"Trebuie luate masuri urgente pentru a preintampina o tragedie"
...de Cafeneaua politică - OTV
Horia Alexandrescu: Domnul ministru Berceanu declara că va cere delegaţiei FMI să fie mai clementă cu noi, să ne mai lase să mărim deficitul cu 1-2 procente ca să poată avea bani pentru infrastructură. Tocmai aici este problema. În timp ce se spune că la CFR au fost disponibilizări masive, reduceri de personal, nu s-a întâmplat nimic. Bugetul pe anul acesta al CFR Călători prevede că la sfârşitul anului... vor fi mai mulţi salariaţi decât sunt în prezent.
Ioan Talpeş: Dacă ştii că nu poţi să controlezi această chestiune, dacă ştii că nu poţi să faci nimic, atunci măcar nu declara altceva. Este evident că nu faci decât să amalgamezi nişte imagini şi concluzii care sunt în defavoarea ta, în defavoarea administraţiei pe care doreşti s-o exerciţi. Ce a declarat domnul Berceanu mi se pare că este nu numai prima declaraţie inteligentă ci şi pragmatică în care se doreşte ca România să acţioneze în substanţializarea deciziilor care îi aparţin. Noi nu putem să ieşim de sub acest blocaj în domeniul finanţărilor referitoare la aceste suprastructuri: drumuri, autostrăzi etc. În acelaşi timp, constatăm că avem 20 sau 30% datorii faţă de PIB-ul ţării. Unii au chiar 100%. La nivel mondial - ştiu despre ce este vorba - s-a ajuns până la 300%. Atunci vă întreb: nu cumva această chestiune este manipulată de cineva în defavoarea noastră, nu cumva nu am găsit noi căile prin care să le promovăm. Pentru că, pentru alţii - se ştie chiar din perioada interbelică - Germania lui Hitler s-a relansat prin investiţii forţate în autostrăzi. Acelea au fost primele zone de deschidere spre relansarea industriei germane care a acţionat în al doilea Război Mondial.
Horia Alexandrescu: De acord, dar sunt bani pentru astfel de investiţii?
Ioan Talpeş: Nu este adevărat. Sunt bani. Aici, mi se pare mie, este o contradicţie aproape demenţială. Pe de o parte noi avem dreptul să obţinem bani nerambursabili de la Uniunea Europeană, aici mi se pare mie că este un joc pervers pe care îl fac alţii mult mai iniţiaţi decât noi. Acei bani pe care noi nu îi obţinem, până la urmă, se redistribuie în cadrul Uniunii Europene. Noi ne-am pierdut şansele de extragere a banilor respectivi. Or, pe lângă banii ăia, noi trebuie să aducem proprii noştri bani, fie că este vorba de 25-30%, plus celelalte îndatoriri care revin statului român. Asta ce înseamnă: deposedările şi cumpărările pământurilor aflate pe traseul autostrăzilor care urmează să fie construite. Aceste aspecte, după aprecierile pe care le-am văzut exprimate, depăşesc 30% din valoarea acestor construcţii. Noi nu avem aceşti bani în conformitate cu prevederile bugetului actual. Bugetul nu reuşeşte să funcţioneze nici măcar la nivelul stabilit pentru un an normal.
Horia Alexandrescu: Cifra concedierilor pe care a dat-o domnul Croitoru este de 100.000 de persoane. La această oră - pe cifre oficiale - s-au disponibilizat de la buget sau din administraţie aproximativ 35.500. Îl auzeam pe domnul ministru Şeitan că mai sunt locuri neocupate, adică ei sunt dispuşi să mai şi angajeze.
Ioan Talpeş: Eu cred, iniţial, că s-a avut în vedere ca majoritatea acestor funcţii de 100.000 făceau parte dintre cele care nu erau acoperite. În vremurile de dinainte de 1989 reducerile se făceau prin tăierea acestor posturi. După aia s-a constatat că nici acelea tăiate nu erau suficiente. Pentru că, există în schemă oameni şi se aduc aici nişte fonduri care dezechilibrează echilibrul intim al raportului de putere în buget.
