Agenti au fost, agenti sunt încã?!

...de Andreea Creţulescu - Realitatea TV

Agenti au fost, agenti sunt încã?!

Andreea Creţulescu: Doamnelor şi domnilor, în această seară alături de mine doi foşti şefi ai serviciilor secrete, Virgil Măgureanu şi Ioan Talpeş. Doi şefi între care mai bine de 10 ani a existat un conflict declarativ. Alături de mine vine şi jurnalistul Victor Roncea. Bună seara, bine aţi venit! Vom discuta, doamnelor şi domnilor, despre conflictul din Georgia, dar şi despre ultimul conflict dintre cei doi. Aş vrea să începem cu chestiunea de ultim moment, chestiunea la zi. Preşedintele României face o vizită în cinci ţări din jurul Mării Negre. Aş vrea să vă întreb, domnule Virgil Măgureanu, serviciile secrete în această vizită a preşedintelui, cum se implică, care este rolul României în această chestiune?
Virgil Măgureanu: Cred că apropo de servicii secrete, într-o problemă atât de sensibilă cum e cea privind proximitatea unor conflicte faţă de graniţa noastră, serviciile secrete sunt ca de obicei bine aţintite pe acel obiectiv. Dacă vă referiţi acum în întrebarea dumneavoastră cu privire la un posibil conflict în Transnistria, sau de o altă problemă?
Andreea Creţulescu: M-am referit la conflictul deja cunoscut din Georgia.
Virgil Măgureanu: Din Georgia. E deja o problemă internaţională intens mediatizată, şi din păcate cea mai actuală, care atrage atenţia multora dintre factorii decizionali în politica mondială şi în balanţa puterii mondiale. Deci e normal că serviciile secrete sunt acolo prezente şi bine familiarizate cu acest subiect.
Andreea Creţulescu: Domnule Ioan Talpeş, cum ne influenţează pe noi acest conflict?
Ioan Talpeş: Eu cred că din 1991-1992 exista o obligaţie pentru serviciile de informaţie, indiferent ţările respective, şi cu atât mai mult a celor riverane, să se intereseze în mod special de evoluţia situaţiei din Caucaz. Se cunoaşte toată evoluţia ţărilor din Caucaz, conflictele fierbinţi, îngheţate, tot ce s-a petrecut acolo, unde e o zonă cu adevărat de influenţă deosebită asupra raportului de putere, nu numai în zona Mării Negre şi în zona Asiei Centrale, ci şi la nivel mondial. Noi, la ora actuală, am putea spune că nu suntem altceva decât beneficiarii unor informaţii venite din zona declaraţiilor publice, a declaraţiilor oficiale, care sunt de cele mai multe ori interesate, pentru că e zona în care, acum, se face politică, evident pe imagine internaţională. În acelaşi timp, desigur, suntem şi putem fi victimele unor declaraţii sau a unor informaţii false, pentru că informaţiile false sunt de fiecare dată arma principală pentru disuadarea participanţilor sau chiar a celor care doresc până la urmă să îşi spună punctul de vedere asupra a ceea ce se petrece acolo şi asupra a ceea ce s-ar putea să se petreacă în continuare. Categoric, serviciile româneşti, cred eu, după cum văd declaraţiile care au fost date, inclusiv de şeful statului, adică de preşedintele României, sunt într-o situaţie de informare reală. Informare reală şi asta o pot demonstra apoi dacă discutăm declaraţia preşedintelui.
Andreea Creţulescu: Domnule Victor Roncea, există acolo un război al serviciilor secrete în acest conflict?
Victor Roncea: Bineînţeles. Rusia este guvernată de serviciile secrete şi este şi normal pentru un stat cu asemenea putere. Este un lucru bine cunoscut faptul că fostul preşedinte, actualul premier, a aparţinut KGB-ului. Situaţia din Georgia, pe de altă parte, cred că foloseşte, că trezeşte lumea la o realitate pe care a evitat-o timp de mai bine de 14 ani. Să ne aducem aminte când s-au desprins aceste provincii, aceste entităţi separatiste din stătuleţele acestea foste sovietice, este vorba de anul 1992, când am avut de-a face cu un război la graniţa României. E vorba de războiul din Transnistria. Conform acordului de la Istanbul al Organizaţiei statelor din OSCE, în 1999, Elţîn a semnat că trupele ruseşti se vor retrage din Transnistria. Iată că au trecut aproape 10 ani şi ele nu s-au retras, ceea ce constatăm că se întâmplă şi azi pe teren, în Georgia. Deşi retragerea trebuia să aibă loc de vineri, zilele trec şi probabil o să treacă şi lunile, şi anii, şi se va consolida o bază rusească acolo. În ceea ce priveşte capacitatea serviciilor noastre secrete, nu mă pot pronunţa. Ştiu doar că unitatea aceea 110, care într-un fel ne-a adunat aici, unitatea anti- KGB, anti-Stalin, care urmărea fostele ţări sovietice, fostele ţări comuniste şi agenţii lor în România. Urmaşa acesteia, supranumită după indicativul secret „Z” a fost recent desfiinţată, ceea ce mă uimeşte într-un fel mai ales când problematica e atât de fierbinte. Vizita domnului preşedinte Traian Băsescu este de observat că face un tur al ţărilor GUAM. Ce este GUAM? GUAM este o entitate creată de Statele Unite pentru a crea la rândul ei o disoluţie a statelor CSI. Este vorba de Georgia, Ucraina, Azerbaidjan şi Moldova. Iniţial mai avea un membru, e vorba de Uzbekistan, pe care Rusia a reuşit să îl smulgă înapoi. După care domnul preşedinte merge în Turcia. De ce Turcia? Pentru că oricât am vrea sau nu am vrea noi, Marea Neagră e un lac ruso-turc, şi Turcia păzeşte prin convenţia de la … dar şi prin geografie porţile acestui lac.
