Criogenia, reţeta nemuririi?
...de Mădălina Firănescu
Inspiraţi probabil de personajele din basme, care se trezesc la viaţă dintr-un somn de ani buni, oamenii de ştiinţă s-au gândit că metoda “conservării” ar putea fi până la urmă cheia spre nemurire. Cum anume să se facă ea? Prin metoda îngheţului artificial, cunoscută drept criogenie, procedură controversată, care capătă însă în unele ţări tot mai mulţi adepţi.
* Daţi-ne capul să-l congelăm!
În luna februarie a acestui an, în Statele Unite a demarat un proces bizar, care i-a şocat până şi pe juriştii implicaţi. Compania de criogenie Alcor, una dintre cele mai cunoscute pe piaţa mondială (fondată încă din anii ’70), şi-a disputat cu familia unei femei decedate…capul defunctei! Trecută în nefiinţă la 71 de ani, din cauza cancerului, fosta asistentă medicală Mary Robbins semnase încă din 2006 un contract cu firma respectivă, prin care îşi ceda capul pentru a fi îngheţat, în speranţa…refolosirii într-o viaţă ulterioară. Fiica femeii, Darlene, a refuzat însă să lase cadavrul decapitat, susţinând că mama sa îşi schimbase opţiunea în ultimele zile de viaţă, din cauza procedurilor pe care le-ar fi presupus prezervarea capului şi care ar fi costat 50.000 de dolari. După o lună, timp în care corpul neînsufleţit a fost păstrat la morgă, deci tot la rece, a venit şi verdictul unui judecător din Colorado: capul revine companiei Alcor, întrucât femeia n-a dat în scris că s-a răzgândit. Resemnată, familia celei dispărute a acceptat să cedeze cadavrul, pentru a fi transportat imediat în Arizona şi supus procesului de conservare parţială. Pare şocant, dar trebuie spus că speranţa lui Mary Robbins de a reînvia cândva şi de a-şi refolosi capul congelat pe un alt corp, mai performant, este împărtăşită de sute de cetăţeni, din America şi nu numai. Există o lungă listă de aşteptare la Alcor Life Extension Foundation din Scottsdale, Arizona, care taxează cu 150.000 de dolari îngheţarea întregului corp în nitrogen lichid şi cu 50.000 de dolari prelevarea capului. Ralph Merkle, director în cadrul Alcor, se declară convins că nanoroboţii ne vor putea repara corpurile moarte, pentru a permite apoi retrezirea la viaţă. Ademenitoarea ipoteză este însă ferm condamnată de alţi oameni de ştiinţă, precum prof. Robert Tod Carroll, fondatorul popularului “Dicţionar al scepticului”, în opinia căruia Alcor nu face decât să speculeze în interes material credulitatea unor oameni. Cine le poate garanta acestora o nouă viaţă? Psihiatrul Stephen Barrett aduce şi-un argument puternic:„Celulele din creier mor destul de repede şi ar trebui restaurate într-o ordine specifică pentru a redeveni functionale. Obstacolele sunt atat de mari încât este o investiţie prostească (îngheţarea corpului – n.r.)”, a declarat Barrett.
* Şi dacă se întrerupe curentul?
Reuşita criogeniei s-a izbit până nu demult de o problemă majoră: gheaţa are un volum mai mare decât apa lichidă şi, cum o mare parte din corp este formată din apă, atunci când trupul e îngheţat, în interiorul celulelor iau naştere mici cristale de gheaţă care se extind şi le distrug. Un studiu realizat în 2007 la Universitatea Helsinki de către Anatoli Bogdan a rezolvat însă problema. El a constatat că apa poate fi răcită treptat foarte lent pentru a o aduce în starea ei sticloasă şi reîncălzită apoi fără a se forma nicio cristalizare. În felul acesta, celulele rămân teoretic neafectate, iar oameni suferind de boli incurabile ar putea spera că, graţie criogeniei, vor fi readuşi la viaţă mai târziu, după ce au fost descoperite remediile. Adversarii conservării “la rece” susţin însă că şi dacă şi-ar recăpăta funcţionalitatea, un corp îngheţat şi reînviat nu va mai avea probabil conştiinţă, memorie şi afecte, fiind un " mort viu ". Alte voci condamnă criogenia invocând suprapopularea planetei. Căci într-o lume deja aglomerată, cu resurse din ce în ce mai puţine, ce ne-am face dacă nimeni n-ar mai muri…de tot?
