NAVIGARE
CURS VALUTAR
dsl

VIP

Barak Obama, un JFK de culoare

...de Lucia Ivănescu

Barak Obama, un JFK de culoare
« Imaginea 1 din 1 »

Cine este Barack Obama ?

Analiştii americani au descifrat succesul candidatului la preşedinţia SUA, Barack Obama, : mesajul său proaspat care i-a convins pe democraţi, pe independenţi, dar şi pe republicanii nemulţumiţi de politica lui George W. Bush. Senatorul de culoare promite încheierea rapidă a războiului din Irak, creşterea independenţei energetice a ţării şi asigurare medicală pentru toţi americanii.In plus, profită cu înţelepciune de rateurile campaniei lui Hilary Clinton. Chiar şi Bill recunoştea neputinţa soţiei sale de a-l înfrânge pe Obama : "Nu pot s-o fac pe Hillary mai tânără, mai înaltă şi bărbat!" Barack pare să reprezinte imaginea cea mai exacta a Americii de azi : tolerant cu minorităţile, suficient de elitist pentru a face uitate gafele lui Bush (Obama vorbeşte, printre altele, indoneziana şi e absolvent eminent al Universităţilor Columbia şi Harvard), împăcat cu trecutul său (a recunoscut că a consumat alcool în tinerete şi că a fumat marijuana). Sunt mari şanse ca, la 4 noiembrie 2008, Obama să devină cel de-al 44-lea preşedinte al SUA .

“Varianta afro-americană" a lui JFK

Când Obama şi-a anunţa la Old State Capitol din Springfield (Illinois) hotărârea de a candida la şefia Casei Albe a fost o surpriză doar pentru cei nefamiliarizaţi cu politica americană. Presa l-a comparat deja cu Martin Luther King şi cu preşedintele aboliţionist Abraham Lincoln. S-a spus că adorabilele lui fetiţe, Malia şi Natasha, împreună cu soţia sa, Michelle, strălucită avocată , amintesc de trio-ul John-John, Caroline şi Jackie Kennedy. De aici, şi sloganul “un nou J.F. Kennedy, dar negru”. În Carolina de Sud, unde a avut loc pe 26 ianuarie scrutin, americanii şi-au reamintit mitul Kennedy.Obama are un CV politic impresionant: a fost ales în Senatul din Illinois la doar 35 de ani şi senator( ghetoul din Chicago a avut un cuvânt greu de spus) în Congresul de la Washington în 2004, cu 70% din voturi. La Convenţia Naţională Democrată, a ridicat sala în picioare cu discursul despre unitatea naţională.A devenit rapid un favorit al mass-media de peste Ocean, revistele s-au întrecut în a publica imaginea senatorului de Illinois iar site-ul YouTube şi Internetul au devenit mijloacele principale de popularizare ale "variantei afro-americane" a lui JFK.Internetul este aliatul lui Obama pentru nominalizarea democrată la Casa Albă. Astăzi, liceenii posteaza comentarii laudative despre el pe paginile lor MySpace şi Facebook, iar filmulete pro-Barack (cum e celebrul "I got a crush on Obama") fac senzaţie pe YouTube.In plus, senatorul de Illinois si-a atras sprijinul star-system-ului de la Hollywood, care şi-a declarat sprijinul pentru Obama, ajuns "it star"-ul Americii.Influenta Oprah Winfrey a renunţat la sprijinirea cuplului Clinton şi a devenit fan al senatorului de culoare, strângând milioane de dolari pentru el. În şase luni din 2007, conturile campaniei lui Obama au crescut cu 58 de milioane de dolari.