Ioan Talpeş: Eu ştiam că şi Turcia face parte din GUAM şi ca să vedem doar un singur element, cât de importante sunt serviciile într-un joc din acesta internaţional, aş putea spune că prima şedinţă care a fost organizată pentru a se ajunge la un program care să vizeze constituirea acestei formule de GUAM, s-a făcut pe baza şi la iniţiativa serviciilor secrete, şi să ştiţi că a avut loc în Poiana Braşov, la Bucureşti. Deci în România.
Victor Roncea: În ce an asta?
Ioan Talpeş: Asta a fost în 1994 sau 1995.
Victor Roncea: Se poate spune că e un proiect american.
Ioan Talpeş: E un proiect american care a trecut prin Turcia, şi ca să îl facă credibil în această zonă, bineînţeles că s-a adresat unei ţări care era în măsură să discute cu toate părţile, şi s-a făcut această primă intervenţie şi primă discuţie la Bucureşti, unde au venit şefii serviciilor de informaţii, inclusiv din Rusia, pentru că această formulă de GUAM cuprindea şi Rusia.
Andreea Creţulescu: Aşadar, domnule Virgil Măgureanu, înţeleg de la domnul Ioan Talpeş că România era un fel de lider regional, cel puţin la nivel de servicii secrete în această chestiune?
Ioan Talpeş: Nu. Lider nu, nu se poate spune. Noi nu putem să fim lider într-un grup în care se află Rusia, Turcia şi chiar Ucraina.
Virgil Măgureanu: Nu a pronunţat aşa ceva, dar România a fost locul de întâlnire, după părerea mea foarte potrivit ales pentru diferite reuniuni privind contribuţia serviciilor secrete în noua configuraţie geo-politică de după 1989.
Andreea Creţulescu: Şi îşi mai păstrează acest rol?
Virgil Măgureanu: După cum remarcaţi, chiar şi recenta reuniune a NATO demonstrează la cel mai înalt nivel acest lucru, şi cred că…
Andreea Creţulescu: Spuneţi că acolo tot în zona serviciilor s-au făcut demersuri lobby, nu la nivel politic? Cel puţin noi aşa am înţeles după toată reuniunea aceea.
Ioan Talpeş: Când nu se fac acele demersuri şi acele înţelegeri, lobby-ul, mai ales cu o ţară ca România, e dificil de făcut.
Andreea Creţulescu: Şi în momentul de faţă serviciile noastre pe mâna cui joacă? Au un soi de independenţă sau joacă pe mâna cuiva?
Virgil Măgureanu: Întrebarea dumneavoastră e foarte bizară şi dovedeşte că sunteţi cumva… ceea ce este absolut firesc din punctul dumneavoastră de vedere, sunteţi în afara acestui…
Andreea Creţulescu: E clar că sunt în afară.
Virgil Măgureanu: Nu sunteţi în afara acestor lucruri, nu o luaţi ca un reproş. V-aş spune că serviciile româneşti, şi îmi place să repet acest lucru, au fost din start subordonate ordinii statului de drept. În ce măsură au reuşit ele de la început să facă acest lucru, dar nu au jucat vreo dată pe mâna altcuiva decât a autorităţii recunoscute în România şi recunoscute internaţional. Iar astăzi lucrul aceste este bine conturat şi în diferite texte care îmi place să cred că le cunoaşteţi.
Ioan Talpeş: Mi-ar place să intervin cu o mică adăugire, şi anume să spun că la nivelul serviciilor au existat personaje în servicii, chiar şi cu funcţii foarte mari, care şi-au permis să considere că alta ar fi politica României, sau care, datorită unor interese personale şi unor relaţii personale, au fost momente în care s-au opus politicii oficiale a României, încercând să blocheze, politicii, să zicem, publice româneşte. Ce aş vrea să mai spun: eu cred că e greşit să gândim în termenii anilor 1990, 1991, 1995 încă. România la ora actuală…
Andreea Creţulescu: Eu am gândit când am adresat această întrebare în termenii anilor 1991, 1992, 1995 cum spuneţi dumneavoastră? Că jucam pe mâna cuiva.
Ioan Talpeş: Nu. Atunci noi ne băteam pentru o stabilizare a României, ne băteam pentru a reuşi să recreăm un sistem, în afara sistemului comunist, dar în acelaşi timp în afara oricărei relaţionări internaţionale, pentru că relaţionarea internaţională nu ţinea de noi, ci de voinţa celorlalţi. Iar noi trebuia să demonstrăm că stăm pe picioare, noi trebuia să demonstrăm că reprezentăm ceva, noi trebuia să demonstrăm că avem o politică clară şi că vrem să spunem clar spre cine mergem, spre ce merge. Am spus-o şi am făcut-o. Am ajuns în NATO şi în Uniunea Europeană. Ca să întrebăm acum dacă noi promovăm prin servicii o politică independentă e o greşeală. Noi suntem într-o alianţă foarte clară, cu nişte relaţii deosebite, cu nişte colaborări deosebite, iar noi nu mai concepem apărarea României în afara Alianţei NATO.
Andreea Creţulescu: Corect ceea ce spuneţi, dar în emisiune am aflat de la domnul Roncea că am desfiinţat o unitate extrem de importantă, care ne-ar fi ajutat foarte mult în a înţelege conflictul de acum din Georgia.
