MagiCIAnul profesor pentru spioni
...de Mădălina Firănescu
Ce-ţi trebuie pentru a fi un bun spion? Un dram de nebunie şi puţină...magie. Aceasta e reţeta pe care faimoasa CIA a aplicat-o ani buni cu succes, folosindu-se de talentatul iluzionist John Mulholland. Acesta a scris chiar un manual pentru agenţi, cuprinzând felurite trucuri de surprins şi păcălit inamicul, însă volumul a fost distrus în 1973, când relaţiile dintre Est şi Vest, îngheţate de Războiul Rece, păreau să se destindă. Un exemplar a supravieţuit totuşi, fiind acum reeditat de istoricii Keith Melton şi Robert Wallace într-o ediţie cu aspect retro.
* De la somniferul din pahar la codul secret al şireturilor
Manualul secret de antrenament al spionilor le preda agenţilor CIA metode ingenioase de folosit în misiuni. Pentru volumul scris în 1953, John Mulholland a primit o sumă considerabilă la vremea aceea: 3000 de dolari. Cartea intitulată "The Official CIA Manual of Trickery and Deception" conţine, printre altele, tehnici de prestigidaţie sau, cum spunea chiar autorul, “instrucţiuni de înşelăciune". Sunt incluse de asemenea ponturi despre cum să ascunzi obiecte în mâneca hainei, cum să adaugi un somnifer în băutura unei persoane în timp ce te prefaci că aprinzi o ţigară sau cum să comunici cu ceilalţi agenţi CIA legându-ţi şireturile de la pantofi într-un anumit fel. De pildă, legate neregulat, şireturile transmit mesajul: "Am informaţia". Încrucişarea lor aproape simetrică se traduce prin "Urmează-mă", iar o combinaţie între cele două “stiluri” înseamnă "Am adus pe altcineva". Ghidul cuprinde, totodată, capitole precum "Subtilizarea unor obiecte de către agenţi-femei" şi "Confecţionarea şi manevrarea unor «picături» pentru băuturi". În materie de pilule, poţiuni şi diverse prafuri cu efecte dezarmante pentru inamici, Mulholland era un adevărat maestru, dobându-şi cunoştinţele inclusiv în China şi India. Un stilou ce conţine o anumită pudră inhalantă poate fi golit în timp ce agentul se preface că desenează ceva, recomanda cel supranumit MagiCIAnul (joc de cuvinte care înglobează numele CIA), iar o mică picătură de ceară de pe coperta unei cărţi poate fi folositoare pentru a sustrage – prin lipire mascată- un document. Un agent bun are o înfăţişare ternă şi nu iese în evidenţă, mai scria John Mulholland:"El trebuie să aibă un comportament atât de normal, iar acţiunile lui să fie atât de naturale, încât nimic să nu trezească suspiciuni". Mai mult, atunci când spionul apelează la unul din aceste trucuri, el trebuie să distragă atenţia celor prezenţi "printr-o mimică caraghioasă". Un truc bun "trebuie să fie simplu" şi trebuie "repetat" fără încetare în faţa oglinzii, mai avertiza expertul în iluzionism.
* Chiar şi Regele României l-a aplaudat
John Mulholland (1898 - 1970) s-a născut în Chicago, dar s-a mutat la New York împreună cu mama lui pe acând avea doar câţiva ani. Şi-a început reprezentaţiile de prestigidaţie încă de când era elev, perfecţionându-şi tehnica graţie lecţiilor cu John William Sargent, supranumit “Vrăjitorul vesel”, pe care-l plătea cu 5 dolari pe oră. Sargent, fost secretar al celebrului iluzionist Houdini, avea să devină în 1950 preşedintele Societăţii Magicienilor Americani. De la el a deprins micul John nu doar trucuri de excepţie, ci şi dragostea pentru teoria, istoria şi literatura legată de magie. Cu anii, Mulholland a căpătat o solidă reputaţie. A călătorit în 42 de ţări unde a fost invitat să susţină show-uri, a avut onoarea de a-şi arăta talentul şi la Casa Albă, de 8 ori (!), ba şi-a demonstrat măiestria chiar şi-n faţa Regelui României, după cum a scris Michael Edwards în cartea “Sfinxul şi spionul. Lumea secretă a lui John Mulholland”. MagiCIAnul – singurul din branşa sa inclus în ediţia americană a enciclopediei "Who's Who”- nu avea nevoie de mai mult de două cufere pentru a-şi transporta tot arsenalul necesar reprezentaţiei de 90 de minute. În 1930, după moartea editorului A.M. Wilson, Mulholland a preluat conducerea revistei de specialitate “The Sphinx”, la cârma căreia avea să rămână vreme de 23 de ani! La 29 iunie 1953, a publicat însă o scrisoare deschisă către abonaţi, în care-i anunţa că revista îşi suspendă apariţia. Motivul invocat a fost starea precară de sănătate, care nu-i mai permitea continuarea muncii de editor în paralel cu reprezentanţiile din care-şi câştiga pâinea. E adevărat că Mulholland, un fumător înrăit, suferea de ulcer, probleme digestive şi artrită, dar asta nu l-a împiedcat să înlocuiască activitatea publicistică susţinută cu una mult mai epuizantă, în lumea spionajului, a controlului psihic şi al luptei pe tărâmul inteligenţei. Aşa a ajuns magicianul în slujba CIA.
* Magie la CIA
Recrutat de Sidney Gottleib pentru proiectul ultrasecret al CIA"MK-ULTRA" - care a experimentat, printre altele, utilizarea drogului LSD de către agenţii americani pentru a contracara tehnicile de "controlare a minţii" folosite de spionii sovietici- Mulholland şi-a concentrat eforturile inclusiv pe experienţe paranormale de tipul telepatiei şi clarviziunii. Gottlieb, un strălucit biochimist, socialist în tinereţe şi budist la maturitate, se pricepea ca nimeni altul să combine substanţele şi să prepare poţiuni, dar avea nevoie de trucurile lui Mulholland pentru a le pune la treabă, în detrimentul inamicilor Americii. Iar cei doi au făcut echipă. Mulholland a continuat să lucreze pentru agenţia de intelligence până în 1958, după care şi-a văzut de scris (a lăsat în urmă zece cărţi, între care şi o povestire poliţistă, “Fata din cuşcă”) şi de colecţionat lucrări şi obiecte care aveau legătură cu iluzionismul şi magia (a strâns peste 4000 de exponate). Numele său a rămas legat şi de Cutia Mulholland, o variantă a mai cunoscutei Okito, în care monezile apar, dispar şi chiar trec prin pereţii recipientului. John Mulholland a murit la vârsta de 71 de ani, la capătul unei lungi suferinţe, în Spitalul Universitar din New York. Marele secret al vieţii sale, colaborarea cu CIA, s-a dus în mormânt o dată cu el. În prefaţa noii ediţii a manualului pentru spioni, fostul director adjunct al CIA până în 2004, John Edward McLaughlin, el însuşi expert în magie, afirmă că scrierile lui Mulholland – între care şi “Semnale de recunoaştere”, care prezintă semnale, mişcări, expresii faciale, menite să ajute agentul să comunice sau să intercepteze mesaje secrete- reprezintă un exemplu despre experimentele făcute în trecut în domenii precum "controlul minţii" şi "psihologia paranormală"."Magia şi spionajul sunt spirite înrudite", conchide McLaughlin.
Printează
Trimite prin Email
Trimite pe Y!m
Salvează