La bunici, în Hawaii

În copilărie, când locuia la Hawaii, bunicul său alb, "Gramps", îi atenţiona pe turiştii de pe plajă, pe care-i ghicea că sunt rasişti, şi care îl priveau insistent pe nepotul lui cu pielea ciocolatie : “Admiraţi-l, e strănepotul regelui hawaiian Kamehameha !” Honolulu era un loc plin de toleranţă, aici regăsindu-se etnii din Asia şi din Pacific, dar mai puţini negrii. La şcoală, se spunea că adolescentul Barack este fiul unui nobil din Africa, unde tatăl său îl aştepta “să-l înnobileze ca prinţ”.De fapt, Obama senior purta tot prenumele de Barack şi era fiul unui cunoscut luptător contra triburilor nomade din Luo. Războinicul şi-a dat copilul la studii, la Nairobi, apoi, la Universitatea din Hawaii. Singurul negru din facultate, charismatic şi foarte activ, Barack senior şi-a cucerit un statut de star, devenind şef de promoţie. S-a îndrăgostit de colega sa Ann Dunham şi s-au căsătorit în 1960 ; fiul lor, Barack Hussein Obama, s-a născut la 4 august 1961.Cuplul s-a despărţit doi ani mai târziu.În autobiografia, Dreams From My Father, scrisă în 1995, cu puţin timp înainte de a intra în politică la Chicago, Obama povesteşte că multă vreme a crezut că părinţii săi, un cuplu mixt, au fost victime ale unui blestem de s-au despărţit atât de curând. Mai târziu, mama sa l-a făcut să înţeleagă că doar ambiţia de a studia la Harvard, Mecca economiştilor , îl determinase pe soţul ei să ceară divorţul. Această ranchiuna din adolescenţă explică de ce Obama priveşte cu superioritate schema clasică a societăţii americane. Deopotrivă alb şi negru, el insistă mai puţin pe drepturile civile, dar insistă pe valorile umane, universale şi individuale.

Exil la celălalt capăt al lumii

În 1968, mama se recăsătoreşte cu un student indonezian şi decide să-l ia cu ea pe micuţul Barack la Jakarta. Acest exil la celălalt capăt al lumii i-a dislocat copilului fragilele sale repere. După doi ani urmaţi la o şcoală musulmană de cartier şi după alţi doi la una catolică, a început să vorbească limba indoneziană. Suferea din cauza neînţelegerilor dintre părinţi, dar şi pentru că tatăl vitreg, ajuns un om important în domeniul petrolului, era foarte dur. Aşa că se repatriază în Honolulu, unde bunicii îi fac rost de o bursă la Punahou School, cea mai bună şcoală particulară din Hawaii. Era epoca în care Barack trecea prin frământări sufleteşti de singurătate şi prin crize de identitate adolescentine. Îşi împarte timpul între pasiunea sa obsesivă, baschetul, şi ieşirile cu bunicul la întâlnirile acestuia cu partenerii de poker. Trăia între două universuri : " Am învăţat atunci să trec din lumea mea “neagră” la lumea mea “albă”, povesteşte actualul candidat la Casa Albă.eram conştient că fiecare din ele are propriul mod de exprimare, cutume , pe care trebuia să le înţeleg ca să pot trece uşor de la una la cealaltă...." Universului celor două rase cărora le aparţinea i se adăuga cel al clasei sociale. Dacă la şcoală mergea într-o clădire elegantă, seara se întorcea în apartamentul foarte modest în care locuia cu mama, reîntoarsă din Indonezia cu micuţa lui soră, Maya, născută la Jakarta. Ca să supravieţuiască, primeau ajutor social.

Taxiurile conduse de albi nu opreau pentru el

În 1984, Jerry Kellman, un activist din Chicago, în căutare de un ajutor pentru activitatea lui din cartierele cu negrii din Midwest, a primit la cabinetul său din New York un CV impresionant al unui tânăr pe nume Barack Obama. " Eram entuziast, dar şi perplex, recunoaşte Jerry : un negru şcolit la Punahou, absolvent al prestigiosului Occidental College, din Los Angeles, diplomat în ştiinţe politice la Universitatea Columbia! Angajat în acel moment la o mare companie financiară, el venea să candideze pentru un job plătit foarte modest, în ghetourile unui oraş uitate de toată lumea !"De la prima lor întâlnire într-o cafenea din Lexington Avenue, Kellman şi-a propus să elucideze misterul lui Obama. La sfârşitul conversaţiei, era edificat. Barack, un outsider, prins între două momente de slăbiciune, voia să-şi regăsească originile, sau cel puţin identitatea sa nord-americană. Nici petrecerile studenţeşti, nici alcoolul, nici fetele nu-l făceau să uite că pielea lui ciocolatie ţinea loc de destin. Cu toate că era cultivat, cosmopolit şi că se spunea “fiu de prinţ”, Barack îşi aminteşte că în Manhattan taxiurile conduse de albi nu opreau niciodată la semnul lui. În Hawaii, o femeie începuse să ţipe când l-a văzut că a intrat în ascensor odată cu ea. Şi scrisorile rare trimise din Kenya de Barack senior, distant, pe care care nu l-a revăzut de când avea 10 ani – nu reuşeau să-i aline neliniştile.

A fost idealist, a devenit pragmatic

O scrisoare a acestuia, din 1980, îl sfătuia să vină în Africa, să-ş reîntâlnească familia : şapte surori şi fraţi vitregi, născuţi din cele patru mariaje ale tatălui său, devenit după reîntoarcerea în ţară funcţionar guvernamental kenyan. Doi ani mai târziu, tatăl său a murit într-un accident de maşină. Mulţi ani, îşi va reproşa că niciodată n-a putut plânge pentru dispariţia părintelui său.Astăzi, de la tribună sau pe platoul televiziunilor, când Obama îşi declară răspicat credinţa sa în schimbare nu poate să nu-şi amintească starea sa de spirit la plecarea din 1985, la Chicago : "Voiam o schimbare la Casa Albă, unde Reagan se făcea că munceşte ; schimbare în Congres, atât de docil şi de corupt. Schimbare în umorul americanilor nebunatic şi introvertit. Dar nicio schimbare nu vine din cer ! Ea va avea loc doar pe un temei fundamental. Am început deci,să-i mobilizez pe negrii din SUA !”-declară acum candidatul democrat la preşedinţia Statelor Unite.
Plătit cu 800 dolari pe lună - pentru a bate cu piciorul South Side în căutare de lideri de cartier şi pentru a-i mobilize pe negri în a-şi apăra interesele : locuinţe sociale, birouri de forţă de muncă în cartiere, lupta contra delicvenţei juvenile - Barack Obama a demonstrat la cei 24 de ani, câţi avea atunci, talent politic, calităţi de negociator şi o abnegaţie greu de întâlnit. Dar cei cărora li se adresa rămâneau inerţi, iar potentaţii politici locali, ostili. "Venise idealist şi a plecat pragmatic”, îşi aminteşte Kellman.

Cariera politică a început la Boston

În 1984, sora sa vitregă Auma l-a vizitat pe Barack în Statele Unite. Povestea ei despre tatăl lor ca şi călătoria lui din 1987 în Kenya l-au emoţionat. Barack tatăl ajunsese un important funcţionar guvernamental. Până când s-a opus, inconştient şi idealist, proiectelor preşedintelui de atunci, Jomo Kenyatta. Marginalizat, prinţul decăzut a sfârşit sărac şi alcoolic. A murit şi nimeni, niciodată, nu a îndreptat umilinţa la care a fost supus. În 1987, Obama, sosit la Boston cu Kellman pentru a asista la o conferinţă, au vizitat Harvard-ul, tânărul anunţând că în anul următor se va înscrie la această universitate ca să studieze Dreptul. " Am înţeles atunci, spune Kelleman, că în sfârşit Obama se regăsise. Îşi începea cariera politică”.
În 1990, a fost primul negru ales, din 18 candidaţi, redactor şef al prestigioasei publicaţii, Harvard Law Review ; îşi datora victoria atât calităţilor de jurist – terminase facultatea cu o diplomă magna cum laude – cât şi talentului de negociator. Reuşita sa i-a adus adulaţia elitei politicienilor negrii şi respectul adversarilor săi." Obama era clar de stânga”, recunoaşte Bradford Berenson, unul dintre republicanii, susţinător al lui Bush.
La Harvard, a preferat, aşa cum va face mai târziu ca senator de Illinois, rolul de creator de idei, câştigând pentru comunitatea neagră drepturi nesperate : supravegherea video a interogatoriilor luate de poliţiştii din Illinois şi un moratoriu asupra pedepsei cu moartea.
Astăzi, Chicago îşi aminteşte de acea săptămână din 1992 , când un tânăr subţirel, cu un nume bizar, Barack Obama a adus la ţanc cu el studenţii de la Boston, ceea 150 000 noi alegători democraţi pe listele electorale. Campania de atunci contribuise la alegerea lui Bill Clinton ca preşedinte.

Articole din aceeaşi categorie:

Articole de acelaşi autor:


Inregistrare domenii