În căutarea Cartaginei de altădată
...de Lucia Ivănescu
Cea mai nordică ţară a Africii este Tunisia, situată între deşertul Sahara şi Marea Mediterană, la 140 km de Sicilia, la jumătatea distanţei dintre Oceanul Atlantic şi valea Nilului.Coasta spre Marea Mediterană are o lungime de vreo 1.300 km.Ţărmurile tunisiene au fost locuite din cele mai vechi timpuri. De altfel, începând cu 5.000 îHr. în chiar zona de sud au apărut imense oraşe numite tell, populate cu peste 10.000 de locuitori, şi care au lăsat în urmă imense picturi cu scene de vânătoare, agricultură şi dansuri magico-religioase, picturi considerate componente ale patrimoniului universal.După 500 îHr. Au ajuns aici, de pe coasta de est a Mării Mediterane, fenicienii, care au întemeiat unul din cele mai mari oraşe ale antichităţii: Cartagina.Oraşul, bine poziţionat la întretăierea a două continente, a prosperat rapid.
Navele de comerţ ale Cartaginei şi cele militare au stăpânit practic fără egal şi concurenţă bazinul vestic al Mediteranei şi au făcut legătura cu oraşul mamă-Tyr.
Bogăţia şi faima Cartaginei au atras atenţia lui Alexandru cel Mare care în 323, când a ocupat Tyrul, a promis chiar că va cuceri şi Cartagina, murind însă înainte de a-şi împlini visul.
După ocuparea Tyr-ului , Cartagina a început să construiască un imperiu propriu în vestul Mediteranei, principalul obiectiv fiind stăpânirea insulei Sicilia, pentru care a luptat timp de un secol, cu grecii. Când era aproape de izbândă a apărut o nouă putere: Roma, şi ea interesată de Sicilia. Rapid s-a ajuns la un conflict devastator între cele două cetăţi, care au purtat trei războaie numite « Războaiele Punice » , celebru fiind cel de-al II-lea în care generalul cartaginez Hanibal a traversat Alpii cu o armata în care avea şi 38 de elefanţi.
Roma a reuşit să învingă (146 I.H) Cartagina şi să-i ocupe locul în comerţul şi influenţa politică din regiune. Răzbunarea romană va fi însă crudă, pentru oraşul ce li s-a opus atâta timp. De altfel, senatorul roman Cato îşi încheia orice discurs aşa:”şi totuşi cred că trebuie distrusă Cartagina”. S-a votat ca o nouă expediţie militară, condusă de Cato, să distrugă definitiv cetatea rivală, care după şase luni de rezistenţă a fost învinsă. Romanii au cucerit oraşul, l-au jefuit fără milă. Astăzi, arheologilor le este greu să mai găsească o urmă din ceea ce odinioară fusese un magnfic şi impresionant oraş.Ruinele Cartaginei sunt mărturia tăcută a distrugerilor romane. Teritoriul Cartaginei a fost transformat în provincie romană şi în grânarul Romei, coastele fertile ale Tunisiei de azi fiind principalul producător de grâu, vin şi fructe al Romei. Noua provincie romană a fost liniştită timp de cinci secole şi fiind transformată în zona de plăceri şi de călătorii a romanilor de vază, astăzi ruinele a mii de vile romane opulente stând mărturie a faptului că mereu Tunisia a fost o zonă de plăcere şi turism. Ultimul împărat roman, Justinian cel Mare (527-565), a recucerit zona. Noua stăpânire romană (mai exact bizantină) a durat puţin, din 622 o nouă religie făcându-şi apariţia : islamul.După moartea profetului Mohammad , în 632, islamul începe o politică de cucerire rapidă a întregului ţărm sudic, Tunisia de azi fiind şi ea cucerită în 647, în urma unei victorii clare în faţa armatei bizantine. Învingătorii au construit o nouă capitală, la Kairouan, unde a fost înălţată Marea Moscheie, cel mai celebru monument din nordul Africii. După trei secole de glorie, în 909 odată cu venirea la putere a unei noi dinastii, de influenţă egipteană, dornică de lux şi de o viaţă comodă, Kairouanul, aflat în deşert, va fi părăsit.
În 1574 Tunisia iese de sub sfera de influenţă a Egiptului şi intră sub cea a Imperiului Otoman, fiind ocupată de Soliman Magnficul. Prin anii 1700, guvernatorul Hussein Ibn Ali se rupe de Imperiul Otoman şi proclamă independenţa. Poziţia favorabilă a Tunisiei începe să atragă atenţia marilor puteri, pe rând apar la Tunis consuli ai Marii Britanii şi ai Franţei, ce încearcă să îşi impună influenţa. Din această competiţie va ieşi învingătoare Franţa, care în 1881 obţine semnarea unui acord cu guveranatorul Tunisului ceea ce îi permite să debarce trupe, să trimită flota militară şi să construiască fortificaţii.După 1881 practic legile franceze, şcoala franceză, totul va fi inclus în viaţa tunisienilor. Tunisia va participa la toate marile evenimente ale Franţei. În 1956, în condiţiile în care Franţa se retrăgea din toate coloniile sale, a intervenit un acord privind şi soarta Tunisiei. Ţara devine independentă şi îşi păstrează relaţiile privilegiate cu Franţa şi continuă dezvoltarea ei economică. Tunisia este şi azi ceea ce a fost din totdeauna, o oază de linişte şi pace pe ţărmul de sud al Mediteranei, plină de obiective turistice unice, înscrise în patrimoniul UNESCO.
