“Ei sunt acoperiţi, sunt încă în activitate! Altfel, de ce nu li se dau dosarele?!”
...de Cafeneaua politică - OTV
Horia Alexandrescu: Domnule general Ioan Talpeş, cum vedeţi decizia luată de Curtea Constituţională privind suprimarea atribuţiilor Agenţiei Naţionale de Integritate?
Ioan Talpeş: Eu vă întreb ceva! Pe această Curte Constituţională n-o întreabă nimeni ce este ea?!
Horia Alexandrescu: Şapte dintre judecătorii CCR au fost luaţi la puricat. În acel moment au venit şi ei cu decizia, cu neconstituţionalitatea legii de funcţionare a ANI! Pe internet au apărut declaraţiile lor de avere, te apucă durelile de cap când le citeşti. Moşteniri, nu?
Ioan Talpeş: …Dacă oamenii şi-au făcut cinstit averile…Totuşi, să fie foarte clar, nu pot să trec peste acest aspect. De multe ori noi, luaţi de vânt, de nevoia de a face ceva rapid… nu prea ne uităm cum o facem; sau îi lăsăm pe cei care sunt mai deştepţi decât noi, care nu vor să facă, dar care vor să saboteze. Introduc ei câte ceva, se negociază aceste amendamente pe coridoarele parlamentului, cu toate că acela care negociază nu ştie despre ce este vorba. El este un politruc de tip nou care mai lasă de la el. De când există ANI? De trei ani, nu? De ce abia acum s-a constatat?
Horia Alexandrescu: Ei au spus că trebuia cineva să sesizeze Curtea Constituţională. CCR nu poate să se ...autosesizeze! Până acum nu s-a gândit nimeni să facă acest lucru, abia acum s-au sesizat...
Ioan Talpeş: Când eram independent în parlament tot făcem sesizări, dar nimeni nu mă lua în seamă.
Horia Alexandrescu: V-aţi bătut pentru Legea siguranţei naţionale…
Ioan Talpeş: Eu am susţinut această lege. De fiecare dată vorbesc şi am vorbit an de an, am făcut demersuri în senat, nimeni nu se ocupă de ea.
Horia Alexandrescu: Sunt băieţii acoperiţi, rămaşi de dinainte de ` 89, sunt bine-mersi prin toate partidele.
Ioan Talpeş: Ei sunt acoperiţi, sunt încă în activitate, că altfel de ce nu li se dau dosarele, de ce nu se vorbeşte despre ei ?! Asta înseamă că ei fac parte, încă, din mediul activ. După aceşti 20 de ani scurşi de la evenimentele din 1989 ne vom da seama, pe parcusul acestui an, că altele au fost adevărurile decât acelea care ni s-au servit drept adevăruri. Se află zi de zi câte ceva şi se ajunge, cu adevărat, acolo unde trebuie să se ajungă.
Horia Alexandrescu: Pensiile militarilor sunt pe tapet. Dumneavoastră sunteţi general cu trei stele, în rezervă. Trebuia să aveţi patru stele, dar aţi refuzat.
Ioan Talpeş: Da, ar fi trebuit să am patru. Am avut timp de 12 ani funcţie de patru stele. Moral, am patru stele, dar am refuzat pentru imoralitatea altora. Cât priveşte pensiile militare, până şi acum domnul Boc îşi dă cu stângul în dreptul. Mai rău decât atunci când la o televiziune şi-a dat cu dreptul în stângul ...şi a căzut de pe scenă. Eu cred că acum căderea va fi mult mai dură. De ce? El nu înţelege nişte lucruri absolut normale pentru perceperile fireşti ale unui militar. Militarii nu au salariu şi nici carte de muncă, militarul are soldă. Nici nu se punea problema cotributivităţii, el nu obţinea ceva în plus prin ceea ce făcea. El era dedicat promovării şi apărării intereselor patriei, el nu producea ceva. Sau, orice producea – în materie de tehnologie- nu se lua în seamă ca producţie, ci ca aport la susţinerea apărării naţionale. Solda este de pe vremea romanilor. Or, să nu înţelegi unde e diferenţa şi să faci această dispută...Dacă în România ar fi existat un fond al pensiilor – care să se fi adunat, nu numai pe hârtie- noi nu ar fi trebuit să avem acum probleme cu plata pensiilor. Dar acest fond nu a existat, prin el s-ar fi acumulat fonduri, s-ar fi făcut chiar şi profit. În România n-a existat aşa ceva, iar după 1989 a dispărut total ca element de raportare.
Horia Alexandrescu: Premierul Emil Boc spune că anual se plătesc 120 milioane de euro pentru 0, 14% dintre pensionari.