Horia Alexandrescu: În primul rând trebuie să-i reducem pe cei 160.000 pe care i-a adus guvernarea Tăriceanu. Un guvern de dreapta, cu pretenţii de dreapta a adus în schema bugetară 160.000 de angajaţi. De unde i-a adus?
Ioan Talpeş: Eu am spus atunci următoarea chestiune: cine zice că liberalii sunt de dreapta nu ştiu ce înseamnă liberali. Vă spun eu cine este de dreapta - domnul Patriciu şi domnul Tăriceanu!
Horia Alexandrescu: În momentul în care ai adus aceşti oameni în schema bugetară, i-ai luat din zona privată, zona care trebuie să creeze locuri de muncă. Le-ai dat lefuri mai mari decât cele pe care le primeau la privat, altfel nu veneau. Or, cu datele în faţă constatăm că din aceştia au dispărut doar 35.000. Atunci cum poţi să plăteşti salariile profesorilor şi pensiile din moment ce aceşti bugetari aduşi de Tăriceanu n-au plecat. Eu nu am nimic cu ei, dar ei ar trebui să fie primii care se întorc în zona de unde au venit.
Ioan Talpeş: Asta după o logică acceptabilă. Altfel, în mod normal nu poţi să treci peste faptul că şi ei au drepturi ca şi ceilalţi. Dar - şi asta ar trebui să înţeleagă toată lumea - noi ne aflăm într-o criză de supraproducţie. Nimeni din România nu spune acest lucru, ceea ce este incredibil.
Horia Alexandrescu: Păi, noi producem ceva ca să vorbim de supraproducţie?
Ioan Talpeş: Aici este marea noastră nenorocire. Nici nu ne dăm seama că trăim consecinţele unei crize de supraproducţie la nivel european şi mondial, dar mai ales la nivel european. Noi ne întrebăm de ce aceste efecte se răsfrâng asupra noastră. Este şi firesc să se întâmple aşa. Noi suntem un debuşeu pentru mărfurile celorlalţi. Ce se întâmplă: noi ne-am angajat în toate mărfurile existente şi inexistente până în 2008, inclusiv 2009 pe transferuri din valori fundamentale ale statului sau pe banii care erau câştigaţi de românii care lucrau în afară. Deodată ne-am trezit în altceva, ne-am trezit că nu mai funcţionează nici acel segment de economie marginală, cel care e conexat unor economii centrale. Atunci s-a intrat în imobiliar, aceasta a fost expresia cea mai dură în România.
Horia Alexandrescu: Toată lumea construieşte... şi toate sunt goale.
Ioan Talpeş: Trebuie să înţelegem că a sosit momentul adevărului. Trebuie luate măsuri pentru a preîntâmpina o tragedie.
Horia Alexandrescu: Şi asta nu e o măsură obligatorie, adică să reducem din personalul bugetar. Cu toate acestea la fiecare minister se spune că sunt prea puţini angajaţi.
Ioan Talpeş: Eu nu ştiu dacă sunt prea mulţi sau prea puţini. Ştiu doar că nu ne permitem să plătim atâţia cât sunt acum. Aici este logica care trebuie să ne marcheze. Am invocat în discuţiile cu dumneavoastră şi am dezvoltat această problemă; în 1931 nu s-au plătit timp de şase luni salariile ofiţerilor şi profesorilor. Vă daţi seama ce a însemnat asta?! Au fost făcute proteste în virtutea principiului luptei de clasă. Dacă cineva mai relansează în România de azi principiul luptei de clasă... s-o spună! Altfel, haideţi să ne asumăm în virtutea contractului social pe care nu toţi dintre noi l-au semnat, dar de care nu putem să nu ţinem seama. Să vedem în ce situaţie ne aflăm cu bugetul . Aici trebuie găsită o cheie, eu cred că mult din această încrâncenare pe care o vedem vine din comportamente. Când mă refer la comportamente nu pot să trec peste faptul că s-au făcut nişte promisiuni electorale de neacceptat ca promisiuni. De la început au fost luate ca atare, iar acum funcţionăm pe fondul reversului la acele promisiuni. Ca în principiul logicii lui Gâgă!