Cartagina este în zilele noastre un cartier rezidenţial al Tunisului, cu numeroase vestigii ale perioadelor punice si romane : anticele porţi punice, gigantele terme ale lui Antonin, vilele romane, sanctuarul unde Didon, fiica regelui din Tyr, ar fi debarcat în anul 814 î.e.n. şi unde copiii erau sacrificati în cinstea zeilor. Oraşul numara are şi două muzee, paleocreştin şi oceanografic. Vechea catedrală Saint-Louis este în prezent Muzeul Naţional al Cartaginei şi adăposteşte un tezaur arheologic.
Sidi Bou Said este un sat fermecător, vopsit în alb, situat pe o colină care domină golful Tunis. Uşile şi ferestrele sunt colorate în albastru, ceea ce contribuie la pitorescul străduţelor liniştite. Preşedintele Tunisiei şi alte personalităţi au reşedinţa aici. În cunoscuta cafenea a lui Nattes, care domină piaţa centrală, se intră pe o scară abruptă, iar de la cafeneaua Sidi Chebaane, situată deasupra golfului, se poate admira cel mai frumos apus de soare.
Hammamet, 65 km de Tunis, este una dintre staţiunile turistice cele mai căutate. Cu mica sa medina, înconjurată de fortificaţii din secolul XV, cu fortăreaţa sa impunătoare, cu cafenele, staţiunea are elegante hoteluri familiare şi cosmopolite, cu terenuri de golf ce stau la dispozitia amatorilor.
Dougga.Înconjurat de livezi de maslin, locul păstrează clădiri bine conservate şi atent restaurate: un amfiteatru cu 3500 de locuri, temple, un forum, un mausoleu cu trei etaje, casa Trifoliumului (din secolul III), porticul Capitoliului, dedicat lui Jupiter, Junonei şi Minervei, construit în 166.
Kairouan.Marea Moschee, cu minaretul său impozant a fost fondată în anul 671 e.n. Are opt portaluri care dau spre curte, unul dintre ele aproape de cimitirul Ouled Farham şi de mormintele sale albite cu var. Moscheea este considerată a fi unul dintre cele mai vechi locuri de rugăciune din lumea islamică.În curtea înconjurată de coloane, construite pe rezervoare ce adună şi filtrează preţioasa apă de ploaie, există un cadran solar ce indică orele pentru cele cinci rugăciuni zilnice şi o fântână utilizată pentru activităţile ritualice. Mausoleul lui Sidi Amor Abbada a fost construit în 1872, este zugrăvit în alb şi are un ansamblu de cupole, adapostind, un mic muzeu. Cupola mare este bogat decorată, pardoseala sălii de rugăciune este acoperită de covoare minunate, iar pereţii curţii interioare şi culoarele, ornate cu panouri de faianţă. Mausoleul este cel mai vizitat din Tunisia.
Sousse este celebră pentru apele sale albastre, pentru plajele sale, pentru climatul plăcut şi dezvoltarea turistică fără precedent. Dar Sousse este mai mult decat o staţiune de vacanţă - aici se găsesc fortareaţa din secolul IX-lea, Marea Moschee şi souk-ul transformat în muzeu arheologic ce adăposteşte şi relicve de mozaicuri din secolele III-IV-lea.
Port-el-Kantaoui s-a dezvoltat în jurul unui mare port turistic. Acesta poate primi şi 350 de yachturi şi de aici se pot face excursii zilnice cu vapoare, dintre care multe imită forma galioanelor barbare. Restaurante, cafenele şi magazine mărginesc cheiul, unde yachturi şi catamarane acostează zilnic. Pe lângă frumoasa sa plaja de nisip, oraşul dispune de un mare centru de scufundări, de un teren de golf şi un cazino.
La Douz, un mic orăşel la marginea desertului, găsiţi buticuri care oferă obiecte şi bijuterii berbere, dar şi articole destinate calătoriilor în deşert. Joia, oraşul este plin, deoarece şi alte triburi din Sahara vin pentru târgul săptămânal.
Un alt popas interesant este Matmata. După ce, în 1977, s-a filmat un episod din "Războiul stelelor", locuinţele de aici săpate în stâncă au devenit o mare atracţie turistică.
Printează
Trimite prin Email
Trimite pe Y!m
Salvează