În Grădina Publică
...de Ion Cristoiu
Grădina Publică din Centru e pustie la ora asta: 11 dimineaţa.
Soarele de toamnă împrăştie o căldură blîndă şi melancolică, de sanatoriu de tuberculoşi.
Undeva, la capătul dinspre Marele Bulevard, se aude un pikamer ferm convins că e datoria lui să spargă cimentul.
Pe aleea centrală umblă hai-hui un cerşetor care s-a plictisit să-şi exercite profesia.
Prin rondul cu pietriş dinaintea portiţei dinspre cartier, trec încolo şi încoace cetăţeni cu vădite alte preocupări decît melancolia toamnei tîrzii.
Pe o bancă fără o stinghie, o bunicuţă în negru, cuviincios pieptănată, leagănă cu gîndul aiurea căruciorul în care dorm cei doi nepoţi.
*
Scenă
La ieşirea din sat, drumul se îngustează din cauza unui autobuz care a oprit în mijlocul câmpului. Şoferul, care tocmai acum iese dintr-o curte prevăzută cu un gard nou-nouţ, cară, gîfîind de greutate, un curcan viu, legat cu sfoară de rufe.
Asigurîndu-te că nu vine nimic din sens invers, semnalizezi şi ocoleşti hardughia. Prin ferestrele murdare, împiestriţate de muşte strivite şi brăzdate de pîrîiaşe de zoaie, se desluşesc cu greu călătorii, aşteptînd să pornească maşina într-o resemnare tipic mioritică.
Chiar în faţa ta, un Mercedes stricat e tras de doi cai prăpădiţi. Pentru a dovedi că ei fac ce pot, caii îşi ţin capetele în piept. Sunt mînaţi de şofer, care strigă la ei pe fereastra maşinii, avînd grijă să nu apese din greşeală pe claxon şi să-i sperie.
Toţi cei care depăşesc atelajul se crucesc văzîndu-l. O o fetiţă de pe bancheta din spate s-a urcat cu picioarele pe aşternutul de piele ca să poată urmări în voie pe fereastră.
*
Pe ploaie
Piaţa din Centru sub ploaie scurtă şi neaşteptată, picată după căldura de cuptor, neobişnuită pentru orele dimineţii. La supermarketul Nick, o bătrînică modestă îţi deschide uşa întinzîndu-ţi apoi mîna după o bancnotă de zece mii. Mai încolo, cam prin dreptul Farmaciei, un cerşetor zdravăn îşi arată agresiv piciorul mîncat de răni pînă sus, lîngă pulpă. Trecătorii îl ocolesc prudenţi. Copiii însă n-au complexe. Aţinîndu-se la o depărtare de protecţie, îl zadără cu vorbe şi rîsete batjocoritoare. Pe locurile goale din Parcarea nerecunoscută de Primărie, ţigăncile stau popîndău, gata să dea din mînă disperate la apariţia unei maşini, în căutare de locuri disponibile. Cofetăria La France Libre a dat faliment. Cîteva săptămîni, ferestrele bine dispuse, prin care se vedeau cetăţeni bînd cafele cu lapte şi consumînd pişcoturi, au fost acoperite cu numere vechi din ziare de mare tiraj. În locul instituţiei de consum cultural a venit o sucursală a Fermei de pui Avicola Buzău. Un afiş de pe geam se mîndreşte cu faptul că puii de aici sînt proaspeţi 24 din 24 de ore. Vînzătorii de ziare şi-au tras marfa sub streşini. Vraful de publicaţii ieftine arată sub ploaie mai jalnic decît în realitate. Picăturile au dizolvat culorile unui magazin pentru femei. Din guriţa roşie ca un fund de găină a unei vedete TV se scurge o dîră măslinie. Parcă ar avea scurgere la limbă – constată cineva. O maşină parcată prost blochează drumul. Şoferii sînt nevoiţi să claxoneze inutil.
Printează
Trimite prin Email
Trimite pe Y!m
Salvează