Atenţie, cade ceva din cer!
...de Mădălina Firănescu
În urmă cu mii de ani, căderea unui obiect din cer ar fi fost considerată un semn al supărării zeilor şi de prevestire a unor mari nenorociri. Spaima omenirii în faţa pericolelor venite din văzduh s-a perpetuat până astăzi, deşi există explicaţii ştiinţifice menite să atenueze panica. Dar cine are timp şi înclinaţie să le asculte, când moartea pândeşte de sus?
* Satelitul a picat. Ce urmează?
Aproape o lună a durat disputa pe marginea locului în care urma să se prăbuşească bătrânul satelit UARS al NASA, pus pe orbită în 1991 de naveta Discovery pentru a analiza schimbările climatice. Mare cât un autobuz şi greu de 6 tone, UARS a fost scos din funcţiune după ce a rămas fără combustibil, în 2005, căderea sa fiind, probabil, o consecinţă a coliziunii cu resturile altui satelit. Agenţia spaţială americană a calculat că şansele ca un om să fie lovit de o bucată din instrumentul spaţial sunt de 1 la câteva trilioane, însă asta nu a împiedicat teoriile catastrofice de tot felul. Unii au prevestit prăbuşirea lui în SUA, alţii în Canada, ba s-au găsit şi voci care să-l “localizeze” în Italia sau chiar România! Până la urmă, s-a aflat că resturile satelitului au ajuns într-o zonă nepopulată din sudul Oceanului Pacific. Rapoarte încă neconfirmate spun că unele piese s-ar fi putut împrăştia în vestul Canadei, pe o suprafaţă de 800 de kilometri pătraţi. Specialiştii au subliniat că obiectul s-a dezintegrat aproape în totalitate din cauza frecării cu aerul, însă bucăţi din el, cea mai mare de aproximativ 150 de kilograme, ar fi ajuns la sol. Astrofizicianul Jonathan McDowell, de la Universitatea Harvard, a dat asigurări că rămăşiţele UARS nu sunt nici pe departe cele mai mari "gunoaie spaţiale" căzute pe Terra."Nici nu se compară cu sperietura Skylab din 1979, când o staţie spaţială de 70 de tone a picat din cer", a spus McDowell. Skylab s-a prăbuşit în Australia de Vest, iar guvernul american a trebuit să plătească o amendă de 400 de dolari statului australian. Un alt satelit, Sputnik 2, s-a prăbuşit pe Pământ în 1958, parcurgând distanţa dintre New York şi Amazon în zece minute.
* Asteroizii, pericol iminent
Deşi fără legătură directă, căderea satelitului a alimentat scenariile apocaliptice care prevăd lovirea Pământului de către un asteroid, într-un orizont de timp nu foarte îndepărtat. Ipoteza, prezentă deja în filme SF, pare tot mai aproape de realitate, după ce s-a aflat că Apophis, un corp ceresc de aproape 500 de metri diametru şi cântărind 46 de milioane de tone, botezat după zeul egiptean al Răului şi al Distrugerii, se va apropia dramatic de Terra în 2029 şi în 2036. Pericolul iminent i-a determinat pe oamenii de ştiinţă să caute soluţii pentru evitarea coliziunii catastrofale. Unii au propus trimiterea unei sonde spaţiale care să orbiteze în jurul asteroidului, pentru a-i schimba traiectoria. Alţii au sugerat construirea unei nave-kamikaze care să se ciocnească cu corpul ceresc, pentru a-l devia, ba a fost luată în calcul şi folosirea armelor nucleare. NASA a afirmat totuşi că există o şansă la 250.000 ca Apophis să lovească Pământul, dar Agenţia Spaţială Europeană (ESA) are în vedere să trimită două misiuni spaţiale pentru a-l intercepta şi, respectiv, studia. Până atunci, un alt asteroid, YU55, de 55 de milioane de tone, va trece foarte aproape de Terra în noiembrie, la o distanţă de numai 324.604 de kilometri, adică mai aproape decât se află Luna faţă de noi. Dacă ar lovi Pământul, ar avea forţa a 65.000 de bombe atomice, lăsând în urmă un crater de aproape 10 kilometri.
Printează
Trimite prin Email
Trimite pe Y!m
Salvează