Din foste adevăruri viitoare (XVIII)
...de IOAN TALPEŞ
Pentru … şi în vremuri de ajunse crize, nimic nu-mi pare mai adevărat decât dictonul pe care de la bunicul Moise l-am aflat:
„Nu contează cât câştigi. Important este, chiar determinant, cât cheltuieşti.”
Dacă reuşeşti să nu faci datorii, înseamnă că ai găsit calea echilibrului financiar. Nu mă refer la împrumuturi bancare, deşi actuala criză tare ne doare.
În mod obişnuit şi în proporţie de 95%, românii îşi refuză trecutul, chiar dacă parţial sunt obligaţi să şi-l asume, mai ales atunci când sunt nevoiţi să-şi plătească datoriile. Prin consecinţă, îşi trăiesc prezentul consumând firimiturile pe care le-au lăsat alţii, capabili să-şi programeze viitorul, inclusiv pe seama lor, a românilor.
Două dintre „vorbele” bunicii mi-au fost greu, chiar imposibil de înţeles la momentul în care mi-au fost rostite, cu dedicaţie aproape, ca o formulă de raportare a confuziilor ce-mi însoţeau umorile tuturor precocităţilor.
Uită-te tu la oameni cum sunt: „dacă le iei se adună, când le dai se sprânjesc”. Mulţi ani, chiar zeci de ani n-am putut să înţeleg sensul acestor asocieri.
Cum adică „dacă le iei” se adună şi de ce „când le dai se sprânjesc”. Prima am înţeles-o în ultimii ani ai regimului lui Ceauşescu.
Pe cea de a doua, în primii ani de după regimul lui Ceauşescu.
Acum, am ajuns la starea de graţie a absurdului condiţiei umane: nu mai avem de luat şi nici nimic de dat.
Ioan Talpeş
Printează
Trimite prin Email
Trimite pe Y!m
Salvează