Semnează: Pădurea
...de Ion Cristoiu
Panou în capul scării care coboară la Cascada din Munţi:
„Ai străbătut o cale destul de lungă pentru a petrece cîteva ore în mijlocul naturii.
Ceea ce este foarte bine şi reconfortant.
Cu care ocazie îndrăznesc să te rog cîteva lucruri:
- beneficiază de foloasele mele, dar deranjează-mă cît mai puţin;
- nu distruge pe nici unul din fraţii şi copiii mei;
- dacă poţi, ajută-i, educă-i şi ocroteşte-i;
Ca fiind mai mare şi cu educaţie mai aleasă, stimate turist, păzeşte-mă de cel mai mare duşman al meu: FOCUL.
Resturile menajere nu-mi sînt de folos.
Luaţi-le, refolosiţi-le!
Semnat
PĂDUREA”
Panoul a fost plantat în capul scărilor de Dumitru Mijloacă, fostul responsabil al restaurantului Dunărea care nu trece pe aici, în prezent, proprietarul Cascadei, dar şi al altora din Munţi, ca acţionar principal al firmei Căderi de apă SRL.
Cînd a zis că vrea să cumpere Cascada, mulţi l-au descurajat pe Dumitru Mijloacă, atrăgîndu-i atenţia că, prin Lege, accesul la un monument al Naturii e gratuit.
Dumitru Mijloacă a făcut cu ochiul ştrengăreşte.
Ştia el ce ştia.
Dat fiind că nimeni nu se înghesuia să cumpere căderi de apă, toţi fiind interesaţi de combinate, fabrici, complexe hoteliere şi lanţuri de magazine, a luat Cascada mai pe nimic.
În doi timpi şi trei mişcări, şi-a scos banii daţi, ba chiar şi ceva pe deasupra.
Tocmai intrase în vigoare o lege potrivit căreia toţi cei care locuiau lîngă o sursă de zgomot – aeroport, gară, întreprindere cu sirenă de intrat şi ieşit din schimb, tîrguri duminicale, în care se strigă de mai mult de trei ori pe zi – aveau dreptul la o sumă importantă de la stat, ca despăgubire morală pentru auzul supus agresiunii sonore.
Nu i-a fost prea greu lui Dumitru Mijloacă să demonstreze că o cascadă produce un zgomot echivalent cu cel de la lansarea unei navete spaţiale.
A trecut apoi la sîngeroasa exploatare a Cascadei.
Contractul stipula limpede că accesul publicului trebuie să fie gratuit. Dumitru Mijloacă a găsit însă mijlocul de a scoate bani respectînd clauza cu stricteţe. La Cascadă se poate ajunge numai prin restaurantul ridicat în dreptul potecii pe care se coboară la căderea de apă. Potrivit unui anunţ postat la uşă, accesul în local e permis doar consumatorilor. Astfel că, pentru a ajunge la Cascadă, iubitorul de natură trebuie să se aşeze la o masă şi să comande ceva. Abia după aceea, poate trece de uşa care dă spre Cascadă. Ca şi în cazul WC-ului, nu e obligatoriu să consumi ce ai comandat. E însă obligatoriu să achiţi nota şi, evident, să dai ospătarului un bacşiş.
Uşa spre cascadă e acţionată de ospătar prin apăsarea unui buton de pe telecomanda purtată la brîu, lîngă desfăcătorul de sticle de bere. Dacă nu vrei să aştepţi ca prostul în faţa uşii, trebuie să strecori ospătarului ceva
Dat fiind că semnatara Apelului e chiar Pădurea, textul a fost scris de mîna nevestei lui Dumitru Mijloacă.
Dacă l-ar fi scris el, s-ar fi văzut imediat că e mînă de bărbat.
Or, Pădurea e de genul feminin.
Printează
Trimite prin Email
Trimite pe Y!m
Salvează