Fumul lumînărilor particulare
...de Ion Cristoiu
E duminică, dimineaţa.
Soarele de primăvară dă cartierului iluzia unui nou început.
Pisici viclene trec dintr-o parte într-alta a străzii pustii.
Pe uşa larg deschisă a bisericii vin cîntări pe nas.
Chiar la intrarea în curte, o bătrînică stafidită vinde lumînări de pe un ziar rupt, întins direct pe pămînt.
Nu cumpără nimeni.
Preotul bisericii a făcut să se răspîndească zvonul că lumînările băbuţei ajung cu mare întîrziere pe Lumea Ailaltă.
Le aprinzi degeaba în cutia pe care scrie:
Pentru morţi.
Cei de pe Lumea Ailaltă au nevoie de fumul lumînărilor pentru a-şi putea definitiva Dosarul de admitere în Rai.
Dacă fumul ajunge prea tîrziu, vor înjura de mama focului neamurile rămase pe Pămînt.
Zvonul menit a compromite lumînările băbuţei n-a fost lansat întîmplător.
Biserica vinde şi ea lumînări Pentru morţi.
Lumînările unor particulari precum băbuţa, puse în vînzare la preţ de dumping, riscă să scoată din joc lumînările bisericii.
De aceea, în paralel cu acţiunea de compromitere a lumînărilor băbuţei, preotul a purces la o campanie de publicitate pentru lumînările bisericii:
Spre deosebire de cele puse în vînzare de băbuţă, lumînările bisericii ajung în timp util la destinatarii de pe Lumea Ailaltă.
Credincioşii n-au prea înţeles cum vine asta.
Preotul a simţit nevoia să-i lămurească printr-o cuvîntare ţinută după slujbă.
Înainte ca ţara noastră să intre în Uniunea Europeană, dacă mergeai în Occident cu paşaport românesc, şedeai o grămadă la Poliţia de frontieră.
Ăia de acolo îţi întorceau paşaportul pe o parte şi pe alta, se uitau la tine, de parcă ar fi vrut să te încerce cu dinţii dacă nu eşti fals, şi îţi puneau o groază de întrebări.
Cetăţenii ţărilor membre UE treceau pe la ghişeu în viteză, mulţumindu-se să fluture documentul prin faţa poliţistului.
La fel se întîmplă şi cu fumul lumînărilor în drumul lor spre Lumea Ailaltă.
Dacă e de la lumînări de-ale bisericii, fumul trece fluierînd graniţele înşirate pe drumul spre Lumea Aialaltă.
Dacă provine de la lumînări din afara bisericii, i se întîmplă fumului la fel ca posesorilor de paşaport din afara Uniunii Europene.
La toate frontierele spaţiului comunitar – pentru că biserica noastră, alături de toate bisericile ortodoxe, alcătuiesc, împreună cu Lumea Ailaltă, un spaţiu în care nu e nevoie de viză - fumul lumînărilor de la particulari e verificat şi răsverificat.
De aceea, în timp ce fumul de la lumînările bisericii ajunge instantaneu pe Lumea Ailaltă, cel de la lumînările particulare ajunge după cîteva luni, dacă nu chiar după un an.
Exemplu dat de preot i-a convins pe credincioşi să nu mai cumpere lumînări de la băbuţă, deşi mulţi dintre ei n-au călătorit niciodată dincolo de hotarele ţării.
Printează
Trimite prin Email
Trimite pe Y!m
Salvează