Ioan Talpeş: Într-un răspuns pe care l-am dat domnului Victor Roncea, am spus următoarea chestiune: uneori e nevoie şi de asemenea acte pentru că a păstra aşa ceva într-o formulă administrativă, cunoscută de toată lumea şi sub toate aspectele, asta…înseamnă să răspunzi cuiva, care poate să nu fie bine intenţionat.
Victor Roncea: Dacă e servicii secrete, nu ar trebui să fie cunoscute de toată lumea.
Ioan Talpeş: Şi atunci de ce vorbiţi dumneavoastră? Deci s-a ajuns la un moment dat în care politica reală vizavi de această problematică trebuia să dobândească o altă înfăţişare. Eu cred că noi aici am ajuns. În practica serviciilor, ca să îl liniştesc puţin pe domnul Victor Roncea, a insista pe chestiunea asta, a ataca pe chestiunea asta, este considerată a fi sondă făcută de cei care vor să ştie dacă s-au desfiinţat sau nu cu adevărat. Dar noi nu îl credem pe domnul Victor Roncea.
Victor Roncea: Oricum, aceia, vă asigur, ştiu mult mai bine decât mine.
Ioan Talpeş: Nu credem că domnul Victor Roncea ar fi purtătorul unei astfel de opţiuni.
Victor Roncea: Eu dimpotrivă, ca să revin la întrebarea Andreei, eu cred că întrebarea ei are o bază reală, pentru că există destule voci în servicii care spun că aşa cum consilierii sovietici, până în 1953 manevrau organele de securitate, acelaşi lucru se întâmplă azi cu consilierii americani şi britanici.
Ioan Talpeş: Acum aş vrea să…
Virgil Măgureanu: Nu aş vrea să trecem mai departe. S-a făcut o afirmaţie aici de către domnul Ioan Talpeş, adăugire la cele spuse de mine, din care rezultă că au fost persoane ale căror interes personal de-a lungul timpului, pesemne era vorba de persoane din servicii, care şi-au permis…
Ioan Talpeş: Nu m-am referit la dumneavoastră în nici un caz.
Virgil Măgureanu: Dar nu sunteţi bun să spuneţi totuşi cine au fost persoanele acelea?
Ioan Talpeş: Unele dintre ele le ştiţi şi dumneavoastră.
Andreea Creţulescu: Dar telespectatorii cu siguranţă nu le ştiu.
Virgil Măgureanu: În mod cert trebuie nominalizaţi, sau dacă nu, atunci o să trebuiască să…
Ioan Talpeş: Pot să nominalizez foarte clar faptul că nu sunteţi dumneavoastră. Deci din punctul acesta de vedere lucrurile sunt clare. Este vorba de persoane care încă există, care încă au poziţii unele dintre ele…
Andreea Creţulescu: În servicii sau în alte structuri?
Ioan Talpeş: Şi din servicii, şi să nu vă imaginaţi că unii din alte structuri nu au conexie cu servicii.
Andreea Creţulescu: Sunt convinsă, şi s-a văzut întotdeauna o interacţiune între clasa politică şi zona aceasta.
Virgil Măgureanu: Aceste nominalizări sunt necesare după părerea mea, pentru că altfel afirmaţia cade cumva în gol, şi ridică la un nivel mai înalt confuzia, care oricum există în legătură cu acest subiect.
Ioan Talpeş: Domnule Virgil Măgureanu, pentru mine lucrurile sunt simple. Eu vă pot răspunde cu o chestiune în care eu spre exemplu am rămas dator faţă de dumneavoastră. În 1996 a fost un caz în care oameni din serviciul dumneavoastră au documentat un general din SIE, care furniza documente unui alt fost general, care avea nişte conexii cu personaje din afara ţării. Eu la data aceea...
Victor Roncea: Din ce parte?
Ioan Talpeş: Categoric nu din zona aceea în care am ajuns…
Andreea Creţulescu: Păi din partea estică, din partea vestică?
Ioan Talpeş: Din partea estică. Deci domnul Virgil Măgureanu, în mod normal şi firesc a mers la domnul Ion Iliescu şi l-a informat de situaţia aceasta. Eu am fost invitat de preşedinte, domnul Virgil Măgureanu era de faţă, şi vă mărturisesc că am rămas stupefiat când am aflat acest lucru, pentru că personajul îmi era subordonat. Am spus că nu pot să cred aşa ceva. Îmi este imposibil să cred aşa ceva datorită şi unor relaţii speciale care existau între mine şi personaj.
Andreea Creţulescu: Dar domnul Virgil Măgureanu era documentat, avea baza clară, nu?
Ioan Talpeş: Nu discutăm această chestiune. Categoric avea această bază, inclusiv fotografii, inclusiv tot ce vreţi în materie de documentare. M-am întors, l-am întrebat pe personajul respectiv despre ce este vorba, cum se poate aşa ceva, şi el s-a uitat la mine şi mi-a răspuns un lucru care după aceea mi-am dat eu seama că era organizat şi argumentat de mult. Şi mi-a spus, nu domnule, i-am dus nişte enciclopedii.
Andreea Creţulescu: Personajului din Est?
Ioan Talpeş: Personajului. Nu din Est. Personajului care avea relaţii… intermediarul. Deci eu nu am crezut datele oferite de dl. Măgureanu, şi vă spun de ce nu am crezut. Una dintre cele mai mari nefericiri care se pot întâmpla într-un serviciu se produce atunci când se creează o relaţie de familie. Băiatul meu era căsătorit cu fiica personajului respectiv. Nu dau nume pentru că persoana nici nu mai există. Şi eu nu am putut să cred că personajul acesta făcea aşa ceva.
