NAVIGARE
CURS VALUTAR
dsl
Eveniment

Ioan Talpeş, la “Cafeneaua Politică”

...de Cafeneaua politică - OTV

Ioan Talpeş, la “Cafeneaua Politică”
« Imaginea 1 din 1 »

Horia Alexandrescu: Ca de fiecare dată, atunci când avem lucruri importante de discutat, se află alături de noi domnul general Ioan Talpeş. Vom începe cu Agenţia Naţională de Integritate şi vom continua cu rezultatele la alegeri, cu Legea lustraţiei care a trecut de comisia judidică a Camerei Deputaţilor. Avem mai multe teme dure, tăioase, de dezbătut. Domnule general, în privinţa ANI mi se pare că nu ne trezim nici acum, în al 12-lea ceas. Am primit semnal din partea Uniunii Europene, direct de la domnul Barroso, apoi de la ambasadorul Statelor Unite la Bucureşti, Mark Gitenstein. Preşedintele i-a rugat ca în timp de 10 zile să avem un răspuns, băieţii cam trenează chestiunea, PNL nici nu s-a dus la consultări. Cum vedeţi situaţia?
Ioan Talpeş: Dacă ne-am opri aici lucrurile ar părea oarecum acceptabile până la un anumit punct. De ce noi suntem luaţi întodeauna ca exemplu negativ? De ce Comisia Europeană este preocupată de acest aspect? Există acel curent: uite, măi, cum se amestecă în ciorba noastră. Cam aşa se întreabă unii! Dar, nimeni nu observă că ciorba noastră se împute...cam de mult timp. Trebuie ca cineva să intervină cu adevărat. Or, dacă am vrut să intrăm în Uniunea Europenă, NATO, de ce ne tot mirăm mereu şi ne întrebăm ce caută ambasadorul Statelor Unite să se amestece. Ce, ambasadorul nostru spune ceva în SUA vizavi de o lege sau de alta! Ei, nu e chiar aşa! Noi ne-am luat după modelul lor, nu ei după modelul nostru. Noi spunem şi insistăm să se desfiinţeze odată vizele pentru America; tot noi spunem că avem nevoie de investiţii de capital în România şi de venirea unor intreprinzători. Omul cere să aibă nişte condiţii asimilabile atât la noi – am citit şi eu interviul- cât şi în UE. Altfel, discuţiile nu au niciun sens. Dacă nu sesizăm că această deschidere care este făcută în diverse direcţii – inclusiv pentru finanţarea statului- este făcută cu sprijinul aliaţilor noştri. Că ne facem că nu înţelegem acest lucru este altceva. Asta este cu adevărat o mare problemă.
Horia Alexandrescu: Chiar domnul Barroso are pe site declaraţia de avere...
Ioan Talpeş: Nu există funcţionar internaţional, funcţionar public, atât în Uniunea Europeană cât şi în Statele Unite ale Americii, care să nu aibă o asemenea declaraţie!
Horia Alexandrescu: Nu numai atât. Excelenţa sa, domnul ambasador Gitenstein, a explicat două lucruri: în Statele Unite, absolut toţi demnitarii sunt obligaţi să-şi prezinte declaraţia de avere. Excelanţa sa mai adăuga faptul că simpul cetăţean trebuie să ştie ce valori are respectivul politician, ce venituri are, cum le face sau cum le-a dobândit. La ei există o regulă: când ai intrat în politică, stop afacerilor. Găseşti un om pe care îl pui în fruntea afacerilor. Tu, adio, te-ai retras! În timp ce la noi, o treime dintre parlamentari – cam 150 - au dosare la ANI!