* Cum s-a plimbat primul cadavru îngheţat
Contestată şi ridiculizată în comunitatea ştiinţifică, criogenia a şi dat până acum câteva rateuri. În 1979, nouă cadavre conservate într-un cimitir din California s-au descompus după ce s-au dezgheţat. Motivul? Falimentul firmei care trebuia să asigure menţinerea instalaţiilor şi a temperaturii scăzute. Procedura standard de îngheţare presupune că, în primă fază, sângele corpului neînsufleţit este scos din vene şi înlocuit cu un lichid conservant şi crioprotector, pentru a preveni vitrificarea (formarea cristelor de gheaţă în celule). Apoi cadavrul este introdus într-un frigider special de sticlă, care conţine nitrogen lichid la o temperatură de -196 grade Celsius. În cazul primului om supus criogeniei în 1967, profesorul de psihologie de la Universitatea din California James Bedford, procesul a fost mai rudimentar. Bolnav de cancer renal în fază terminală, Bedford şi-a pus corpul post-mortem la dispoziţia cercetătorilor. Aceştia i-au ridicat mai întâi temperatura corpului până la 79 de grade Celsius, apoi au redus-o treptat sub zero grade, timp în care în trup a fost introdusă o anumită cantitate de dimetil sulfoxid, un solvent polar. La final, a fost depus într-un container special plin cu azot lichid. Cadavrul congelat a fost apoi plimbat prin mai multe locaţii – vreme de 5 ani a stat chiar la familia Brenford, în sudul Californiei!- pentru a ajunge definitiv la Alcor, unde se află şi azi. Starea sa a fost evaluată în 1991, concluzionându-se că “temperatura sa exterioară a rămas coborâtă sub 0 grade de-a lungul stocării”.
* Şi hibernarea pare a fi o soluţie
Cu o rată de succes de 100% pe marile ecrane – în filme precum “Forever young”, cu Mel Gibson în rol principal- criogenia are momentan aplicaţii reuşite în medicină, mai exact pentru păstrarea organelor în vederea transplantării. Dar deocamdată numai unele tipuri de celule şi ţesuturi pot fi congelate şi reîncălzite fără probleme. Un studiu recent realizat la Centrul de Cercetare Oncologică Fred Hutchinson, din Seattle, Washington, a descoperit însă că şi viermii pot supravieţui hipotermiei dacă sunt mai întâi supuşi unei privaţiuni extreme de oxigen. Rezultatul a amintit de un experiment făcut de cu ani în urmă de rusul Pavel Vasilievici Scerbacov. Împreună cu colegii săi, el a supus un câine procedurii de criogenie. După injectarea cu crioprotectori şi mai multe zile de congelare completă, patrupedul a fost dezgheţat şi – surpriză!- pulsul i-a revenit la normal, observându-se ulterior un efect secundar: pierderea reflexelor. În 2006, specialiştii moscoviţi au înlocuit crioprotectorii cu un amestec de gaze inerte (argon, kripton şi xenon) pe care l-au injectat unui cobai, congelat la minus 196 de grade şi apoi readus la temperatura normală. Animalul a supravieţuit, chiar după repetarea de 10 ori a tratamentului! Există în literatura de specialitate şi destule cazuri de oameni care şi-au revenit după îngheţ. În octombrie 2006, un japonez de 35 de ani s-a rătăcit în munţi şi a căzut fracturându-şi şoldul. După 24 de zile, a fost găsit îngheţat şi aparent fără viaţă. Dus la spitalul din Kobe, a fost resuscitat, iar ziarele nipone l-au numit "Omul-urs", aluzie la "hibernarea" sa. Metoda i-ar putea ajuta şi pe astronauţi să supravieţuiască unor misiuni spaţiale îndelungate.
Printează
Trimite prin Email
Trimite pe Y!m
Salvează