Virgil Măgureanu: Haideţi să ne întoarcem la nişte lucruri care fac cumva obiectul acestei reuniuni. Eu aş avea un anumit reproş, mai întâi către domnul Victor Roncea, pentru motivul că în legătură cu noi cei care am făcut cândva un stagiu la servicii, începând din 1990, astăzi mă gândesc serios dacă după toate cele care mi se pun în seamă, necuvenit, aş mai fi avut ce căuta acolo.
Andreea Creţulescu: Apropo de această chestiune, aş prefera să le ofer telespectatorilor un material pe această temă, că probabil vă referiţi la acest ultim studiu realizat de Larry Watts, ce prevede el. Pe scurt vă dau câteva indicii. Din acest studiu reiese oarecum că Virgil Măgureanu ar fi avut legături secrete cu KGB. Mai multe detalii despre acest raport în materialul următor, după care vă rog să îl comentaţi.
Studiul lui Larry Watts face o analiză a serviciilor secrete din Europa de Est după căderea comunismului. În raport se spune că specificul României este că la noi în ţară serviciul secret avea chiar unităţi împotriva KGB, şi nu era subordonat, aşa cum se întâmpla în restul ţărilor. Cazul primului director al SRI, Virgil Măgureanu, e tratat într-un mod special. Dacă în cadrul studiului se spune doar că acesta a fost un ofiţer de Securitate care şi-a ascuns trecutul pentru a ocupa acest post, într-o notă de subsol se revine cu detalii. Primul şef al SRI-ului e acuzat şi de relaţii nepotrivite şi neraportate cu serviciile speciale ruseşti, care i-ar fi deranjat pe americani. Astfel în raport se afirmă despre Virgil Măgureanu că imediat după numirea sa în aprilie 1990, el s-a întâlnit în secret cu şeful KGB, Evgheni Primakov, fără a informa autorităţile politice din România. Autorităţile române ar fi aflat de legăturile lui Virgil Măgureanu cu ruşii de la serviciile occidentale în anul 2003. Întrebat de ziariştii de la „Ziua” despre întâlnirile sale secrete cu Primakov, raportate de Watts ca având loc în 1990, Virgil Măgureanu a răspuns scurt: „Borş”. Fostul şef al SRI a spus că informaţiile sunt eronate pentru că la acea dată nu Primakov era şef al KGB. Măgureanu consideră că istoricul american nu ar avea cum să fie prost informat şi pune acuzele lui pe seama relaţiilor speciale cu Ioan Talpeş, care îi este naş de cununie.
Ioan Talpeş: Eu sunt de acord că nu s-a mai întâlnit înainte niciodată cu domnul Primakov. În acelaşi timp, dacă este să fiu corect, domnul Virgil Măgureanu s-a întâlnit cu altcineva din zona aceea, cu nişte subalterni.
Mai mult, Virgil Măgureanu a mai spus că nu poate fi acuzat că şi-a ascuns trecutul de ofiţer de Securitate, din moment ce i-a dezvăluit acest lucru jurnalistului Emil Hurezeanu încă din 1990. Este contrazis din nou de Ioan Talpeş.
Ioan Talpeş: Înseamnă că domnul Emil Hurezeanu a fost foarte, foarte, foarte confidenţial, pentru că până la momentul în care domnul Virgil Măgureanu nu a mărturisit publicându-şi dosarul, până atunci…nu am cunoscut nici eu realitatea.
Andreea Creţulescu: Domnule Virgil Măgureanu, aţi avut aceste legături secrete cu KGB?
Virgil Măgureanu: Înainte de a răspunde la această imensă gogomănie vreau să clarific un lucru. Rene Decartes odinioară, prin secolul XVII, spunea: „Când stai de vorbă cu mine defineşte-ţi termenii”. Articolele domnului Victor Roncea puse evident cu tendinţă ca să releve sau să gonfleze un conflict, un presupus conflict, abundă de expresii de genul, vi le reproduc: „foarte măgulitoare”, „tartorii se încaieră”, era vorba de mine şi de… noi nu suntem altceva, noi nu suntem nişte persoane, suntem tartori. Prima parte, primul articol al domnului Victor Roncea începe cam aşa: „Marii manipulatori ai serviciilor.” Eu am crezut că noi am vrut, dimpotrivă, să clarificăm şi să aşezăm pe baze fireşti serviciile, nu să le manipulăm.
Victor Roncea: Dar nici mici manipulatori nu puteaţi fi.
Virgil Măgureanu: Vă jucaţi cu cuvintele la modul necuvenit. Eu nu ţin minte să fi manipulat. Dacă consideraţi acest lucru va trebui să îl demonstraţi. Şi în sfârşit, cu privire la Unitatea 110, după părerea domnului Victor Roncea, complet pe dinafară, că un banal asistent, adică eu, eu eram banalul asistent, care în decembrie 1989 aş fi dat dispoziţie să se desfiinţeze. Eu nu aveam nici o autoritate lăuntrică serviciilor în decembrie 1989, nu eram asistent. Că eram banal rămâne la aprecierea domnului Victor Roncea, dar a scris-o. Este vorba aici nu de inexactităţile flagrante de altfel în unele din…
Victor Roncea: E adevărat, că la data aceea eraţi bibliotecar sau muzeograf.
Virgil Măgureanu: Îmi permiteţi să vă spun…
Victor Roncea: Dar aţi fost totuşi asistent la Ştefan Gheorghiu.
Virgil Măgureanu: Oricum aveţi un avans asupra celor spuse de mine în sensul că v-aţi permis să scrieţi nişte lucruri şi acum eu …
Victor Roncea: Vă rog.
