NAVIGARE
CURS VALUTAR
dsl
Eveniment

“Tot ce am făcut noi după ’90 a fost să transformăm România într-o piață de absorbție!” (III)

...de Cafeneaua politică - OTV

“Tot ce am făcut noi după ’90 a fost să transformăm România într-o piață de absorbție!” (III)
« Imaginea 1 din 1 »

Horia Alexandrescu: De acord cu dumneavoastră domnule Talpeș. Dar, vedeți că băncile au un prea plin de bani la ora asta, firemele nu au bani; despre firme se spune că sunt motorul economiei, nu dai credite, nu se mișcă economia. Astfel, nu crește nici consumul. Acum se discută despre pensii și despre leafa unică, toată lumea spune că va scădea consumul…și a scăzut. Ce facem domnule Vasilescu?
Adrian Vasilescu: Sunt două canale prin care pleacă banii din bănci; un canal care a funcționat foarte bine în 2009 și anume canalul cu statul.
Ioan Talpeș: Garanția staului!
Adrian Vasilescu: Viteza cu care a alergat trenul în credituri guvernamentale a fost de 300%! Însă, a scăzut creditul neguvernamental. Dar, faptul că a mers creditul guvenamental, banii au ajuns la ministerul de finanțe; s-a acoperit deficitul bugetar pe de o parte, pe de altă parte s-au plătit salariile, pensiile. Vă dați seama ce s-ar fi întâmplat cu consumul dacă nu se plăteau salarii și pensiile? Investițiile pe care le-a făcut și a putut să le facă statul s-au făcut tot cu aceste împrumuturi de la bănci…și canalul acesta a funcționat. Canalul celălalt n-a funcționat, cel cu societățile private și nici cel cu populația. La populație a mai intervenit ceva: băncile au fost atât de temătoare încât… Dacă venea un cetățean la o bancă și cerea un credit –devenind eligibil prin actele pe care le dovedea, cât salariul are etc.,- banca îl mai întreba cât credit de euro vrei, cum sta întreprinderea ta, dacă ea este în faliment noi ce facem? Erau persoane fizice care se calficau pentru un credit… dar pentru că întreprinderea la care lucra nu se califica, nu mai primeau creditul. Banca centrală a făcut foarte multe demersuri dar, așa cum a subliniat și guvernatorul la recenta conferință de presă, nu pot fi îmbrâncite băncile să iasă în piață. Au și ele dreptatea lor, într-un anumit fel. Până când nu restabilim încrederea în țară , până când motorul economiei nu va începe să funcționeze, până când morișca asta – companiile- nu va începe să funcționeze, băncile vor rămâne în expectativă, mai ales când au un debușeu la ministerul finanțelor. Ministerul reduce acum absorția din piață, normal că băncile vor fi nevoite să-și caute alt debușeu.
Horia Alexandrescu: Aveți dreptate și este logic tot ce spuneți. Dar, nu suntem intrați într-un cerc vicios? Nu îmi dai credit, nu se mișcă economia! Nu se mișcă economia… nu crește încrederea băncilor.
Adrian Vasilescu: Normal că acest cerc vicios există…
Horia Alexandrescu: Am citit o statistică în aceste zile în cere se spunea că a scăzut numărul creditelor neperformante. Ceea ce demonstrează, e adevarat, prudența băncilor. Dar, trebuie să dea drumul totuși; văd ca dumeavoastră le tot stimulați, învățați, le rugați…nu se mișcă însă.
Adrian Vasilescu: Piața se va mișca până la urmă dar, trebuie să mai ținem seama de un fapt. Băncile nu sunt curți de caritate!
Ioan Talpeș: Cred că acesta este cuvântul de ordine. Băncile nu sunt instituții de caritate. Noi va trebui să ne uităm mult mai profund în oglindă și să spunem ce facem: facem tot ce am făcut până acum? Suntem în stare să ne adaptăm la altceva? Toată lumea asta se restructurează, se redimensionează…
Horia Alexandrescu: La privat…că la stat nu prea se vede!
Ioan Talpeș: Statul nici nu trebuie introdus în jocul acesta.
Horia Alexandrescu: Da, dar avem niște bugetari!…
