Din foste adevăruri viitoare (IV)
...de IOAN TALPEŞ
I.
Se spune că Adevărul este primul pas spre căutarea de Mine, de Tine, de Noi şi de Voi.
Doar aşa putem să observăm cât de diferite sunt convingerile din Mine şi Tine, din Noi şi din Voi.
Nu există convingere care să nu se argumenteze prin căutări şi consum de Adevăr.
Diferenţele, mici sau mari, ţin de purtătorii lor. De aici şi nevoia de Adevăr comun pentru a genera marile convingeri demonstrate a fi false de chiar viaţa ce se hârjoneşte cu Mine, Tine, Noi şi Voi; viaţa tuturor celor ce-au fost înainte şi vor fi după…
II.
Nu există pistă mai falsă decât aceea prin care se caută Adevărul absolut, în afara şi fără de Dumnezeu.
Eliminându-se îndoielile, incertitudinile sau variantele alternative se ajunge la anularea probabilului, obligându-i pe trăitori la blestemul şi povara certitudinii; asumată şi implementată în relaţiile dintre aceştia.
Or, aşa cum se ştie deja, în certitudine nu se poate cuprinde decât Întunericul deoarece Lumina forţează şi evidenţiază nuanţele.
Dumnezeu vine din Lumină şi este Lumină, obligându-ne la perceperea contururilor, inclusiv pe acelea pe care le generăm noi.
III.
Pe dimensiuni contrarii, ridicate la puterea infinitului, situate pe o axă a extremelor minore şi majore, Creaţia este un fenomen continuu aflat în condiţia purtătorilor majori şi minori de energii, mai mult sau mai puţin programate, mare parte dintre ele haotic intercondiţionate (aşa ne imaginăm, cel puţin).
Ideile, în special, transced spaţiile şi timpurile, nu numai pe cele istorice, reconfigurând scenarii inimaginabile; asta, dacă reuşim să percepem formule posibile, dincolo de purtătorii quantici ai materiei lumină.
Ioan Talpeş
Printează
Trimite prin Email
Trimite pe Y!m
Salvează