Ioan Talpeş: Acum, dacă ANI, de la început ca şi pe parcurs, ar fi acţionat foarte determinat şi abordările sale ar fi fost de necotracarat sau de necontestat, până la urmă, atunci, poate lucrurile ar fi mers mai bine. Dar, a existat şi tentaţia aceasta, în a se face prin ANI nişte presiuni politice. Dacă nu constatăm acest aspect, înseamnă că iar nu vedem lucrurile esenţiale. Or, mie mi se pare că acum, tocmai când se porneşte – cu adevărat - spre o abordare directă a problematicii combaterii corupţiei în România, ar fi o tragedie să acceptăm această stare în care se află ANI, acum. Mi-ar fi de ajuns să văd cum a fost tratat acel caz în care un ziarist- care se consideră o mare conştiinţă în România, un mare analist politic- împreună cu un alt ziarist- care a făcut şcoală în presa din România- şi în care şeful ANI, era împreună cu aceste personaje, care prin tot ceea ce vorbeau încălcau legile şi regulile din România. Majoritatea celor care au luat cuvântul în mass media au atacat faptul că acest preşedinte al ANI i-a înregistrat pe Roşca Stănescu şi pe Chireac! Incredibil! Preşedintele ANI chiar ar fi fost obligat să-i înregistreze în momentul în care ar fi simţit că face obiectul unei presiuni. Care era şansa şi posibilitatea lui de apărare!? Pentru că, altcineva îi urmărea pe toţi! Atunci, despre ce este vorba. Din 1990 şi până astăzi tot discutăm – mulţi nici nu mai ştiu cine a fost Ceauşescu în România, iar despre Securitate - despre înregistrări ce să mai vorbim. Noi ne pronunţăm împotriva structurilor de sistem ale satului. Ele trebuie făcute pentru protejarea societăţii în ansamblul ei.
Horia Alexandrescu: Ceea ce se face în toate ţările…
Ioan Talpeş: Exact! Conform tuturor legilor şi practicilor internaţionale. Nimeni nu şi-a propus să blocheze înregistrările făcute de toate aceste firme apărute precum ciupercile. Eu nu înţelegeam prin anii `91 - `94 de ce mă băteau toţi la cap să semnez pentru constituirea a fel şi fel de firme de protecţie. Bineînţeles, mi-a dat seama; măi, fraţilor voi vreţi să privatizaţi toată ţara, care sunt regulile voaste? Ei ce doreau să facă? Astăzi, în Stalele Unite sau în Anglia sau în altă ţară, când se face o astfel de privatizare sau se înfiinţează o firmă, el vine cu datele lui în care trebuie să colaboreze cu instituţiile statului. Altfel, e copilul ploii. Or, la noi, nu. Se pornea din instituţiile statului şi se făcea o firmă, o privatizare, utilizând experienţa statului, cu toată logistica. Nimeni nu se întreabă cum pe mine mă poate înregistra oricine, chiar de pe stradă. În toate ţările civilizate există, din acest punct de vedere, o legislaţie foarte clară. De ce oare nu vrem să ajungem şi noi la o astfel de legislaţie? De ce vrem doar una prin care demantelăm acest sistem. Dar acceptăm ceea ce ne este favorabil din acest sistem. Devalizăm o societate, un popor! Asta facem din 1989 şi până astăzi! După 20 de ani, domnule, ce avere ai? A, asta nu se poate! Atunci, de ce vrei să fii într-o funcţie publică?! Când eşti un cetăţean oarecare nu-ţi cere nimeni să-ţi declari public averea!...Tu vrei să fii şi preşedinte al senatului...?

Horia Alexandrescu: ... Preşedinte al senatului! Iarăşi s-a aprins un bec!
Ioan Talpeş: Nu vă gândiţi care a fost înţelegerea cu domnul Voiculescu şi care a fost sensul acelei lovituri, de atunci, de la referendum? Să ajungi preşedinte de comisie parlamentară care îl judeca pe preşedintele României! Pe mine mă înspăimântă viteza extraordinară de uitare a românilor.
Horia Alexandrescu: Cum credeţi că va ieşi legea ANI? Sunt propuse două tipuri de declaraţii: o declaraţie publică în care să spui câte conturi, câte case ai, dar fără să precizezi unde sunt, în timp ce conturile, băcile unde sunt, se vor da pe o altă declaraţie care va fi secretizată. La noi poate exista ceva secretizat sau iar vor începe să „transpire” aceste declaraţii?
