Ruleta dosarelor
...de Radu Vlad
Ceea ce ne-am gândit să numim deja “Mele-novela justiţiei”, după cum puteţi constata în această pagină şi în următoarele două, devine, pe zi ce trece, momentul crucial al justiţiei noastre post-decembriste. Nu mai departe decât în ziua apariţiei noastre, adică astăzi, 25 ianuarie 2008, ministrul interimar Teodor Meleşcanu se va afla la Ljubljana, unde are loc reuniunea tuturor responsabililor justiţiei din ţările UE. Şi o întrevedere directă a ministrului Meleşcanu cu comisarul european Franco Frattini. Or, după cum se ştie, felul în care s-a tot reformat justiţia română în ultimii ani, multitudinea problemelor cu care se confruntă şi suita interminabilă de avertismente primite de la Bruxelles, ne-au adus în pragul introducerii unei clauze de salvgardare tocmai pe acest domeniu! Iar asta, la un an după admiterea României în UE şi la 18 ani de când tot luptăm contra corupţiei fără să fie înfăţişat opiniei publice interne şi internaţionale măcar un corupt veritabil şi mai acătării. Iată însă că , în preajma orei H, instituţia care se numeşte DNA, urmaşă a fostului PNA şi căreia i se tot reproşează că nu a trimis încă în instanţe dosare de mare corupţie, cere preşedintelui Băsescu avizul pentru începerea urmăririi penale a unui număr de şapte foşti sau actuali demnitari, şeful statului dă undă verde pentru toţi ca şi pentru al optulea, dar lucrurile par să se împotmolească din nou! Un prim obstacol a fost chiar Ministerul Justiţiei, unde consilierii ministrului interimar l-au sfătuit pe acesta să se joace puţin de-a alba-neagra, probabil ca să fie tensiunea mai mare şi să nu se dezmintă circul tradiţional. In cele din urmă, însă, ministrul interimar a dat drumul celor 8 dosare, nu înainte însă de a informa conducerile Senatului şi Camerei că patru dintre cei care ar urma să facă obiectul începerii urmăririi penale – Paul Păcuraru, Codruţ Şereş, Adrian Năstase şi Miron Mitrea - deţin în prezent calitatea de senatori, respectiv deputaţi , ceea ce ar presupune şi avizul cumulativ al Parlamentului, pe lângă cel al preşedintelui ţării. In acest sens, se invocă textul articolului 16 din Legea răspunderii ministeriale, care prevede la alineatul 4 că „...dacă membrul Guvernului pentru care Preşedintele României a cerut urmărirea penală este şi deputat sau senator, ministrul justiţiei sau, după caz, primul ministru va solicita Camerei competente să declanşeze procedura de adoptare a cererii de începere a urmăririi penale”. In consecinţă, ministrul interimar Meleşcanu , ca şi premierul Tăriceanu s-au grăbit să se pronunţe în acest sens, iar preşedinţii celor două Camere au răspuns prompt că aşa vor şi dispune în cazurile celor patru foşti sau actuali miniştri. E posibil însă ca toţi aceşti fruntaşi ai ţării, care sunt preşedinţii celor două Camere, primul ministru şi ministrul interimar al justiţiei să nu fie la curent cu o recentă şi mult dezbătută decizie a Curţii Constituţionale? Greu de crezut, dar nu încape nici cea mai mică îndoială că decizia Curţii a fost că tocmai articolul 16 din Legea răspunderii ministeriale este NECONSTITUţIONAL. Şi deloc întâmplător, chiar în această perioadă, asupra senatorului Ioan Talpeş, preşedintele UPSC - care semnalase, încă din octombrie trecut!, Avocatului Poporului neconstituţionalitatea articolului 16 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului Tăriceanu, s-au declanşat atacuri concertate! Cu alte cuvinte, decizia solicitării unui aviz al Parlamentului se face în temeiul unui articol de lege declarat neconstituţional de Curtea Constituţională! Fapt precizat corect şi ferm atât de Daniel Morar, şeful DNA, cât şi de purtătorul de cuvânt al Parchetului General. In replică, însă, s-a scos din mânecă Articolul 109 din Legea fundamentală , care precizează că „Numai Camera Deputaţilor , Senatul şi Preşedintele României au dreptul să ceară urmărirea penală a membrilor Guvernului, pentru faptele săvârşite în exerciţiul funcţiei lor”. De aici, discuţia abia începe şi se interpretează diferit , pentru că, iată, preşedintele şi-a exercitat prerogativele, ceea ce ar trebui să fie suficient, dacă nu s-ar întrevedea deja o nouă etapă a bătăliei cu... „cei 322”. De astă dată,însă, pata neagră cade nedrept exact pe obrazul Justiţiei române şi cu siguranţă în cel mai nefericit moment posibil.Pentru că, repet, chiar în acest week-end are loc reuniunea miniştrilor de resort din ţările UE, unde ne vedem puşi din nou în situaţia penibilă de a înfăţişa o împărţire a dreptăţii după principiul... ruletei sau al obişnuitului joc de societate românesc, cu care am pornit să cucerim Europa : se numeşte alba-neagra!
Printează
Trimite prin Email
Trimite pe Y!m
Salvează