Ioan Talpeș: Asta e cu totul altceva. Domnul Vasilescu a insistat pe această problemă, a producției de valori. Nu bugetul produce valori… decât acelea umane care, la rândul lor pot să se dezvolte; dar asta e cu transmitere în timp. Problema se pune în felul următor: toți își reconsideră brandurile industriale, noi ce facem!? Dacă ne așteptăm că vom deveni niște pirahnia sau rechinași din aceștia care intră tare în piață așteptându-ne să dăm ceva…eu cred că este o așteptare, o deziluzie. Va trebui să privim cu foarte mare atenție două din problematicile jocului internațional și al relațiilor dintre noi și acest joc internațional. În majoritatea componentelor industriale noi nu suntem altceva decât extensii ale unor zone de producție din Uniunea Europeană, Statele Unite etc. Noi trebuie să urmărim ce fac ei în continuare și cum își vor duce acele branduri în care au o relație cu noi. Eu îmi imaginez că aceia care sunt angajați în zona asta se uită cu atenție și caută să vină în întâmpinare. Unde mie mi se pare că am avea o zonă de intervenție foarte serioasă, în materie de angajare a unor finanțări: în zona agriculturii! Să fie clar că noi putem să ne replanificăm proiectele, avem atâta de făcut încât este nevoie de o piață financiară care să susțină capacitățile și incapabilitățile noastre. Or, până acum nu am reușit să acomodăm piața financiară din România cu ceea ce este stabilit de Uniunea Europeană.
Horia Alexandrescu: Domnul Vlădescu a anunțat că vrea să amendeze, să impoziteze pământul nelucrat. Nu e bună inițiativa, nu e un stimulent?
Ioan Talpeș: Să-mi arate domnul Vlădescu unde este stimulentul în care s-au format atâtea fonduri care să poată fi împărțite la cei care nu au bani și nu au de unde să-i ia ca să lucreză pământul.
Horia Alexandrescu: Ne întoarcem iar la credit…la cercul vicios domnilor Talpeș și Vasilescu.
Ioan Talpeș: Nu, aici nu este cercul vicios. Aici noi facem, noi producem și noi promovăm.
Horia Alexandrescu: Ce spneți domnule Vasilescu?
Adrian Vasilescu: În materie de agricultură domnul Talpeș are dreptate. Nu cu impozitul pentru pământul nelucrat începi. În primul rând este nevoie de niște structuri noi la sate, este nevoie de un sistem de arendă care să funcționeze bine, de un sisitem de încurajare a muncii; până la urmă și de credite. Dar cu ce să garantezi creditele la țară?
Horia Alexandrescu: Suntem pe finalul discuției noastre și vă rog să-mi răspundeți, deopotrivă, la două întrebări: și totuși, unde sunt banii românilor? Când și cum se pot întoarce banii la români?
Adrian Vasilescu: În materie de bani aflați în afara țării nu se poate răspunde pentru că, toate băncile din străinătate operează cu secretul bancar; banii românilor din țară sunt, din păcate, majoritatea în bănci. Românii au fost stimulați în 2009, cu dobânzi foarte mari, să-și aducă banii în bănci; băncile au împrumutat ministerul finațelor și acesta este un lucru bun. Din păcate s-a investit foarte puțin în anul 2010, investiția privată a fost foarte slabă.
Ioan Talpeș: Ne aflăm în fața unor decizii foarte serioase. Dacă nu abordăm această problemă - cum au făcut și alte state care au trecut prin situații similare – România va avea –în continuare- dificultăți și ne vom situa mereu la zona aceasta de deasupra peliculei apei, nici nu ne scufundăm…dar nici reușim să respirăm și să înotăm către un mal. Ați văzut cazul Turcie, acolo este o practică! Ei au constatat că orice ar face, orice măsuri se iau – oricum s-ar comportă finanțele, poliția- tot există o formă de manevrare a banilor pe sub masă: câștiguri ilicite care nu sunt contabilizate și fiscalizate. Această chestiune a generat niște măsuri: până la urmă dacă nu ai altă posibilitate trebuie să ajungi la o soluție. Cam din cinci în cinci ani, ei mai dau câte-o lege; conturile care au fost scoase afară, pe sub masă, declarate, sunt considerate ca fiind licite și se impozitează.
Horia Alexandrescu: Cred că asta ar trebui să facem și noi. Această dezbatere vreau s-o mai reluăm. Până atunci insă, îi mulțumesc domnului general Ioan Talpeș și domnului Adrian Vasilescu.

Articole din aceeaşi categorie:

Articole de acelaşi autor: