Din foste adevăruri viitoare (XXII)
...de IOAN TALPEŞ
Ce ne facem, fiecare ce vom face, dacă nu vom reuşi să oprim scăderile de telemeri?
Sau dacă vom reuşi să le oprim?
Între Telemac şi Telemer, Ulyse a reuşit Odiseea căutării şi aflării urmaşului din el. Ce vremuri! Acum, „lucrăm” la rezidiri prin recondiţionarea telemerilor loviţi de nevoi.
ϖ
Între „virtute” şi „toleranţă” s-au consumat acuplările, decuplările şi confruntările dintre romani şi helenici, „latini” şi „bizantini”, catolicism şi ortodoxism.
Nici presiunea Islamului n-a schimbat prea mult datele caracteristice ale unei Europe care îşi păstrează configuraţia dihotomică, fără a reuşi să înţeleagă faptul că deja s-a trezit uriaşul adormit, iar geografiile inventate în ultimii 500 de ani păstrează aceeaşi proporţie în raportul dintre „virtute” şi „toleranţă”.
ϖ
Între efectele bulversante, destructurante ale oricărui program adoptat pentru asigurarea evoluţiei comunităţii umane, nevoia de nouă exprimare trebuie acceptată pe principiul redundanţei.
Până recent, foarte recent, programele adoptate sau impuse au vizat stabilirea direcţiilor şi limitelor de dezvoltare a comunităţilor umane aflate într-o continuă impunere şi reconfigurare a raporturilor de forţă şi a sferelor de control aferente.
De cinci mii de ani, omenirea, chiar şi după ce-l de-al doilea război mondial, s-a aflat angajată în logica confruntărilor sau acomodărilor, inclusiv sociale, pentru secolul douăzeci evidenţiindu-se regula impunerii valorilor celei de a treia generaţii.
ϖ
Unul dintre cele mai confuze momente ale Revoluţiei Române a fost Furtul acesteia. Majoritatea acelora care, astăzi, sunt convinşi că în anul 1989 decembrie, s-a putut întâmpla sau produce orice, puci militar, lovitură de stat, lovitură de palat dar în niciun caz revoluţie, se ocupau – şi încă o mai fac - cu dezvăluirea, deconspirarea şi depistarea hoţilor.
Ioan Talpeş
Printează
Trimite prin Email
Trimite pe Y!m
Salvează