A oprit trenul ca să ceară o ţigară
...de Ion Cristoiu
Abia pornit din gară, pe cale să-şi ia avînt, trenul frînează brusc, scrîşnind ascuţit din toate încheieturile.
Cineva a tras semnalul de alarmă.
Acest cineva nu e nimeni altul decît Ilie Chiper, fost buldozerist pe un şantier de construcţii, actualmente maseor orb, deşi vede fără ochelari.
Ilie Chiper locuieşte într-una dintre căsuţele mahalalei aşezate nu departe de calea ferată.
A jucat cărţi toată noaptea împreună cu vărul Chivuţă şi alţi amici din cartier.
Au trîntit mai întîi pe podelele goale, fără mochetă, de cînd s-a făcut focul pe ea, un butoi de bere şi un ciubăr de murături. În partea de jos a butoiului, Ilie Chiper şi vărul Chivuţă montaseră de cu seară un robinet de alamă. Beau bere şi mîncau murături fără să întrerupă o clipă partida. De umplutul stacanelor se ocupa unul dintre ei, desemnat prin tragere la sorţi. Murăturile şi le luau fiecare din ciubăr. Vîrau înăuntru, fără să se uite, mîna dreaptă, după ce mutau cărţile în mîna stîngă, prindeau cîte o murătură şi muşcau din ea stropindu-se pe piept.
Spre dimineaţă, Ilie Chiper s-a ridicat zicîndu-le, mă întorc imediat! a vîrît cărţile sale în buzunar şi a plecat la gară. Trebuia să ajungă neapărat pînă la opt în comuna vecină. Avea de luat nişte bani de la un ins pe care-l trăsese pe sfoară, vînzîndu-i o scroafă vopsită în roz ca să pară grasă.
Cînd să prindă trenul viteză, l-a văzut pe vărul Chivuţă năpustindu-se din casă şi alergînd spre calea ferată, cu o pungă de floricele în mînă. Îi făcea semne să oprească trenul, pentru că are să-i spună ceva. Din cînd în cînd, vîra mîna în pungă şi-şi arunca în gură un pumn de floricele.
Ilie Chiper a ieşit în uşa vagonului, întrebîndu-se ce dracu’ vrea să-i spună.
Personalul trenului se foieşte de-a lungul garniturii, întrebîndu-se ce s-a întîmplat.
Mai mulţi călători au pus mîna pe telemobile şi dau declaraţii în direct la televiziunile de ştiri, care au făcut imediat Breaking News.
Pe fereastra unui vagon, un bărbat cu şapcă a scos capul şi răcneşte spre locomotivă:
– Dă-i drumul bă, o dată!
E disperat.
Pe nevastă-sa au apucat-o durerile facerii de cum a pornit trenul din gară.
Pînă la staţia următoare mai erau douăzeci de minute.
Timp în care nevastă-sa ar fi putut rezista.
Nu luase în calcul oprirea trenului.
În fine, garnitura s-a pus în mişcare.
Tot scrîşnind, deşi acum un pic mai bătrîneşte.
Ilie Chiper s-a întors la locul său, în compartimentul gol.
Vărul Chivuţă poate fi văzut îndreptîndu-se spre căsuţa unde ceilalţi continuă să joace cărţi.
E tare dezamăgit.
I-a cerut lui Ilie Chiper o ţigară, pentru că ale lui se terminaseră.
Din nenorocire, Ilie Chiper o fumase pe ultima în timp ce-l aştepta în uşa vagonului.
Printează
Trimite prin Email
Trimite pe Y!m
Salvează