei etape de linişte şi de solidaritate. Multora dintre noi li va părea imposibil un asemenea pas dar, pentru oricine e cu capul pe umeri, devine clar că nu suntem deloc în poziţia de a ne război în continuare între noi, în loc ca toţi să ne luăm la trântă cu criza, pentru a ieşi la liman. Ne-or fi ajuns 20 de ani de încleştare, împinsă adesea chiar până la ură, iar semnalul acesta trebuie dat, în primul rând, de clasa politică.Să nu uităm că ne aflăm în faţa celui dintâi Parlament ales uninominal şi că - în ciuda listelor pe care le-au finalizat tot... partidele şi a unei legi electorale strâmbe-
aleşii noştri reprezintă, totuşi, colegiile în care au candidat.Deci, tocmai pentru că suntem în criză, electoratul priveşte cu speranţă şi încredere la fiecare senator şi deputat,care are obligaţia prioritară de a-şi reprezenta alegătorii, înainte chiar de obligaţiile faţă de propria formaţiune politică.Or, din această perspectivă, ar trebui să ne aşteptăm ca în toate colegiile să se ajungă la o colaborare a deputaţilor şi senatorilor în interesul cetăţenilor din zona respectivă, dincolo de culorile politice ale celor aleşi! Acesta ar putea fi primul pas spre normalitate şi normalizare, lăsând confruntările politice sub cupola Parlamentului, dar limitându-le şi acolo la sfera rezonabilului.Sigur, e greu să trecem peste această barieră a dihoniei politicianiste, mai ales într-un an greu cum este şi cel care începe peste câteva zile, dar avem nevoie de acest efort conjugat! Refuzându-l, însă, ne vom face în continuare rău cu mâna noastră şi, în loc să ieşim din nou la lumină, cu perspectiva de a putea trăi mai bine, ne vom adânci şi mai rău în hăul dramatic al crizei. Au trecut două decenii şi o fi venit vremea să mutăm politicul şi politicianismul în spatele preocupărilor noastre zilnice, pentru a ne putea îngriji de locurile noastre de muncă, de familii, de locuinţe, de tot ceea ce este evident prioritar în viaţa fiecăruia dintre noi! Iar dacă vom înţelege aceste adevăruri, cu siguranţă vom putea păşi spre normalitate. În contextul căreia vom mai face şi politică, dar nu înainte de a ne îngriji de casă, de copii, de pâine şi de profesie!
La mulţi ani 2010 şi să ne vedem cu mai bine în anul viitor!
Printează
Trimite prin Email
Trimite pe Y!m
Salvează