Virgil Măgureanu: Deci nu vă interferaţi până nu spun ce am de spus. Banalul asistent care ar fi dat dispoziţie. Nimic mai exact. Las la o parte aprecierea evident măgulitoare la adresa mea. Nu eram asistent în ierarhia universitară, dar de unde să ştie domnul Victor Roncea acest lucru şi ce importanţă are. Dar nu contează asta. Contează un anumit mod de adresare, parcă anume făcut să prezentăm din nou o gogoaşă imensă publicului românesc. Din acest punct de vedere e o dovadă de dispreţ la adresa publicului această completă dezinformare. Că s-ar fi desfiinţat o unitate în decembrie 1989…
Andreea Creţulescu: Dar să ştiţi că publicul adoră genul acesta de ştiri.
Virgil Măgureanu: Pe mine dacă iau de bune cele afirmate de domnul Victor Roncea în finalul articolelor sale, că noi vrem să căutăm adevărul, eu cred că adevărul contează, nu ce adoră publicul să i se dea. Nu gogomănii care nu s-au întâmplat, pentru că în serviciile româneşti, mă refer la contraspionaj acum, că noi suntem, deci făcea obiectul de activitate al SRI-ului după cum îl face şi azi, nu s-a desfiinţat nimic din ce ar fi putut fi util. Domnul Victor Roncea spunea ceva mai devreme, într-o jumătate de frază, ambiguă şi ea, că numeroşi din servicii ar fi acuzat desfiinţarea unor unităţi. Noi nu am desfiinţat unităţi, ci le-am înfiinţat, le-am fixat conform noilor reguli, de după 1989, şi potrivit unei legislaţii aprobate de Parlamentul român, acele unităţi care erau întru totul potrivite cu noua situaţie şi cu noul rol care urmau să îl joace. În ce priveşte întrebarea dumneavoastră, că acum vă răspund la ea, oricum eu mă consider lipsit de respect.
Andreea Creţulescu: Haideţi să îmi răspundeţi şi mie la întrebare.
Victor Roncea: Suntem jurnalişti şi trebuie să mai şi discutăm, nu doar să ascultăm.
Virgil Măgureanu: Fără îndoială, eu v-am ascultat stupefiat. Şi acum desigur…
Victor Roncea: Urmează să vă dau replica.
Virgil Măgureanu: Deci noi suntem tartorii, şi deocamdată doar pe poziţia asta…
Victor Roncea: Acesta este doar un titlu, nu trebuie să vă deranjeze titlul, ci rezultatul final.
Virgil Măgureanu: E, dacă v-aş spune dumneavoastră un termen jignitor… pe mine mă jigneşte titlul acesta.
Victor Roncea: Îmi pare rău. Dacă vă jigneşte îmi cer scuze.
Andreea Creţulescu: Dar răspundeţi-mi şi mie la întrebare, vă rog frumos.
Virgil Măgureanu: Şi deci cu legăturile mele necuvenite s-a spus, Larry Watts este extrem de dezinformat. Şi o să vă spun şi de unde vine şi această presupusă întâlnire a mea, a spus-o şi domnul Ioan Talpeş, poate o să îmi şi spună, că se cuvine spus. Dacă un şef de servicii spune că ar fi avut diferite întâlniri în afara cadrului oficial şi probabil cu scopul de a face acţiuni de spionaj în favoarea Rusiei, dacă acest lucru s-a întâmplat ar fi foarte bine domnul Ioan Talpeş să spună.
Ioan Talpeş: Dacă vrem să precizăm daţi-mi vocea, daţi în continuare, şi să vedeţi că eu am făcut precizările de rigoare, unde am spus că domnul Virgil Măgureanu s-a întâlnit cu persoane, chiar în Moldova, din Moldova venite aici, şi în Moldova în perioada aceea, cred că martie-aprilie, care nu mai erau …, nu era Primakov, şi am spus în continuare că la data aceea toate întâlnirile erau absolut fireşti şi că şeful unui serviciu de informaţii, de contrainformaţii, avea datoria să se întâlnească, pentru că în data aceea cel mai important lucru era să discuţi. România nu mai avea sistem, România nu mai avea capabilitate reală de a se confrunta cu alţii.
Andreea Creţulescu: Poate pentru domnul Watts întâlnirile acelea nu sunt normale. Şi o precizare, cred că telespectatorii nu ştiu, acest domn, Larry Watts, a fost şi consilierul personal al domnului Ioan Talpeş.
Ioan Talpeş: În perioada 2000-2004.
Virgil Măgureanu: Eu doar atât aş vrea să spun: este o înşiruire a aşa-zisului raport al CIA, care nu este raport al CIA. Studiul acesta al lui Larry Watts apărut pe site-ul CIA nu este un raport CIA. Şi o să vă spun mai târziu de ce nu îl pot considera aşa. Dar e vorba acolo de un şir de inexactităţi stupefiante. Întâi că m-aş fi întâlnit fără să raportez. Tendinţa este vizibilă…
Andreea Creţulescu: Dar dumneavoastră cui raportaţi?
