În tren
...de Ion Cristoiu
Un mare mutilat de război deschide şi închide furios uşile compartimentelor.
– Ce dracu! bombăne el, cînd mîinile întîrzie să scotocească prin buzunare, nu vă uitaţi la un leu, doi acolo!
Îi urmează un bătrîn falnic, cu o mînă bandajată într-un soi de manşon uriaş, confecţionat din tifon.
E net diferit de cel dinaintea lui.
– Sînt un om necăjit, duc şi eu o luptă cu existenţa! – zice el, aşteptînd să i se dea ceva, fără să întindă însă mîna.
*
Coadă de maşini
Şirul de maşini se întinde pe cîţiva kilometri.
Camioane, jeep-uri, TIR-uri, dubiţe, camionete.
Se toarnă asfalt pe o porţiune din drum.
Cîţiva inşi nemîncaţi, goi pînă la brîu, dau veseli cu lopata lîngă un cazan de smoală în flăcări, obligîndu-i pe intelectualii de la volan la o comparaţie cu flăcările iadului.
Printre maşinile claxonînd prosteşte, umblă slobozi doi cai.
Profitînd de ambuteiaj, dudui cu pălării anacronice, în genul celor purtate de Regina Angliei, au coborît din maşini şi fură porumb din lanul de pe marginea şoselei.
Fără să tresară la vederea sperietorilor de ciori, care se ridică deasupra lanului, goale de la brîu în jos, deoarece li s-au furat pantalonii.
*
Iniţiere
A nins din plin azi noapte.
Zăpada scîrţîie.
Fuioare de abur, ca de bidivii înaripaţi, ţîşnesc din nările celor ce intră şi ies din magazine. În poarta blocului, o ceată de băieţandri pîndesc cu bulgării deja pregătiţi o fetişcană care a intrat la Punctul farmaceutic. Forfotind mărunt după cumpărături, pensionarele cartierului trec prin faţa lor, neliniştite.
Pentru orice eventualitate, s-au înarmat cu un ciomag, folosit, la derută, pe post de cîrjă.
Un băieţandru traversează strada printr-un loc nepermis.
E sărăcuţ îmbrăcat: numai într-o cămăşuţă cu pantaloni de trening şi tenişi daţi cu cretă.
În strălucirea soarelui de dimineaţă, se ridică măreţ întreg Complexul Luna Park. Cu scrînciobul uriaş înconjurat de buburuzele rotitoare, de Încercarea puterii şi de leagănele electrice. Prin uşa larg deschisă a barăcii pe care scrie Administraţia, se aude ţîrîitul unui telefon. La un moment dat tace. Nu ştii dacă a fost ridicat receptorul sau dacă solicitantul s-a resemnat să mai sune.
Descheiaţi la cojoace, cu fularele în vînt, lucrătorii curăţă zăpada de pe maşinăriile colorate.
În buza scărilor, un pitic face pîrtie cu lopata.
Din fereastra deschisă a barăcii priveşte, fără să-l vadă, o grăsană uriaşă, cu ochi blînzi.
Noua prefectă a judeţului, o fostă fotomodel, celebră de când făcuse reclamă la săpunul Dove, deşi nu se spăla cu el, a declarat presei locale că locuitorii trebuie iniţiaţi în procesul complex de deszăpezire.
Pentru asta fiecare cetăţean va primi acasă, prin poştă sau prin curier, un plic cu instrucţiuni viu ilustrate.
Tipărite de o firmă a unui nepot de-al prefectei, care habar n-are că e acţionar principal, dat fiind că suferă de o paralizie a unei jumătăţi de cap, imaginile descriu, printre altele, instrucţiunile de folosire a lopeţii.
Printează
Trimite prin Email
Trimite pe Y!m
Salvează