Liban, ţara care renaşte miraculous, din propria cenuşă!
...de Horia Alexandrescu
Oare câtă lume de pe la noi ştie că originea alfabetului vine de acolo, din Liban, încă de pe vremea fenicienilor? Tot ei, fenicienii, au fost şi primii mari navigatori ai lumii. Deşi urmele lor sunt datate cu circa 7000 de ani în urmă, se consideră că s-au aşezat pe coasta estică a Mediteranei pe la anul 3000 i.Hr., construind o civilizaţie avansată la poalele Munţilor Liban, din cedrii cărora au şi făurit corăbiile lor faimoase, cu care au dat primul ocol al Africii, cu vreo două mii de ani înaintea portughezului Bartolomeo Diaz.Şi tot ai au ajuns în Grecia, în Anatolia, în peninsulele italică şi iberică, ba chiar şi la ţărmul Angliei, unde au purtat nu numai alfabetul fenician( latin!), ci şi sau mai ales meşteşugul construcţiei de corăbii, marinăritul şi comerţul în care au fost şi au rămas neîntrecuţi. Au dobândit celebritate istorică faimoasele lor porturi Tir şi Sidon, menţionate de altfel şi în Noul Testament, unde se spune că Domnul Isus a vindecat pe aceste meleaguri o fetiţă stăpânită de demoni ( Matei 15, 21-28), iar primii misionari au poposit aici când au fost alungaţi din Ierusalim (Fapte 11,19), pentru ca Apostolul Pavel să vină şi să revină de mai multe ori ( Fapte 15,3)! Iar dacă tot a venit vorba, Hiram din Tir a fost prieten cu David şi Solomon, iar prima ediţie cunoscută a Bibliei s-a legat în Byblos, înfloritorul port comercial al fenicienilor.
Gloria acestui frumos şi harnic popor s-a scris între anii 1050 şi 539 i.Hr., când faimoasa Cartagină era rivala recunoscută a marii Rome. Iar o serie de mari oraşe ale lumii de astăzi - Lisabona, Cadiz, Malaga, Ibiza, Palermo, Genoa, Cagliari, Larnaca etc – au fost …colonii feniciene!
După războaiele cu egiptenii, cărora le-au ţinut piept, fenicienii au trebuit să se plece, apoi, în faţa mult mai puternicelor oştiri persane ale lui Cirus al II-lea(539 i.Hr.), apoi ale lui Alexandru cel Mare (322 i.Hr) când cad Tirul şi Sidonul, pentru ca mai târziu să fie copleşiţi şi de Imperiul Otoman! De-a dreptul incredibil, însă, poporul acesta a dăinuit peste secole, şi-a păstrat cu sfinţenie tradiţiile şi cultura, ba chiar s-a impus prin Şcoala de Drept, care a rivalizat cu faimoasele instituţii similare de la Atena, Constantinopole şi Roma! A mai fost şi o lungă dominaţie franceză, pentru ca, la 23 noiembrie 1943, Libanul să-şi dobândească independenţa, sub semnul căreia a continuat să înflorească. Dar, zbuciumata sa istorie nu s-a oprit , din nefericire, aici, pentru că Ţara Cedrilor avea să mai fie măcinată şi de Războiul Civil, care a durat 15 ani, din 1975, până în 1990...
.... Am simţit nevoia să reiau această succintă istorie acum, când Libanul tocmai şi-a aniversat, marţi, Ziua Naţională, şi când am avut onoarea de a mă număra printre invitaţii Ambasadei de la Bucureşti. Acolo am putut evoca amintirile mele legate de cele două vizite pe care le-am făcut la Beirut.
Prima întâlnire cu capitala „Elveţiei Orientului” a fost în 1991, când ruinele Beirutului erau pur şi simplu copleşitoare. În goana maşinii am trecut pe lângă stadionul făcut praf şi pulbere de bombele care căzuseră asupra lui şi am înregistrat pe retină, înfiorat, ruinele metropolei şi numeroasele clădiri ciuruite de gloanţe. Pretutindeni, însă, oamenii oraşului puneau umărul la refacerea capitalei, iar consulul de atunci al României, Vasile Goga, ne spunea nouă, ziariştilor români, că nu cunoaşte prea multe popoare pe pământ care să aibă puterea de a renaşte mereu, din propria cenuşă, cum au făcut-o libanezii! Ei bine, aveam să mă conving chiar cu ochii mei, câţiva ani mai târziu, când am revenit la Beirut, regăsindu-l de-a dreptul sclipitor! Nici măcar fosta Linie Verde, care fusese cândva linia frontului, nu mai putea fi identificată , sute, mii de clădiri se ridicaseră impresionante , iar oraşul modern era pretutindeni scăldat de flori şi copleşit de un trafic nebun.
Unde să te duci mai întâi: la Place des Martyrs sau la Place d’Etoile, la Central Business District sau la National Museum of Beirut ?! Dacă mărturisesc că am preferat mall-ul Souq Project, cu cafenelele si buticurile sale, sper să nu zâmbiţi, dar atmosfera de acolo e cea mai plăcută, tipică Libanului şi libanezilor. Dar şi mai plăcută a fost ,totuşi, masa de prânz , servită pe terasa restaurantului tradiţional de pe faleza de la Byblos! Cu humus şi delicioasele antreuri libaneze, urmate de un file de… rechin , un desert cu iaurt şi miere , şi o limonadă de mentă! Pe peretele restaurantului, mii de fotografii, printre care descoperi imaginea fostului preşedinte francez Jacques Chirac, care îşi petrece mai ales aici zilele de vacanţă...
Si Beirutul, ca de altfel întregul Liban a renăscut din nou din propria cenuşă, inclusive după bombardamentele israeliene din 2006! Libanezii nu-şi dezmint dârzenia, hărnicia şi cultura , mândrindu-se nu numai cu secularele lor tradiţii, ci şi sau mai ales cu faptul că au singura ţară din Orientul Mijlociu care garantează drepturile omului şi libertatea de exprimare a cetăţenilor săi, fiind clasat primul din zonă şi al 26-lea din lume, în “ The World Justice Project s Rule Of Law Index 2011”!Cu o populaţie de 4 125 000 locuitori la nivelul lui 2010, Libanul dispune şi de o puternică diasporă, de milioane de descendenţi ai străvechilor familii, răspândiţi în toate colţurile lumii, inclusive în România. De altfel, libanezii care s-au stabilit aici, la noi, sunt în marea lor majoritate absolvenţi ai facultăţilor româneşti şi, cum se mai spune, oameni aşezaţi la casa lor, cu soţii românce şi copii care cresc împreună cu copiii noştri.Şi mai mult chiar, libanezii stabiliţi în România sunt investitori serioşi şi respectaţi, punând banii, umărul şi experienţa lor la creşterea economică a României.
Rememorând acum momentele petrecute la Beirut, abia aştept să revin în Liban , pentru a descoperi alte şi alte locuri minunate despre care am citit şi pe care aştept să le vizitez. Până atunci, un gând bun, cu sinceră admiraţie, poporului libanez şi tuturor prietenilor mei, de aici şi de acolo, cu prilejul aniversării Zilei Naţionale a ţării lor!
Printează
Trimite prin Email
Trimite pe Y!m
Salvează