Big Brother, cu ochii pe noi
...de Mădălina Firănescu
Până la a ne trezi controlaţi ca-n Matrix şi până la a ne vedea cu cipul implantat fie în actele personale, fie direct în corp, se poate spune că suntem deja foarte aproape de a ne pierde complet intimitatea. Urmărirea prin telefonul mobil sau computer, ba chiar şi prin intermediul...bancnotelor inteligente aflate în buzunar este un coşmar pe cale de înfăptuire. Iar până la a fi localizaţi şi identificaţi după mers ori după bacteriile lăsate în trecere nu mai e decât un pas.
* Cum ni se ia urma după bacteriile lăsate pe obiecte
Extrem de utilă, dar destul de costisitoare şi relativ dificil de obţinut în unele cazuri, analiza ADN-ului uman reprezintă metoda cea mai sigură de identificare, fiind folosită pe scară largă de criminalişti, dar şi de specialişti din alte domenii, inclusiv din arheologie. În căutarea unei tehnici ceva mai simple, cercetătorii de la Universitatea Colorado din Boulder (SUA) au descoperit că bacteriile reprezintă un soi de amprentă digitală în măsură să dea la iveală identitatea unei persoane, fără a mai fi nevoie de alte probe biologice. Pornind de la observaţia că pe suprafaţa unei mâini se află circa 150 de specii de microorganisme, din care numai 13% pot coincide la două persoane, iar aceste culturi rămân pe lucrurile cu care se intră în contact, biologii şi biochimiştii americani au recoltat bacterii de pe tastaturile a trei computere şi de pe mâinile proprietarilor acestora, observând că potriveala obiect-utilizator este perfectă. Specialiştii au prelevat apoi probe de epidermă de la doi voluntari şi au congelat una dintre ele, lăsând-o pe cealaltă la temperatura camerei timp de două săptămâni. S-a văzut în final că în ambele cazuri coloniile de bacterii au rămas neschimbate, ceea ce reprezintă un uriaş atu în eventualitatea utilizării acestui sistem în medicina legală.."Fiecare dintre noi lasă o urmă unică şi irepetabilă de bacterii în timp ce desfăşoară activităţile cotidiene. Ca atare, diferenţele între comunităţile de bacterii ale indivizilor ar putea fi utilizate pentru identificarea obiectelor cu care aceştia au intrat în contact", a comentat şeful echipei de cercetători, Noah Fierer. Potrivit acestuia, acurateţea acestei tehnici variază între 70% şi 79%.
* Şi mersul ne trădează
La fel de înfricoşătoare ca perspectiva de a ni se lua urma după bacteriile “pierdute” la contactul cu diverse obiecte este şi cea de a fi identificaţi după mers! Cercetătorii de la Universitatea britanică Southampton au ajuns la concluzia că maniera în care umblăm este atât de diferită de la o persoană la alta, încât permite individualizarea. Ei au folosit un tunel multi-biometric, prevăzut cu 12 camere de luat vederi, şi programe de calculator pentru a realiza imagini tridimensionale care scoteau în evidenţă particularităţile mersului a 25 de persoane. Potrivit postului BBC, cu ajutorul acestei tehnici, persoanele au putut fi identificate cu o precizie de 95%! Avantajul metodei este că, spre deosebire de mijloacele de identificare biometrică, funcţionează şi la distanţă, similar cu scanarea corporală din aeroporturi, când se măsoară tot de la depărtare temperatura, ritmul bătăilor inimii şi pulsul pasagerilor, pentru a se depista eventuale intenţii criminale. La fel şi analiza umbletului unui individ – făcută chiar prin supraveghere din satelit- ar putea ajuta de pildă la prinderea unor spărgători care dau lovitura mascaţi. Mark Nixon, cercetător la Universitatea Southampton, susţine că primul care a avut ideea studierii felului în care păşim a fost…Shakespeare, care scria în "Furtuna": "Juno apare, o recunosc după mers"."Acum să vedem ce pot face computerele", a adăugat Nixon. Noul proiect este finanţat dintr-un fond special oferit de Pentagon, după atentatele din 11 septembrie, pentru a încuraja cercetatorii în găsirea unor noi metode de identificare a potenţialilor terorişti. Tehnica are, totuşi, o hibă: anumite articole vestimentare pot modifica mersul, îndeosebi în cazul femeilor cocoţate pe tocuri sau platforme. În plus, psihologii susţin că, dintre toate mişcările corpului, umbletul poate fi cel mai influenţat de factori externi, ce nu ţin de personalitatea individului. Poate că acesta se grăbeşte sau are o bătătură în talpă ori e puţin euforic...
* Atenţie pe unde şi cum umblaţi!
Felul în care mergem spune totuşi mai multe despre noi decât ne-am putea imagina.
Cei care merg ţanţoşi, cu pieptul umflat, vor, de obicei, să pară mai impunători decât sunt, mascându-şi complexele sau insecuritatea în spatele imaginii de persoană sigură pe sine. În fapt, genul care “se cocoşeşte” nu face decât să stârnească zâmbete, îngăduitoare sau ironice. Cei care îşi balansează braţele în mod exagerat atunci când merg îşi marchează astfel teritoriul sau vor să iasă în evidenţă, ocupând mai mult spaţiu. Persoanele care se deplasează foarte repede transmit semnalul de agresivitate sau, pur şi simplu, de grabă, în vreme ce aceia care abia se târâie par neserioşi, indolenţi ori lasă să se înţeleagă că au probleme de sănătate. Mersul săltăreţ indică tinereţea şi bucuria, explică Tonya Reiman, expert în limbaj corporal. Pe lângă mers, esenţială e ţinuta spatelui. Umbletul cocoşat, cu sau fără ţintuirea privirii în pământ, transmite neîncredere în propria persoană, în vreme ce spatele drept şi capul sus denotă curaj şi deschidere.
* Nici deghizarea nu mai protejează intimitatea
Pentru cei care cred că a-ţi ţine capul aplecat înseamnă a te feri de indiscreţii, iată o veste proastă: specialiştii de la DARPA (Defense Advanced Research Projects Agency) şi ai Southern Methodist University au pus la punct un sistem de scanare care reuşeşte identificarea persoanei şi într-un asemenea caz. Sistemul Smart-Iris dispune de un software care elimină probleme precum genele, reflexia de lumină din iris sau luminozitatea scăzută, izbutind identificarea persoanei-ţintă fără a fi nevoie ca aceasta să privească direct “în obiectiv”. Apărătorii drepturilor omului spun că echiparea deja omniprezentelor camere de luat vederi din marile metropole ale lumii cu dispozitivele Smart-Iris ar echivala cu invadarea spaţiului intim a milioane de persoane. Cert este că, în momentul de faţă, temutul Big Brother are la dispoziţie o sumedenie de mijloace pentru a ne urmări şi identifica: amprentele digitale folosite chiar şi la mânuirea cardurilor bancare, recunoaşterea geometriei palmare (utilizată pentru acces în zone restrictive sau pentru vot în Parlamentul Columbiei), recunoaşterea amprentei plantare (a tălpii) folosită şi de FBI, identificarea vocii individului, tehnologia Face Recognition care permite identificarea unei persoane chiar dacă este machiată sau poartă ochelari, tehnologia Intelligent Video ce recunoaşte nu numai fizionomia, ci şi caracteristicile de mişcare proprii fiecărui individ, metoda Iris Scan de scanare a configuraţiei irisului, unică pentru fiecare om, şi recunoaşterea genetică (a ADN-ului). Sună terifiant, nu?
Printează
Trimite prin Email
Trimite pe Y!m
Salvează