Virgil Măgureanu: Să îmi permiteţi să termina fraza şi după aia vă spun şi cui raportam. Deci eu nu am avut vreodată o întâlnire care să o ţin pentru uzul propriu, că nu aveam de ce. Al doilea… această pretenţie, că m-aş fi întâlnit cu nu ştiu cine, lucrul l-a spus şi domnul Ioan Talpeş aici. Deci nu m-am întâlnit cu cineva, şi mai cu seamă nu m-am întâlnit fără ca să fi raportat, şi dinainte, şi după, care a fost rezultatul acelei întâlniri. Asta este o inexactitate, dar acolo, în textul acela, şi în modul în care aţi prezentat la televizor, rezultă că nici mai mult, nici mai puţin, Virgil Măgureanu, cu relaţiile lui suspect de apropiate cu KGB-ul, cam aşa rezultă, ar fi făcut ceva care să favorizeze în mod nepermis, şi desigur, asta duce la nişte lucruri foarte grave în ce mă priveşte. Deci cu alte cuvinte, că aş fi fost oarecum favorabil pe un teren extrem de alunecos puterii din răsărit numită Rusia. Şi înainte de asta mai grav, pe vremea URSS, KGB-ului, care azi nu mai există. Nu pot să nu îmi aduc aminte de un lucru pe care l-am spus în 1995 lui Mircea Dinescu într-un context extrem de delicat. Era vorba de o vizită pe care Mircea Dinescu mi-a făcut-o în calitate de şef al „Academiei Caţavencu”, publicaţie care de atâtea ori mi-a pus în seamă tot felul de lucruri născocite. Şi i-am arătat atunci nişte înscrisuri domnului… aici problema se complică puţin şi vă rog să mă iertaţi. Nişte înscrisuri de mână ale unui ofiţer din DIA, Direcţia de Informare a Armatei. Acel ofiţer şi-a permis pur şi simplu să lanseze în înscrisurile de care vă vorbesc, că eu aş fi agent KGB. Nu mă îndoiesc că lucrul acesta fiind publicat în repetate rânduri a făcut o oarece carieră în publicistica românească.
Andreea Creţulescu: Vă rog ceva, continuarea acestei idei după o scurtă pauză de publicitate, când aş vrea să ne spuneţi, domnule Virgil Măgureanu, şi cui raportaţi în anii 1990, şi de asemenea poate domnul Ioan Talpeş va comenta o afirmaţie a dumneavoastră făcută în urmă cu câţiva ani.
Victor Roncea: Şi să permiteţi să fac şi eu nişte precizări din ambiguitatea mea.
Andreea Creţulescu: Domnul Virgil Măgureanu spunea: „Domnul Ioan Talpeş pleacă la americani cu mapa şi aşa şi-a construit cariera.” Ce aţi vrut să spuneţi atunci, după o scurtă pauză. Doamnelor şi domnilor, am revenit. Aşadar, domnule Virgil Măgureanu, cui îi raportaţi dumneavoastră în calitate de şef al SRI în anii 1990?
Virgil Măgureanu: Întotdeauna celor care îmi erau superiori, în primul rând şefului statului, şi asta am continuat să o fac de-a lungul celor 7 ani, cât am rămas la SRI, odată înfiinţată această instituţie. Vreau să fac precizarea că nu a existat nici măcar un singur amănunt privind activitatea serviciului numit SRI, şi oricare dintre întâlnirile acelea au fost din timp cunoscute, ba chiar şi planificate din timp.
Ioan Talpeş: Domnul Virgil Măgureanu, fără supărare, vă întreb ceva. Şi cele cu domnul Constantinescu până la alegerile din 1996, ca aşa îmi dau seama ce greşeli am făcut eu, că eu nu m-am întâlnit.
Virgil Măgureanu: După câte îmi aduc aminte, domnul Constantinescu nu făcea parte din KGB.
Ioan Talpeş: Nu aceasta e problema.
Virgil Măgureanu: Da, m-am întâlnit cu domnul Constantinescu în repetate rânduri, şi lucrul acesta…
Andreea Creţulescu: Dar apropo de această chestiune, aş vrea să le reamintesc telespectatorilor, a fost un scandal dacă nu mă înşel la începutul anilor 2000, Ion Iliescu - KGB. Nu ştiu dacă are vreo legătură.
Virgil Măgureanu: Nu la începutul anilor 2000, asta a fost o…
Victor Roncea: În anii 1990, dar pentru că e legat acest subiect tot de ziarul „Ziua”, aş vrea să fac acele precizări, să ies din ambiguitate. Poate nu eraţi asistent la Ştefan Gheorghiu, în tot cazul aţi lucrat acolo, alături de…
Virgil Măgureanu: Aţi folosit „banalul asistent care ar fi desfiinţat o unitate”. O mai troglodită formulare ca asta…
Victor Roncea: În decembrie 1989 eraţi un banal muzeograf la Focşani. V-aţi urcat în tren, aţi venit şi aţi ajuns în completul de execuţie a cuplului Ceauşescu. Unitatea aceea dacă nu aţi desfiinţat-o dumneavoastră, a desfiinţat-o puterea FSN din care făcea parte generalul Nicolae Militaru, documentat ca agent GRU din 1970.
Virgil Măgureanu: Şi ce legătură are asta cu mine?
Victor Roncea: Păi are legătură, că dumneavoastră făceaţi parte din aceeaşi conducere a FSN-ului.
Virgil Măgureanu: Păi erau vreo 39 care făceau parte din conducere.
Victor Roncea: Din completul de execuţie nu au fost 39. Acest general Militaru nu numai că a fost un agent URSS, dar a fost şi un criminal. El i-a executat pe cei care i-au documentat cazul, e vorba de colonelul Trosca şi aghiotanţii lui, printr-o oribilă diversiune. Trupurile lor au fost desacralizate, tăiate şi scuipate în văzul lumii, pretinzându-se că aceia sunt terorişti. Dumneavoastră fiind cu acest FSN să spunem, care a salvat foarte bine naţiunea română, nu cumva sunteţi părtaş şi la această crimă a domnului general Militaru? Pentru că aţi făcut parte din conducere. Aţi făcut parte din completul de execuţie a cuplului Ceauşescu. Aşa cum v-aţi urcat dumneavoastră de la Focşani în tren şi aţi ajuns la Bucureşti... Pe de altă parte, cum aţi ajuns la Focşani? Aţi fost exilat acolo? De ce? Pentru că se documentaseră nişte întâlniri ale dumneavoastră care erau considerate suspecte, pentru că altfel dumneavoastră aţi fi rămas la Ştefan Gheorghiu în continuare, cu domnul Boda şi restul.