Ioan Talpeş: Nu am să vă ascund că la prima variantă a legii ANI am avut reţineri, chiar am votat împotriva ei când eram în senat. Până la urmă, dată fiind starea de evoluţie a societăţii româneşti, intram într-o abordare cu nişte reguli care la noi erau foarte labile, din punctul de vedere al abordării publice. De ce trebuie să precizez unde am aceste proprietăţi?! Cum le-am dobândit- acum sunt necesare astfel de precizări. Legea care vine acum este foarte bună. Ea te obligă să declari participarea şi investiţiile.
Horia Alexandrescu: Aşa este. Pe formula veche, ANI nu avea nicio obligaţie; nici nu trebuia să te anunţe că te cercetează, nici să-ţi ceară părerea.
Ioan Talpeş: Aproape toată legislaţia mondială prevede faptul că trebuie să-mi demonstrezi, până la urmă, dacă eu am încălcat ceva. Până atunci există prezumţia de nevinovăţie. Pentru că sunt persoană publică -şi am aceste funcţii care intră într-o astfel de cercetare,- eu vin şi îţi arăt ce avere am. Dar, este inadmisibil dacă şi la această lege se procedează astfel: nu există declaraţie pentru averea reală! Uitaţi-vă la lista milionarilor în euro! În declaraţia publică nu au nici macar maşină! Vrem cu adevărat să facem dreptate în această ţară sau nu vrem?
Horia Alexandrescu: Vocile autorizate venite din partea UE şi a Statelor Unite ar trebui să pună pe gânduri oamenii de afaceri care mai fac şi politică, dar şi pe politicienii care fac şi afaceri. Vă întreb: cum este posibil să existe, în acest moment, la un an şi jumătate de la intrarea în parlament, oameni politici care sunt, în continuare, membri în consiliile de administraţie la multe societăţi – şi care au încasat bani grei – în ciuda prevederilor legii? Este culmea neruşinării. Să încalci legea, la vedere!
Ioan Talpeş: La noi nimeni nu-l condamnă pe hoţ ! Nu condamnă nici tentaţia hoţului. Într-o ţară democrată e condamnat cel care trebuia să-l prindă pe hoţ ...şi nu l-a prins, în pofida faptului că ştia şi avea probă că fură.
Horia Alexandrescu: Spre exemplu, unul dintre aceştia 150 de parlamentari care a încălcat legea, fiind acţionar la mai multe societăţi trebuie să fie dat afară din parlament ca fiind incompatibil. Ar fi posibil să se întâmple aşa ceva?
Ioan Talpeş: Nu cred şi nu voi crede niciodată! A existat şi o adevărată dezbatere publică privind faptul că unii parlamentari încasau bani pentru chirie, deşi ei aveau apartament în Bucureşti. S-a luat vreo măsură? Or, când în România s-a ajuns la ideea că – indiferent ce s-ar întâmpla- toţi suntem la fel, atunci nu mai poţi lua nicio măsură. Ideea pe care s-a jucat a fost aceea că toţi suntem la fel, toţi furăm. E adevărat, unul fură o cărămidă, altul mărul din copac... iar cei mai mulţi fură ţara! Pe această logică, pe care ne-am asumat-o, trebuie să ne batem şi să ajungem cât mai sus, pe locurile de unde putem să furăm mai mult. Nu aşa este România, s-ar putea să vină alţii care să înceapă s-o adminstreze şi s-o organizeze. Dacă duci ţara într-un faliment...atunci te adresezi cuiva care îţi dă banii ca să poţi s-o relansezi.
Horia Alexandrescu: A venit FMI – şi aici trebuie să-i dăm dreptate preşedintului Traian Băsescu - care a spus că n-aţi concediat oamenii, n-aţi redus personalul bugetar.
Ioan Talpeş: Adică, vreţi să mă convigeţi că preşedintele nu poate să-i impună ceva premierului Boc?
Horia Alexandrescu: Atunci înseamnă că l-a minţit pe preşedinte...