Ioan Talpeş: Într-adevăr, mi se pare că e foarte mult... De fapt, unde ar trebui ei să cerceteze: am făcut atâtea categorii de pensionari după 1989. Ştiţi că noi am intrat în 1989 toţi cu gândul la acei pensionari ai luptei anticomuniste. S-a întâmplat pe vremea preşedintelui Constantinescu, eu nu zic că domnia sa – altul a fost prim ministru- foarte mulţi au ieşit la pensie cu salariul din ultima lună. Este inadmisibil aşa ceva! Aceşti oameni trebuie depistaţi, chiar dacă ei se supără de ceea ce le spun eu. Real, ei nu pot să se bucure de alte avantaje decât ceilalţi. Să le aplicăm tuturor acea grilă care a funcţionat corect până în 1989.
Horia Alexandrescu: Liderul PSD Victor Ponta a declarat că ar trebui să lăsăm pensiile aşa cum sunt acum, dar să le impozităm diferit.
Ioan Talpeş: Când ajungi să impozitezi pensia – asta e o categorie de venit obţinut nu din activităţi lucrative cum sunt învăţământul, medicina – deja s-a făcut o nedreptate. Or nu recunoşti că este un drept pentru ceea ce a lucrat înainte – şi atunci este nominalizată şi clar direcţionată-, ori activitatea militarului este una lucrativă. Stă acasă, prin urmare, trebuie să-i impozităm pensia ca la ceilalţi. Dar, cine este domnul Ponta? Aici este marea tragedie. El are în spate o poziţie uriaşă, este preşedinte al PSD. Cum de nu gândeşte, astea sunt elemente de referinţă primară. Noi ne jucăm pentru că trecem din criză în criză, am mai păcălit ziua de azi, o mai păcălim şi pe cea de mâine. Până la urmă, din atâtea păcălituri ajungem păcălici.
Horia Alexandrescu: Domnul Vasile Blaga declară într-un interviu pe tema că ar exista tensiuni în interiorul PDL, apropo de criticile pe care le-a adus preşedintele Băsescu, că nu crede în acest scenariu prin care cei trei – Videanu, Berceanu, Blaga- ar trebui schimbaţi din fruntea partidului...
Ioan Talpeş: Eu sunt convins că domnul Blaga ştie mai multe decât ştim noi. Din acest punct de vedere nu mă îndoiesc. Dar, mai există şi jocuri. În politică există – eu cunosc relaţia şi vă rog frumos să nu-mi cereţi nume- dintre un preşedinte şi un prim ministru care, mai ales în faţa unora sau altora, erau în război total, dar seara se întâlneau şi îşi dădeau mâna. Asta face parte din aşa zisa şmecherie românească.
Horia Alexandrescu: O afirmaţie a domnului ministru Blaga în interviul acordat ziarului România Liberă a fost preluată de toată presă şi comentată. Anume că, DGIPI a făcut şi poliţie politică.
Ioan Talpeş: Cum să nu facă?! A făcut întodeauna poliţie politică. Din acest punct de vedere eu am greşit. Prin anii `90 când se dădeau de toţi pereţii, când existau sau ba nu existau, în calitatea mea de consilier pe probleme de apărare am insistat pentru a se forma şi aşa ceva. Dar s-a pornit, de la început, pe un alt proiect. De la un serviciu de protecţie internă s-a ajuns la altceva, a scăpat din mână pe fondul acestui joc între preşedinte şi premier. Care e mai important, de ce primul ministru să nu aibă propria lui structură de informaţii? Ca şi cum sistemul naţional de informaţii nu este şi al premierului, care este vicepreşedinte al CSAT. Dar s-a trecut mai departe, fiecare trebuie să aibă structura lui. Domnul Năstase s-a bătut pentru asta. Domnia sa a acordat fel şi fel de ranguri, secretari de stat...chiar intrând în provocările unor... şmecheri din aceste zone. Aceste personaje sunt nişte fiinţe inteligente care ştiu cum să joace şi care în loc să servească preşedintele, primul ministru sau instituţiile, adică staul, ajung ei să-şi aservească statul!
Horia Alexandrescu: Domnule Talpeş, tribunalul a validat grupul independenţilor care formează Uniunea Naţională pentru Progresul României, un grup care are 30 de parlamentari şi care se anunţă drept un partid de centru stânga. Cum vedeţi această mişcare?
Ioan Talpeş: Mie mi se pare că am fi reuşit o chestie formidabilă dacă făceam partidul independenţilor.
Horia Alexandrescu: Nu-i timpul pierdut.
Printează
Trimite prin Email
Trimite pe Y!m
SalveazăArticole din aceeaşi categorie:
Articole de acelaşi autor:
- "De 20 de ani ducem un razboi aberant in interiorul acestei tari amarate"
- Ioan Talpeş, la “Cafeneaua Politică”
- “Ei sunt acoperiţi, sunt încă în activitate! Altfel, de ce nu li se dau dosarele?!”
- "Trebuie luate masuri urgente pentru a preintampina o tragedie"
- România între debusolarea crizei şi cea mediatică (II)