Focul Sfânt de la Ierusalim
...de Mădălina Firănescu
În fiecare an, în ziua oficierii Vecerniei Mari din Sâmbăta Mare, în incinta Bisericii Sfântului Mormânt din Ierusalim lumânările se aprind de la sine în mod miraculos. Zeci de oameni de ştiinţă au căutat zadarnic să găsească o explicaţie logică tulburătorului fenomen. De la teorii privind aprinderea “pe şest” a unei focului şi până la folosirea laserelor, s-au avansat fel şi fel de ipoteze, care mai de care mai năstruşnică. Dar niciuna nu a reşit că combată eficient credinţa cvasigenerală în natura divină a Luminii.
* O stranie descărcare electrică, detectată de aparate
Fizicianul şi matematicianul rus Andrei Volkov, de la Institutul pentru energie atomică Kurchatov, şi-a încercat şi el norocul, cercetând apariţia Focului Sfânt, în timpul slujbei pascale a Bisericii Ortodoxe din anul 2008. După o aşteptare de 6,5 ore, potrivit agenţiei Interfax, “aparatele noastre, care emiteau un spectru de radiaţie electromagnetică, au detectat un impuls ciudat de frecvenţă joasă care inunda Biserica Sfântului Mormânt. Acest impuls inexplicabil nu a mai fost detectat până acum. El părea iniţial o formă stranie de descărcare electrică. Nu am reuşit să detectăm locul exact în care Lumina se coboară şi aprinde lumânările ţinute de Patriarh. În acel moment, toate aparatele noastre de măsurare şi înregistrare au avut din senin probleme tehnice”, a povestit Andrei Volkov. Potrivit acestuia, neobişnuita descărcare electrică a fost confirmată de expertul în inginerie mecanică Evgheny Morozov. La capătul câtorva luni petrecute în studierea şi interpretarea rezultatelor măsurătorilor, Volkov a concluzionat că datele înregistrate în noaptea de Înviere în biserică diferă fundamental de cele din ziua precedentă, dar că o singură cercetare e insuficientă pentru o opinie ştiinţifică solidă. “Dacă mă întrebaţi, ca om de ştiinţă, dacă acolo s-a petrecut sau nu un miracol, v-aş spune că nu ştiu”, a declarat fizicianul rus.
* Minunea atestată de o mie de ani
Relatări despre Focul Sfânt există consecvent din 1106, menţiunile anterioare fiind sporadice. Ortodocşii, privilegiaţi de apariţia Luminii divine în cadrul slujbei oficiate după ritul lor, consideră că semnul ceresc le confirmă temeinicia credinţei. În ziua respectivă, la prânz, patriarhul grec, înveşmântat în straiele sacerdotale şi urmat de patriarhul armean şi de episcopul copţilor, cu toţii însoţiţi de înalţi prelaţi, mărşăluiesc în procesiune solemnă intonând imnuri religioase şi ocolind de trei ori Sfântul Mormânt. Odată procesiunea încheiată, Patriarhul Ortodox al Ierusalimului sau alt arhiepiscop ortodox rosteşte o rugăciune anume şi intră singur în mormânt, nu înainte ca autorităţile israeliene să verifice că nu poartă asupra sa mijloace tehnice de aprindere a focului. Această investigaţie era întreprinsă de soldaţi musulmani, în timpul ocupaţiei turce a Ierusalimului. Prelaţii armeni şi copţi rămân în anticameră cântând "Doamne miluieşte" (Kyrie eleison în greacă) până când Lumina Sfântă coboară spontan peste lumânările patriarhului, care iese apoi şi împarte Lumina celor prezenţi. Diodor, Patriarh Ortodox al Ierusalimului vreme de 16 ani, a declarat că, de regulă, Lumina Sfântă apare imediat ce se încheie rugăciunile speciale, păstrate de secole. Se întâmplă însă uneori să se lase aşteptată câteva minute. Focul sacru se iveşte chiar deasupra Sfântului Mormânt, ca o luminiţă albastră ce-şi schimbă culoarea şi se comportă diferit, de la un an la altul. Fie ia forma unui fulger, a unei spitale ori acoperă ca un nor lespedea pe care s-a aflat trupul lui Iisus, fie luminează toată încăperea, iar cei de afară pot vedea totul. Potrivit Patriarhului Diodor, Focul Sfânt nu are consistenţa flăcării unei lămpi şi nu arde la contactul cu pielea în primele minute, ceea ce atestă originea sa divină. Miraculoasa Lumină nu-şi limitează însă prezenţa doar la încăperea Sfântului Mormânt, ci uneori e semnalată chiar în biserică, în mai multe locuri simultan, unde lumânările credincioşilor se aprind instantaneu.
* Misteriosul “flash albastru”
Cercetarea făcută de fizicianul Andrei Volkov asupra fenomenului Focului Sfânt nu a fost o premieră decât prin măsurătorile înregistrate. Anterior, alţi oameni de ştiinţă au observat, la rându-le, o formă stranie de energie ce apare în preajma altarului Bisericii Sfântului Mormânt, chiar înainte de pogorârea Luminii. Există chiar imagini foto şi video care au surprins „flash-ul” albastru coborând de sus, un flash care durează însă mult mai mult decât cel produs de tehnica umană. Potrivit lui Volkov, acest flux energetic nu are legătură directă cu Focul Sacru, dar îl precede întotdeauna. Adjunctul şefului Comisiei pentru miracole din cadrul Patriarhiei moscovite, Alexander Moskovsky, a lăudat rezultatele muncii lui Volkov, considerându-le serioase, veridice şi responsabile.