Ioan Talpeş: Situaţia e mult mai gravă decât credeţi. Odată ce îţi propui să vii cu ai tăi pentru a-i da afără pe ceilalţi, neţinând cont de logica legilor existente, vei ajunge la blocaj. Ceea ce s-a şi întâmplat! S-au dat mulţi afară, dar în instanţă au câştigat şi au revenit.
Horia Alexandrescu: Atunci legea este proastă? Funcţionarul public...
Ioan Talpeş: Nu, nu este proastă legea. Vedeţi, am încălcat legea funcţionarului public. Au fost daţi afară pentru că primul ministru nu avea încredere în ei. Dar... mai întâi trebuie să-l dovedeşti pe acel funcţionar public, să demonstrezi de ce n-ai încredere în el. Toţi cei care intentat procese au câştigat. Atunci, ne-am pomenit nu cu oameni daţi afară, ne-am pomenit cu cu oameni în plus! Noi ar trebui să regândim toate acele angăjări. Pe de o parte, pe acele persoane le-am angajat şi ele funcţionează pe legea funcţionarului public care nu are nimic de a face cu o slujbă politică. Or, noi, pe legile respective am băgat oameni politici sau clientelă politică.
Horia Alexandrescu: Vă dau dreptate. Să luăm cazul cancelariei primului ministru care era supradimensionată, erau vreo 400 de angajaţi rămaşi de la Tăriceanu. Era o întreagă armată acolo. Emil Boc a procedat corect când a redus acest număr impresionant. Că şi-a adus oamenii lui...şi asta este de discutat.
Ioan Talpeş: Haideţi odată să punem această chestiune într-o dezbatere publică. Ce vrem noi să facem? Noi vrem doar să câştigăm un avantaj, să echilibrăm în structurile de sistem şi administrative ale ţării prezenţa partidelor. Să avem influenţe pe măsura forţei politice. Dacă nu facem acest lucru vom ajunge la experienţa africană.
Horia Alexandrescu: Eu nici nu ştiu dacă am ieşit din experienţa africană...
Ioan Talpeş: Păi, dacă am ajuns până acolo încât să cerem, după ce partidul nostru a câştigat, schimbarea şefului de la „Doi şi-un sfert“... Credeţi că degeaba s-a ajuns la această stare de lucruri!? Dar cel de la SRI...de ce să mai rămână, doar noi am câştigat politic! Am ajuns să ne batem joc de instituţiile statului. Sunt personaje care au fost prin aceste instituţii şi care se pretează la o comisie politică. Este grav că politicul îi foloseşte pentru a controla ei structurile sistemului care trebuie să servească statul şi nu interesele de partid.
Horia Alexeandrescu: De exemplu, se încearcă printr-un proiect nou depolitizarea consiliului de administraţie de la TVR. Acolo, micul parlament se regăseşte la multe alte instituţii, oameni numiţi nu pe criterii profesionale, ci în funcţie de apartenenţa politică. Credeţi că se va putea face un asemenea pas, o depolitizare?
Ioan Talpeş: Mă faceţi să râd! Într-o astfel de instituţie publică ar trebui chiar să respecţi o anumită problematică a formelor politice din România. Dar, ele sunt totuşi instituţii publice, nu sunt instituţii de sistem de forţă. Noi ne batem joc de noi gândind în aceşti termeni care nu au logică în nici o altă parte. De ce oare nu vrem să fim şi noi ca toţi ceilalţi?
Horia Alexandrescu: Problema este nu că nu vrem, nu putem...
Ioan Talpeş: E adevărat că ne este greu să muncim!
Horia Alexandrescu: Eu colind de ceva vreme mediul rural. Totuşi, nu munceşte ţăranul?
