Hipnoza – între terapie şi...metodă de jaf
...de Mădălina Firănescu
Practicată din vremuri străvechi şi asociată adesea cu magia şi „puterile divine”, hipnoza capătă în epoca modernă noi întrebuinţări. De la spionajul psi la investigaţia poliţistă – mai exact, tehnicile de interogatoriu neconvenţional, deprinse de ofiţerii de la o secţie de poliţie din Cheshire, SUA, instruiţi de Tom Silver (cunoscut la tv drept “hipnoterapeutul vedetelor”)- şi de la terapiile alternative la...jafurile bancare, hipnoza se poate dovedi o armă de temut.
* Transa nu ne face mai deştepţi
Potrivit generalului dr. Emil Stăinu, cercetător militar, specializat în radare, arme geofizice, climatologice şi fenomene paranormale, influenţarea de la distanţă este baza hipnozei, permiţând operatorului psi să afecteze neuronii altcuiva. Cercetătorii de la Hull University, din Marea Britanie, au încercat de altfel să afle ce se petrece în capul unei persoane aflate sub hipnoză. Monitorizând encefalul pacienţior hipnotizaţi, atât pe parcursul desfăşurării unor anumite sarcini, cât şi în momentele de pauză, specialiştii au constatat că zece indivizi au răspuns foarte puternic la comenzi, comparativ cu alte 7 persoane, ale căror reacţii au fost mai slabe. Iar rezonanţa magnetică a dezvăluit că hipnoza provoacă o serie de schimbări de activitate în ariile prefrontale şi parietale ale creierului, implicate în procesul atenţiei. Experimentul, rezumat de “Corriere della Sera”, a completat alte studii în materie, demonstrând că hipnoza este un fenomen real, a comentat William McGeown, şeful echipei de cercetători. În opinia sa, concluziile confirmă existenţa unei stări speciale, banalizată de multe ori în trecut sau confundată premeditat cu extrema relaxare. Asta şi pentru că, oricât de suprinzător ar părea, transa hipnotică este o stare naturală şi spontană pe care oamenii o trăiesc destul de frecvent. De pildă, atunci când ne cufundăm într-o lectură captivantă ori când urmărim un film şi suntem absorbiţi de acţiune, ne detaşăm de ceea ce se întâmplă în jurul nostru, exersând o formă de auto-hipnoză. La fel şi atunci când cădem profund pe gânduri. Acest tip de transă auto-indusă diferă totuşi de cea în care ne lăsăm introduşi de o altă persoană, cu obiective clar definite. Chirurgul englez James Braid – cel care a şi impus, acum mai bine de 150 de ani, termenul de hipnoză, derivat de la grecescul “hypnos”, adică somn- a semnalat că succesul hipnozei este condiţionat în primul rând de capacitatea subiectului de a se lăsa influenţat. Căci, în ciuda temerilor unora, nu putem fi hipnotizaţi dacă ne opunem, cum nici nu e posibil să ne trezim din transă mai înzestraţi intelectual ori artistic. Cei care şi-au descoperit după hipnoză talente noi de fapt le aveau ascunse, iar tehnica hipnotizării nu a făcu decât să le deblocheze.
* Nu oricine poate fi hipnotizat
Nu orice individ poate fi supus hipnozei, ci numai cei care posedă un grad înalt de sugestibilitate. Aşa cum arătau Ion Dafinoiu şi Jeno-Laszlo Vargha în cartea “Hipnoza clinică. Tehnici de inducţie. Strategii terapeutice”, sugestiile folosite în timpul şedinţelor trebuie alese atât în funcţie de personalitatea subiectului, cât şi în funcţie de obiectivele urmărite. Cuvintele rostite de hipnotizator nu au efect decât dacă întâlnesc “ceva anume în universul interior al pacientului: credinţe, aşteptări, experienţe etc”, motiv pentru care în unele cazuri sunt potrivite sugestiile directe – de tipul “Închide ochii”- iar în altele, sugestiile indirecte (“Ai putea să închizi ochii?”). În privinţa tehnicilor de inducere a transei, acestea sunt aparent simple. Cea mai cunoscută este numărătoarea inversă, în care subiectului i se comandă relaxarea pe segmente ale corpului, cu fiecare cifră rostită. O altă variantă este sugerarea unui loc imaginar în care subiectul să se simtă 100% protejat, astfel încât să poată aduce la suprafaţă şi trăiri dureroase sau terifiante. O manifestare specifică transei hipnotice este catalepsia, care implică privirea fixă, imobilitatea generală, rigiditatea musculară, încetinirea ritmului respiraţiei, ceea ce permite corpului să rămână un timp îndelungat în poziţia dată. În transă, pacientul are parte de trăirea subiectivă a timpului, accelerarea sau încetinirea lui, însoţită şi de halucinaţii sau modificări senzoriale, facilitate prin sugestiile directe sau indirecte primite. Atunci când subiectului i se sugerează întoarcerea într-un anumit segment al vieţii – aşa-numita regresie de vârstă- el retrăieşte efectiv acele episoade, putând să audă voci sau să vadă persoane din perioda evocată. Accesul la unele amintiri se poate dovedi uneori dificil, fie fiindcă a intervenit fenomenul uitării, fie pentru că episoadele respective au fost reprimate, ca reflex de apărare. Hipnotizatorul însuşi poate ajuta subiectul să respingă amintirile traumatizante, care nu dispar definitiv, dar sunt neutralizate, astfel încât să nu-i mai poată influenţa viaţa.