Virgil Măgureanu: Care erau întâlnirile acelea?
Victor Roncea: Păi spuneţi-ne dumneavoastră cum aţi ajuns de la Ştefan Gheorghiu, un banal muzeograf la Focşani? Cine v-a pus în trenul de Focşani şi de ce aţi plecat?
Virgil Măgureanu: Securitatea.
Victor Roncea: Corect. Securitatea, Unitatea 110. Că nu v-au pus la Focşani pentru că complotaţi cu agenţii NATO, nu?
Virgil Măgureanu: Ca să nu plec la Focşani trebuia să am legături cu agenţii NATO?
Victor Roncea: Nu, dar v-am contrazis pe ceea ce spuneaţi, că nu aţi fost niciodată documentat şi urmărit de această unitate.
Virgil Măgureanu: De această unitate?
Victor Roncea: De această unitate aţi fost urmărit.
Virgil Măgureanu: De unde ştiţi?
Victor Roncea: Sursele mele. Daţi-mi voie să le am.
Virgil Măgureanu: Sursele dumneavoastră sunt şi de astă dată inexacte.
Victor Roncea: Inexacte că aţi făcut parte din completul de judecată şi execuţia lui Ceauşescu poate. Dacă nu v-ar fi văzut lumea pe acea casetă aţi fi spus şi acum că nu aţi fi făcut parte, posibil.
Virgil Măgureanu: Eu unul nu am ascuns nimic, nici din participarea mea la procesul lui Nicolae Ceauşescu.
Victor Roncea: Dacă dumneavoastră nu aţi avut nici o legătură cu acest complot, cum aţi ajuns într-o structură de conducere a FSN, ulterior cum aţi ajuns să înfiinţaţi SRI-ul?
Virgil Măgureanu: Acel complot spuneţi. Care complot?
Victor Roncea: Complotul care l-a dat jos pe Nicolae Ceauşescu şi l-a şi executat.
Virgil Măgureanu: Complotul acesta cum îl numiţi dumneavoastră a fost urmare a unor acte după scenarii care e adevărat că nu s-au scris în România, dar nu mă privesc pe mine, nu eu am fost la originea acelui complot şi căderea lui Nicolae Ceauşescu nu are nici o legătură cu activitatea mea. Mai bine ar fi avut, pentru că şi eu de-a lungul timpului din acest motiv am fost urmărit, şi nu de 110, care nu ar fi avut ce să documenteze, şi o să vă rog să dovediţi că 110 ar fi avut ce să documenteze în legătură cu întâlnirile mele. Continuaţi să minţiţi de o manieră stupefiantă, probabil ca să ne spună din nou doamna că asta place publicului românesc. Este o flagrantă inexactitate. Securitatea m-a trimis la Focşani pentru că din ordinul lui Nicolae Ceauşescu personal s-a spus: desfiinţaţi grupul din jurul lui Ion Iliescu.
Victor Roncea: Şi cine urmărea acest grup, domn profesor? Eu înţeleg că dumneavoastră doriţi să mă desconsideraţi, o faceţi încontinuu. Cine urmărea grupul lui Ion Iliescu şi al lui Militaru?
Virgil Măgureanu: Securitatea.
Victor Roncea: Toată Securitatea sau o anumită unitate?
Virgil Măgureanu: Da, era o anumită unitate, vă arăt şi documentele. De astă dată vorbim pe documente. Securitatea… deci era vorba de o unitate care se ocupa cu informaţiile interne, mai precis cu cele de natură economică. Nicidecum 110.
Victor Roncea: Deci eraţi acuzat că vă întâlniţi cu Ion Iliescu din cauza unor probleme economice? Asta înţeleg la dumneavoastră.
Virgil Măgureanu: Nu, dumneavoastră înţelegeţi pe dos şi am impresia că nici nu vă prea duce capul să înţelegeţi mare lucru azi, când încerc să vă spun.
Victor Roncea: Eu nu v-am jignit până acum, dar pot să o fac.
Virgil Măgureanu: Puteţi să o faceţi, aţi şi făcut-o.
Andreea Creţulescu: Aş vrea să revenim la un limbaj adecvat.
Virgil Măgureanu: Aţi şi făcut-o de vreme ce aţi afirmat că datorită urmăririi de către 110 am fost trimis la Focşani, în condiţii bunicele zicea nu ştiu care articol al dumneavoastră. Eu cred că dumneavoastră nu doriţi…
Victor Roncea: Vi s-a dat şi un apartament. Nu v-aţi trezit în gară că nu aveţi unde să staţi.
Virgil Măgureanu: Era interesul lor să fiu cazat undeva de unde să pot fi urmărit. Asta e o chestiune care iarăşi nu vă priveşte pe dumneavoastră. Va să zică o dramă personală, separarea de familie, scoaterea din toate şcolile din ţară, şi transferarea acolo ca muzeograf, pentru că e o meserie cu care nu am avut în comun nimic de-a lungul vieţii, o consideraţi condiţii bunicele, ziceţi dumneavoastră. Dar hai să zicem că dumneavoastră…
Victor Roncea: Dar în tot cazul v-a prins bine după aceea această exilare.
Ioan Talpeş: Ca datorie de conştiinţă îmi permiteţi şi mie o intervenţie?