Ioan Talpeş: Nu, nu munceşte. O familie de ţărani de condiţie medie, din Banat, de unde era şi familia mea, avea cel puţin doi boi, două vaci, doi-trei porci şi cai pentru autoîntreţinere şi o mulţime de alte acareturi pe lângă casă. Dacă dumneavoastră mai găsiţi aşa ceva în vreun sat, atunci luaţi-l ca model. Aşa era ţăranul de atunci. Acum noi vrem să fim ţărani… dar să are tractorul, să ne semene semănătoarea…Bun, acestea sunt metodele moderne, dar noi trebuie să înţelegem că aceste treburi nu le mai face noi – ca ţăran, individual- , le face altcineva. La finele lui 1989 noi porneam de la dezastrele agriculturii -foste socialiste- şi de la incapacităţile ei de a rezolva unele probleme ale ţării. Dar, spre exemplu, o familie cu jumătate de hectar se întreţinea bine: cu legume, pe fondul lipsurilor de pe piaţă; şi cu o vacă trăiau bine în mediul rural. Dar, apoi am deschis totul. Noi acum ne gândim dacă am putea trăi cu mijloacele şi prin munca din acea perioadă. Astăzi nu se mai poate. Astăzi, în primul rând, nu există productivitatea care este o chestiune fundamentală! Dacă noi nu înţelegem că ţăranul român trebuie să se adapteze la regulile agricole ale pieţei europene, atunci înseamnă că îl condamnăm la moarte! S-au luat nişte măsuri care cred că se şi aplică. Dacă ţinem cont de toate aceste mari neîmpliniri ale României, pe o logică a priorităţilor, atunci putem să ne implicăm si noi, să producem ceva şi să facem nişte bani. Logica fundamentală a României este prioritatea în agricultură.
Horia Alexandrescu: Şi cu ce-l ajută pe ţăran că i-am pus casă de marcat?
Ioan Talpeş: Vedeţi, şi asta a fost pusă de nişte personaje care vorbeau în afara logicii. Acum nu se mai discută nimic, s-a uitat. Intermediari vor lucra pe casă de marcat, ţăranul producător nu are nevoie de aşa ceva. După scandalul care a înebunit toată România s-a renunţat la aşa ceva. Aici este toată neîncrederea, stare de fapt în care ne aflăm. Se pornesc fel şi fel de iniţiative haluginante. L-am auzit până şi pe premierul Boc exprimându-se -cu o nonşalanţă nebună- la chestiunea automobilul electric. Şi nea Nicu se gândea la aşa ceva. Iar reinventăm?! Am văzut zeci de persoane care s-au revoltat, mulţi m-au întreabat ce treabă are guvernul cu chestiune această. Până la urmă care mai sunt preocupările guvernului, cum stăm cu impozitele, ce măsuri s-au luat în legătură cu finanţările, astea sunt problemele, nu asta!
Horia Alexandrescu: Văd că sunteţi foarte aspru cu guvernul, este dreptul dumneavoastră.
Ioan Talpeş: Nu e vorba de aspru. Când un guvern vine şi depune jurământul…atunci trebuie să dea şi socoteală. Eu sunt un cetăţean care are dreptul în a cere seamă.
Horia Alexandrescu: Recent a apărut un interviu al domnului Cezar Preda de la PDL în care spune că sunt oameni în guvern care nu prea au ce să caute acolo, oameni care n-au făcut nimic nici în guvern, nici în politică.
Ioan Talpeş: Domnul Cezar Preda, într-un fel, are dreptate. Dar, dacă vine cineva şi vrea să resusciteze acea lozincă din vremea dictaturii proletariatului - care spunea că omul politic devotat partitului comunist, recte acum partidului democrat liberal, care cunoaşte până la literă programul partidului, poate să aibă orice funcţie, inclusiv aceea de ministru... e grav! Noi ne-am bătut joc de noi punând persoane care nu sunt profesioniste în domeniile respective. Or, eu ştiu că este greu să faci un partid cu structuri profesioniste în domenii de administraţie publică şi de guvernare. Dar, odată tot trebuie să facem acest lucru. Noi ce facem: îi aruncăm prim parlament, îi scoatem pe la televiziuni. Apoi îi lăudăm cât sunt de buni, se bate cu ăla, i-a dat o replică bună altuia, etc. Aici avem mult de învăţat de la alţii. Cum îşi aleg oamenii, cum îi pregătesc, cum îi trec prin diverse funcţii pentru a forma un guvern real.
(va urma)

Articole din aceeaşi categorie:

Articole de acelaşi autor:

Inregistrare domenii