Secrete cu OZN-uri, la nivel înalt
...de Mădălina Firănescu
Desecretizarea arhivelor franceze şi britanice legate de fenomenul OZN a relansat discuţiile aprinse legate de prezenţa extratereştrilor pe Terra sau în vecinătatea ei. Sute de mii de mărturii, poze şi filmuleţe stau mărturie că pământenii iau cât se poate de în serios ipoteza existenţei altor fiinţe inteligente în Univers, şi chiar dacă mare parte din aceste relatări sau înregistrări sunt discutabile, un sâmbure de adevăr trebuie să fie, în vrafurile de documente. Ca dovadă că nu doar simplii cetăţeni, ci şi ditamai demnitarii s-au aplecat cu atenţie asupra poveştilor cu alieni.
* Carter şi Reagen au văzut nave extraterestre!
Fenomenul OZN a găsit ecou, de-a lungul timpului, şi la Casa Albă. Potrivit cărţii „Vieţile secrete ale preşedinţilor americani”, scrisă de Cormac O’Brien, Jimmy Carter (om al ştiinţelor exacte, care a urmat cursuri de matematică la Georgia Tech) a declarat că a văzut un obiect zburător neidentificat în Georgia, stat pe care l-a guvernat între 1971 şi 1975. Şi Ronald Reagan a făcut ulterior o declaraţie similară, cu referire la perioada cât a fost guvernator în California (1967–1975), cerând ca problema să fie tratată cu seriozitate. Un episod interesant a fost citat şi de Radio France Internationale, avându-l ca protagonist pe Richard Nixon. Asistând la proiecţia filmului "ET" la Casa Albă, preşedintele i-ar fi şoptit la ureche regizorului Steven Spielberg: "Doar şase oameni în această cameră ştiu cât este de adevărat !". Adevăr, intoxicare sau o glumă de-a lui Nixon? Dar începuturile interesului prezidenţial pentru fenomenul OZN datează, se pare, din timpul mandatului lui Harry S. Truman (1945-1953). Succesorul lui Roosevelt ar fi fost cel care ar fi mandatat NSA (National Security Agency) să urmărească delicatul subiect, hotărând totodată îngroparea lui într-un secret absolut. Mai exact, nota publicaţia “Nexus Magazine”, Truman a semnat o directivă potrivit căreia nimeni (nici măcar un şef al executivului!) nu putea avea acces la o descoperire din acest domeniu şi nici nu putea să dezvăluie aşa ceva fără o aprobare specială, numita “need to know”, care era mai presus de clasificarea Top Secret! Directiva ar fi fost implementată pe ascuns, fără încunoştiinţarea Congresului.
* Marilyn, ucisă fiindcă a vorbit prea mult?
Din cauza “directivei Truman” s-ar fi văzut ulterior şi preşedintele John F. Kennedy în imposibilitatea de a afla informaţii despre OZN-uri. Adepţii teoriei conspiraţiei cred chiar că tragicul sfârşit al lui JFK ar fi putut avea legătură cu dorinţa sa de a face publice câteva asemenea date, cum şi moartea încă neelucidată a actriţei Marilyn Monroe a fost pusă tot în relaţie cu dezvălurile pe tema extratereştrilor, scăpate în diverse conversaţii cu terţi. S-a aflat de pilă că, într-o convorbire telefonică a lui Marilyn cu un comerciant de obiecte de artă din New York, ea ar fi făcut referiri la vizita secretă a lui Kennedy la o bază militară, pentru a vedea artefacte extraterestre! Monroe a vorbit şi cu reporterul Dorothy Kilgallen, despre prăbuşirea OZN-ului de la Roswell din 1947 şi despre programul lunar Apollo impulsionat de JFK. Or, Dorothy Kilgallen este cea care, în 1955, a scris despre o discuţie particulară avută cu un membru al Cabinetului Britanic, care îi spusese că OZN-urile chiar există şi că autorităţile americane şi engleze consideră subiectul de maximă importanţă. A doua zi după convorbirea dintre MM şi ziaristă, starul a fost găsit decedat.
* Dispariţia lui Eisenhower şi misteriosul MJ-12
De departe însă cea mai interesantă poveste care leagă numele unui preşedinte american de fenomenul OZN îl are în centru pe Dwigth Eisenhower. Pe 20 februarie 1954, liderul de la Casa Albă a dispărut din reşedinţa sa timp de patru ore, dând naştere la tot soiul de speculaţii. Explicaţia oficială n-a sunat prea convingător: preşedintele s-ar fi dus urgent la dentist pentru că îi căzuse o coroană... S-au găsit imediat voci care au susţinut că, de fapt, Eiswnhower ar fi fost dus la Hangarul 27, din Palm Springs, unde i s-a arătat o navă extraterestră şi chiar ar fi asistat la demonstraţii de dematerializare ale unor alieni. Deşi presa şi opinia publică n-au dat prea mare crezare ipotezei, unii au încercat să facă o legătură între atacul de inimă al lui Eisenhower şi presupusa întâlnire de gradul III. La fel de neclar rămâne şi rolul jucat de al 34-lea preşedinte al SUA în păstrarea secretului legat de fenomenul OZN. Potrivit lui Jan van Helsing, autorul a numeroase cărţi despre societăţile secrete, Eisenhower a fost ultimul preşedinte care a mai avut o privire de ansamblu asupra problemei extratereştrilor. Toţi cei care i-au urmat n-au mai aflat decât atât cât le-a spus MJ-12, adică mai nimic. Dar ce este acest MJ-12? Grupul „Majestic-12”, cunoscut şi ca Majic-12, MJ-12, Majority-12, Majesty-12 etc. ar fi fost o structură ultrasecretă, creată la 24 septembrie 1947 din ordinul preşedintelui Truman, pentru monitorizarea, de la cel mai înalt nivel, a fenomenului OZN. Grupul urma să răspundă doar în faţa presedintelui american. Din grupul Majestic-12 făceau parte 12 personalităţi de prim rang, politicieni, militari, dar şi experţi civili. Misterul care a înconjurat MJ-12 s-ar fi păstrat poate până-n zilele noastre dacă, în decembrie 1984, un filmuleţ alb-negru nedevelopat nu ajungea prin poştă la ufologii Stanton T. Friedman, Bill More şi cineastul Jaime Shandera, care proiectau realizarea unui documentar despre OZN-uri. Cei trei au descoperit uimiţi, după developare, că rola conţinea fotocopiile unui document de opt pagini clasificat „TOP SECRET/MAJIC”. Documentul era datat 18 noiembrie 1952 şi semnat de contraamiralul Roscoe H. Hillenkoetter (fost director al CIA), constituind o informare preliminară a generalului Dwight D. Eisenhower, devenit între timp preşedintele SUA. Documentul făcea referire la grupul Majestic-12, dar şi la prăbuşirea unui OZN la Roswell. În martie 1985, la Jaime Shandera şi Bill Moore ajunge alt document, datat 14 iulie 1954 şi adresat tot preşedintelui Eisenhower şi tot pe tema „MJ-12 Proiect de studii speciale”. Moore, Shandera şi Friedman au ezitat să dea publicităţii documentele primite, deoarece li s-au părut suspecte. Dar ele au ajuns şi la alţi ufologi, care le-au publicat. Chiar şi după anul 2000, au continuat să apară noi extrase MJ-12, pe care mulţi – invocând neglijenţele de redactare conţinute- le consideră făcături. Ceea ce nu înseamnă totuşi că ele n-ar putea conţin şi informaţii adevărate.
(Va urma)
Printează
Trimite prin Email
Trimite pe Y!m
Salvează