Horia Alexandrescu: Credeţi că în urma consultărilor de la Cotroceni le va cere preşedintele o remaniere?
Ioan Talpeş: Nu ştiu daca le va cere, dar cred că va trebui să le fixeze un termen în care să vină cu măsuri şi cu programe ferme. Dacă nu, atunci nu facem altceva decât să ne minţim între noi. Cred, totuşi, că primul lucru pe care ar trebui să îl ceară domnul preşedinte domnului Emil Boc, ar fi acela să se prezinte public şi să îşi ceară scuze faţă de cei cărora le-a promis... chiar şi în necunoştinţă de cauză. Atunci oamenii vor înţelege că lucrurile sunt mai dure decât par.
Horia Alexandrescu: Eu nu vreau să îi dau o circumstanţă atenuantă domnului Boc. Dacă el în momentul în care s-a instalat la guvern ar fi venit să spună ceea ce a spus recent în Parlament cu acele miliarde cu care s-au făcut fel şi fel de chermeze, ar fi fost cu totul altceva.
Ioan Talpeş: Nu facem nimic altceva decât să prelungim această predare - primire, această stare de dolce farniente în care câştigăm noi, câştigă ceilalţi. Pe fond nu facem decât să adiţionăm deficite.
Horia Alexandrescu: V-aţi referit la administraţie; chiar şi la nivelul administraţiilor locale sunt aceleaşi probleme de supraîncărcare de personal. Sunt primării cu câte 1000 de funcţionari.
Ioan Talpeş: Dacă au bani să-i plătească, îi va plăti dacă nu... Eu nu zic că România de astăzi este România anilor '30, şi nici că ceea ce trebuie să faci astăzi într-o primărie se compară cu ce se făcea atunci. Bunicul meu a fost primar şi avea în subordine doar doi oameni. Câtă vreme nu înţelegem că nu se poate continua pe banii altora... atunci nu facem nimic altceva decât să programăm şi să ducem acest stat la mezat public.
Horia Alexandrescu: Atunci, sunteţi de acord cu profesorii care anunţă greva generală...
Ioan Talpeş: Eu chiar i-aş lăsă! Faceţi grevă o săptămână, o lună, faceţi grevă tot anul. Chiar nu se înţelege despre ce este vorba, despre faptul că în această lume există o concurenţă feroce şi că nu faceţi altceva decât să vă autodistrugeţi! De unde au apărut aceşti lideri de sindicat? Din păcate, pe unii dintre ei i-am programat chiar noi...prin jocurile de partide, de influenţe. Au ajus deputaţi, senatori, nu prea se mai ştie când sunt lideri sindicali sau când sunt parlamentari.Aşa au ajuns acolo, argumentând că de la tribuna parlamentului vor putea susţine mai bine drepturile celor din râdul cărora au plecat. Nu mai merge aşa. Ce a fost până acum se putea imputa perioadei din care am venit, respectiv celei de dinainte de 1989. Pentru mine, cea mai mare tragedie ar fi să ne trezim peste câţiva ani şi să ni se pară că în România a fost o epocă de aur, cea de până în 1990. Atunci când românii au reuşit să ridice combinate petrochimice, metalurgice… în vreme ce acum nu suntem în stare nici să cultivăm pământul pe care îl avem.
(Va urma)
Printează
Trimite prin Email
Trimite pe Y!m
SalveazăArticole din aceeaşi categorie:
Articole de acelaşi autor:
- "De 20 de ani ducem un razboi aberant in interiorul acestei tari amarate"
- Ioan Talpeş, la “Cafeneaua Politică”
- “Ei sunt acoperiţi, sunt încă în activitate! Altfel, de ce nu li se dau dosarele?!”
- "Trebuie luate masuri urgente pentru a preintampina o tragedie"
- România între debusolarea crizei şi cea mediatică (II)