* Durerea, anulată fără anestezie
Hipnoterapia şi-a demonstrat utilitatea şi în vindecarea unor boli psihosomatice, şi în tratarea traumelor de natură psihică. Potrivit postului de televiziune FOXNews, un parc de distracţii din Marea Britanie - Chessington World of Adventures- a început să organizeze şedinţe de hipnoză destinate adulţilor cărora le e frică de “montagne russe”, pentru a-i ajuta să-şi depăşească spaima şi să se bucure de distracţie. Conducerea parcului a apelat la hipnoterapeutul Stephen Rigby, care speră ca după tratament, părinţii să-şi poată însoţi copiii în trenuleţul care aleargă pe şine suspendate, iar experienţa să le fie utilă ulterior şi în alte situaţii stresante din viaţa de zi cu zi. Şi tot în Marea Britanie, pacienţii îngroziţi de ideea de a merge la dentist se pot spune hipnozei, pentru a face faţă momentului. Ziarul “DailyMail” a relatat în 2008 cazul lui Leslie Mason, de 54 de ani, din Essex, care, trebuind să sufere două extracţii dentare în aceeaşi zi, a recurs la serviciile hipnotizatorului John Ridlington. Aflat într-o transă uşoară, Leslie Mason a intrat în cabinetul stomatologului Bhavin Bhatt, unde a fost supus intervenţiilor necesare fără anestezic! La final, pacientul a declarat:“A fost de a dreptul incredibil, eram pe deplin conştient în momentul în care dentistul trăgea cu cleştele de dinţi, dar nu am simţit nicio durere!“ Britanicul s-a aflat la a doua experienţă reuşită cu ajutorul hipnozei, prima fiind ce legată de renunţarea totală la fumat, în numai 40 de zile. Hipnoanestezia – adică inducerea stării de transă pacientului, în locul administrării de anestezic clasic- a mai fost folosită până acum cu succes şi în cazul intervenţiilor asupra celor care au suferit arsuri grave. Societatea britanică de hipnoză medicală şi dentară aprecia că şi operaţiile pe cord s-ar putea desfăşura prin această metodă, asta după ce hipnoterapeutul de 61 de ani Alex Lenkei din West Sussex s-a autohipnotizat înainte de a se supune unei complicate intervenţii chirurgicale la mâna afectată de osteoartrită. Studii precedente ale fenomenului au demonstrat că persoanele care au folosit hipnoanestezia s-au recuperat mai repede post-operator, organismul lor demonstrând o capacitate de regenerare superioară celorlalţi pacienţi. Asta fără a mai pomeni absenţa efectelor secundare ale anesteziei clasice…
* Bancă prădată prin…hipnoză
Există însă şi poveşti mai puţin plăcute legate de hipnoză. Rusoaica Galina Korzhova ar fi recurs în decembrie trecut la această metodă pentru a determina un funcţionar bancar de la Sberbank din Volzhky să-i dea ilegal 80.000 de dolari, comiţând astfel un spectaculos jaf lipsit de violenţă. Galina Korzhova a fost totuşi prinsă şi arestată, a anunţat Anton Kornoukhov, purtătorul de cuvânt al poliţiei oraşului Volgograd, adăugând că individa – practicantă şi a ghicitului şi cerşetoriei- este suspectată de jefuirea a 30 de alte bănci din Rusia.
Printează
Trimite prin Email
Trimite pe Y!m
Salvează