* Părintele Petroniu, de la Schitul Prodromu, povesteşte…
Lumina aceasta, ce vine singură din ceruri în Sâmbăta Paştilor, este LUMINA CU CARE HRISTOS S-A COBORÂT LA IAD, cum zice Isaia: <Cei ce şedeau în întuneric vor vedea lumina mare>", scria în 1974 “Pelerinul Român”. Potrivit sursei citate, când a fost părintele Petroniu la Sf. Mormânt, miracolul s-a petrecut astfel: “Când s-a făcut rugăciunea pentru Sfânta Lumină, deodată a venit un stâlp de foc şi s-a speriat toată lumea, a venit deasupra Sf. Mormânt s-a despicat în trei, un stâlp de foc a mers la Golgota, unul la Mormântul Domnului şi unul la Biserica Sf. Învieri. În trei stâlpi s-a făcut Lumina aceasta, căci nu vine în fiecare an la fel, aici sunt taine mari”. Ieromonahul Petroniu Tănase, de la Schitul românesc Prodromu de pe Muntele Athos, povesteşte:” Mormântul Domnului este pecetluit de cu seară: "Lumină era în întuneric, dar întunericul nu a cuprins-o". După a treia înconjurare (în cadrul procesiunii clericilor şi pelerinilor –n.n.) se despecetluieşte uşa. Patriarhul intră înlăuntru, adună cu mâinile vata de pe lespedea Sfântului Mormânt (care era dinainte aşezată acolo) şi care se aprinde acum cu o lumină fosforescentă, care nu arde, şi iese cu ea afară la mulţime... Un strigăt de uimire cutremură toată biserica şi ropotele de aplauze ale unei nestăvilite bucurii umplu văzduhul. Minunea s-a mai petrecut o dată. Toată lumea se înghesuie să-şi aprindă buchetul de lumânări de la Sfânta Lumină şi în citeva clipe întreaga biserică este o mare de foc. <Acum toate s-au umplut de lumină, şi cerul, şi pământul>. Paştile este sărbătoarea luminii, a biruinţei, a bucuriei şi totodată inaugurare, început al împărăţiei celei veşnice”.
* Scepticii pretind că e o farsă
Există, fireşte, şi contestatari ai miracolului de la Ierusalim, din noaptea Învierii. Mulţi spun că Lumina divină ar fi, de fapt, o banală flacără luată de patriarhul ortodox de la o candelă ascunsă în încăperea Sf. Mormânt. Scepticul rus Igor Dobrokhotov a analizat pe larg mărturiile, fotografiile şi filmările legate de minune şi a concluzionat că la mijloc e o fraudă. Dobrokhotov, dar şi cercetătorul Nikolai Uspenski, dr. Aleksandr Musin de la Sorbona şi unii ortodocşi de rit vechi citează extrase din jurnalele Episcopului Porfirie (Uspenski) (1804-1885) care pretinde că preoţimea din Ierusalim ştia că Focul Sacru e o farsă. Porfirie scria: "Un ierodiacon care a intrat în altarul Mormântului atunci când, după cum crede toată lumea, focul sfânt coboară, a văzut oripilat că focul este aprins de la o simplă lampă de icoană care nu se stinge niciodată, şi astfel focul sfânt nu este o minune. El însuşi mi-a spus despre asta azi" (Kniga bytija moego, vol. 1 (anii 1841-1844), p. 671). Dobrokhotov mai susţine că faptul că pelerinii care îşi “spală faţa” sau părul ori mâinile cu Focul Sfânt rezistă fără să se ardă tot atât cât ar fi rezistat şi la o flacără obişnuită. Iar aici trebuie menţionat că, potrivit portalului ortodox Credo, timpul cât Sfânta Lumină nu provoca arsuri era mai mare în trecut decât astăzi (s-ar fi ajuns de la 33 de minute la numai 2). S-a mai observat şi că, odată cu trecerea anilor, Focul Sacru se pogoară din ce în ce mai târziu.
* Toate tentativele de rupere a legăturii dintre ortodocşi şi miracolul Luminii Sfinte au eşuat. În 1579, Patriarhul armean Hovhannes I, ambiţionat de ocupanţii turci, s-a rugat zi şi noapte pentru a primi Focul Sacru, dar Lumina s-a pogorât despicând o coloană de lângă intrarea în Biserica Sfântului Mormânt, acolo unde fusese ţinut Patriarhul ortodox al Ierusalimului, Sophronius IV. În 1112, cruciaţii i-au scos pe ortodocşi afară din Sfântul Mormânt, iar slujba a fost făcută de preoţi catolici. Văzând că Sfânta Lumină nu vine, după lungi aşteptări, împăratul a poruncit să fie adus patriarhul ortodox. Imediat după sosirea lui, Sfânta Lumină a venit în făcliile acestuia.
Printează
Trimite prin Email
Trimite pe Y!m
Salvează