Cafeaua de dimineaţă
...de Ion Cristoiu
Lucrători în salopete albastre, nou-nouţe, cu buzunarele cusute, ca să n-aibă unde pune piesele furate, sparg de vreo săptămînă, cu pikamerele, carosabilul străzii de-a curmezişul.
Fac asta pentru a scoate de sub asfalt, prin rupere, cablul de electricitate al chioşcului de ziare de peste drum.
Chioşcul nu şi-a achitat factura la energia electrică pe luna trecută.
Toate eforturile celor de la Electrica s-au dovedit de prisos.
Şi e-mail-urile trimise de cîteva ori pe zi.
Şi ironizarea într-un clip publicitar, dat cîteva săptămîni, în prime-time, pe principalele posturi TV.
Şi venirea directorului adjunct în persoană, însoţit de un poliţist de la Droguri.
S-a apelat atunci la o măsură radicală, folosită cu succes în alte cazuri asemănătoare: scoaterea temporară a cablului.
După achitarea facturii, cablul va fi îngropat la loc. Cum nu se ştie cînd se va întîmpla asta, şanţul din carosabil va rămîne deschis un timp nedefinit.
Circulaţia e blocată în ambele sensuri. Un lucrător postat în capul străzii explică şoferilor intrigaţi că trebuie s-o ia prin altă parte pentru a ajunge în Marele Bulevard.
Ceilalţi lucrători au întrerupt lucrul, deşi abia l-au început.
Îşi beau cafeluţa de dimineaţă.
Şi-au adus de acasă ceşcuţe şi farfurioare din porţelan.
Unul dintre ei a aşezat mai înainte, pe pikamerul transformat în măsuţă, tava cu cafelele cumpărate de la un automat.
Fiecare şi-a luat paharul din plastic şi a turnat cafeaua în ceşcuţa din porţelan.
Beau acum cu toţii cafeluţele din ceşcuţele din porţelan. Le duc la gură, sorb lichidul fierbinte, fără a face cunoscutul zgomot mojicesc, şi pun ceşcuţele înapoi pe farfurioarele din porţelan.
Rămas în picioare, şeful de echipă refuză politicos invitaţia de a face şi el la fel.
Îşi va bea cafeluţa doar după ce va termina trabucul, pe care tocmai l-a retezat cu un cuţitaş din argint.
*
Antifurt
Auzind că în ultimul timp se fură maşini pe rupte, Culai Cîlnău şi-a pus la adăpost Dacia sa, dotînd-o cu un dispozitiv complex de protecţie, gîndit şi lucrat chiar de el în week-end şi în zilele de sărbători legale.
Pe lîngă încuietoarea obişnuită, fiecare uşă are alte patru, rostuite astfel încît să se poată deschide doar într-o ordine pe care proprietarul o schimbă de la o săptămînă la alta.
Pedala ambreiajului e legată de volan cu un lanţ din oţel, al cărui lacăt se descuie prin folosirea concomitentă a amprentei digitale şi vocale.
Amprenta digitală constă în prinderea lacătului cu toate degetele mîinii stîngi (obligatoriu să fie toate degetele!) şi vîrîrea cheiţei cu mîna dreaptă, îndoită din cot într-un unghi de 90 de grade.
Amprenta vocală se verifică prin comanda rostită răspicat, cu vădita preocupare de a o desparte corect în silabe şi, mai ales, de a respecta o anume intonaţie:
Lacăte, descuie-te!
Dacă lacătul nu se descuie, mai pot fi făcute încă două încercări.
După a treia, în caz de eşec, lacătul se blochează definitiv.
Culai Cîlnău a introdus procedura asta după ce a aflat, nu fără îngrijorare, că hackerii spărseseră codul NASA, pentru a se amuza redicţionînd o navetă spaţială spre primul chioşc de ţigări întîlnit în cale.
Ca să fie sigur, Culai Cîlnău ia, totuşi, volanul cu el în casă în timpul nopţii.
Într-o dimineaţă, coborînd în parcarea din faţa blocului, unde-şi lasă de ani întregi maşina, descoperi locul gol.
Nişte ţigani i-o furaseră, urcînd-o cu o macara pe platforma trasă de un tractor.
Culai Cîlnău n-a mai găsit-o, deşi o prevăzuse şi cu un dispozitiv de depistare prin satelit.
A fost dată de ţigani, pe un sac cu cartofi, la centrul de colectare a fierului vechi, amenajat la vreo sută de metri de blocul lui Culai Cîlnău.
Printează
Trimite prin Email
Trimite pe Y!m
Salvează