Cristian Diaconescu – El Fugitivo!
...de Radu Vlad
S-a spus că recentul Congres al PSD ar aduce, în sfârşit, linişte în partid şi că răsturnarea lui Geoană ar fi de natură să readune toate grupările din sânul social-democraţilor. Din păcate, constatăm că realitatea este cu totul alta. Deşi preşedintele-fondator al partidului, Ion Iliescu, a reuşit să repună lucrările Congresului în limitele corecte ale statutului în vigoare, retrăgându-se elegant şi din poziţia de lider onorific al formaţiunii, jocurile baronilor locali au stricat, din nou, totul! De fapt, ceea ce în primele momente vocile analiştilor şi comentatorilor au considerat că este rezultatul unor alegeri democratice s-a dovedit până la urmă cu totul altceva. Sigur, alegerea lui Victor Ponta în fruntea PSD este un pas promiţător pentru viitorul partidului, dar cine se uită mai atent la gruparea vicepreşedinţilor care l-au împresurat nu va putea constata altceva decât că, vorba aia, „la vremuri noi, tot noi”, ceea ce conduce spre ideea că baronii care l-au controlat pe Geoană sunt pregătiţi să-l încalece şi pe Ponta. Simpla parcurgere a „scorurilor” obţinute de vechii/noii vicepreşedinţi demonstrează fără echivoc înţelegerea dintre ei şi condiţionările reciproce prin care filialele pe care le patronează au fost obligate să asigure liderilor lor nemişcaţi de pe poziţii de ani de zile un viitor la fel de confortabil. Fireşte, Victor Ponta va încerca tresăriri de orgoliu, de genul „afară cu maşinile din curte!” sau punctualitate la şedinţele BPN. Acestea sunt însă palide semne de autoritate ale unei noi conduceri care se vrea mai fermă. În plus, pasul înapoi făcut de Iliescu poate semnifica şi ceva de genul „scoateţi-vă ochii între voi!” S-o fi săturat şi el de toate cele prin care a trecut PSD în ultimii 5 ani şi, mai ales, de jocul parşiv al fostei găşti a lui Geoană, care şi-a conservat, iată, poziţiile decizionale, majoritare, în forul de conducere al formaţiunii. De altfel, fostul preşedinte de onoare al PSD pusese în gardă Congresul că în modificarea statutului ar trebui ca liderii filialelor judeţene să nu mai deţină concomitent şi funcţii la nivel central. Ştia Iliescu ce ştia! Consecinţele sunt deja vizibile: în ciuda răsturnării lui Geoană şi a alegerii lui Ponta, plecările din PSD continuă şi vor continua, ducând chiar la pierderea unor piese importante şi credibile din sânul social-democraţilor. Este în primul rând cazul răsunător al lui Cristian Diaconescu care, dincolo de mârşăvia dosarului de filaj ticluit în mod cert de foştii săi colegi, s-a declarat scârbit, pe bună dreptate, alegând calea migraţiei politice. Mânia sa întemeiată a fost atât de mare, încât avea să mărturisească, imediat după luarea deciziei, că, dacă inclusiv liberalii i-ar fi pus în faţă, în acel moment, o cerere de adeziune, ar fi semnat-o fără ezitare. În fapt însă, el s-a alăturat grupului independenţilor, care se pregătesc de lansarea unei noi formaţiuni de centru-stânga, în care El Fugitivo va primi, cu siguranţă, poziţia de frunte pe care o merită. Şi n-ar fi deloc rău ca fostul ministru de Externe al României, diplomat cu vastă experienţă, să fie repus în drepturi inclusiv în echipa guvernamentală. Până atunci, semnalul dur servit de Cristian Diaconescu PSD-ului trebuie privit nu ca o trădare, cum încearcă să acrediteze ideea unii dintre cei care l-au trădat pe el, ci ca o consecinţă previzibilă a rezultatului alegerilor şi, mai ales, a avertismentului venit în timpul Congresului tocmai de la Ion Iliescu! Baronii locali care au dus partidul acolo unde este îl controlează în continuare şi îl vor împinge tot mai jos, cel puţin până la modificarea statutului şi la noile alegeri din filiale. Acestea sunt şansele PSD-ului şi rămâne de văzut în ce măsură vor avea puterea să le valorifice sau nu.
Printează
Trimite prin Email
Trimite pe Y!m
Salvează