Virgil Măgureanu: Şi numai atât. Din păcate căderea lui Nicolae Ceauşescu şi execuţia lui nu are legătură cu activitatea mea. Eu am fost prezent şi am spus-o de nu ştiu câte ori, v-aţi făcut probabil că nu aţi auzit, că am fost prezent ca martor, fiind trimis acolo. Acolo am fost trimis, nu am fost dintre cei care am determinat în vreun fel executarea.
Victor Roncea: De cine aţi fost …
Virgil Măgureanu: De către cei care erau atunci în reprezentanţa puterii provizorii.
Victor Roncea: Dacă îi cereţi domnului Ioan Talpeş să spună de către cine, spuneţi şi dumneavoastră de către cine.
Virgil Măgureanu: Sigur că da. Ion Iliescu mi-a spus că va trebui să merg ca martor acolo, mi-a comunicat între altele, primul care mi-a comunicat a fost Voican Voiculescu, iar cel care mi-a spus imperativ că fac parte din grupul care se va deplasa la Focşani atunci, cu acea ocazie, a fost Silviu Brucan.
Victor Roncea: Eu nu mai am nimic de adăugat. Perfect.
Andreea Creţulescu: Aşa s-a scris primul an din istoria României…
Victor Roncea: Pentru că şi Silviu Brucan era sovietic recunoscut. Şi am pus punct.
Ioan Talpeş: Ca o datorie de conştiinţă aş vrea să o spun pentru lămurirea domnului Victor Roncea. Deci Securitatea a fost desfiinţată de Consiliul Frontului Salvării Naţionale în una din primele întâlniri. Deci aceştia au desfiinţat clar. Cu ocazia aceea s-a desfiinţat inclusiv 110. Mai mult decât atât, 110 fusese obiectivul principal al tuturor serviciilor care au intervenit în România începând cu data de 16 decembrie. Când s-a produs toată acea revoltă în Bucureşti, sau toată acea stare de confruntare în Bucureşti, dacă ceva a fost vizat, au fost arhivele serviciului respectiv, ale lui 110, alte arhive şi alte zone din zona Comitetului Central, iar eu sunt convins că mult din tot ce s-a întâmplat atunci, în acea confruntare de care nimeni nu mai ştie cum să răspundă despre ea, a fost făcută ca o acţiune care să creeze panică, să creeze incapacitate de preluare a puterii şi să permită accesul la zonele cele mai sensibile ale fostului stat român. Şi încă o chestiune. 110 a fost reînfiinţat sub conducerea lui Virgil Măgureanu la…
Andreea Creţulescu: Dacă e posibil să ne facă o precizare domnul Ioan Talpeş. Atunci când aţi spus că au dispărut foarte multe lucruri din arhiva Securităţii, ne puteţi exprima cam câte dosare?
Ioan Talpeş: Nu pot. Eu nu am făcut parte din Securitate, habar nu am. E vorba de zeci de mii de dosare, categoric.
Virgil Măgureanu: Într-adevăr, unele dosare chiar au dispărut, şi au dispărut mai ales acelea care făceau referire la activitatea unor persoane, activitate anterioară anului 1989 pentru a dezvălui adevărata lor apartenenţă şi identitate.
Victor Roncea: Cum ar fi dosarul lui Ion Iliescu?
Andreea Creţulescu: Dar pe ce criterii s-au distrus atunci dosarele?
Virgil Măgureanu: Dosarul lui Ion Iliescu, desigur, nu sunt aici în calitate de avocat al preşedintelui Ion Iliescu, a dispărut aşa cum a dispărut şi dosarul meu, din care nu am putut recupera decât fragmente, de unde am dedus cine mă urmărea, şi nu Unitatea 110. Domnul Victor Roncea, cred că păcătuiţi, dar e un păcat profesional, că aţi tras prea repede concluzii. Eu am apreciat de-a lungul timpului prestaţia dumneavoastră şi numeroase studii cu care sunt la curent. Mi s-au părut obiective şi echilibrate. Aici însă se fac o serie de afirmaţii, plecând de la inexactităţile, nu ştiu cât de voluntare sau nu ale lui Larry Wats, care şi el s-a inspirat de nu ştiu unde, în orice caz spre dezamăgirea dumneavoastră nu am fost şi nu sunt agent al KGB.
Victor Roncea: Asta nu este treaba mea. Eu nu sunt aici ca să vă condamn. Eu am scris un articol ca să contribui la scoaterea la lumină a adevărului. Altcineva vă va condamna, nu eu. Problema e că am atras atenţia în acel articol şi asupra inexactităţilor lui Larry Watts. Deci nu ştiu de ce mă învinovăţiţi.
Virgil Măgureanu: Eu vă învinovăţesc pentru părtinire şi lansarea unor afirmaţii mincinoase, luate din acel raport.
Victor Roncea: Eu am prezentat studiul lui Larry Watts, şi am luat părţile implicate, respectiv dumneavoastră, domnul Talpeş, Larry Watts. Pe cine trebuia să mai sun?
Andreea Creţulescu: Aş vrea să revenim că…
Virgil Măgureanu: Larry Watts care nici nu a confirmat, nici nu a infirmat, pentru că am impresia că Larry Watts, care ca analist e cam de mâna 6-7. Eu fac încă o dată precizarea că acel aşa-zis raport, sau cum s-o fi numind el, e plin de inexactităţi legat de nişte fapte care nu au avut o…
Andreea Creţulescu: Înţeleg foarte bine această chestiune. Dar dumneavoastră aţi adus în discuţie…
Virgil Măgureanu: Numai un pic, că s-a spus aici iar un lucru în legătură cu care… Eu m-am şi mirat că o asemenea bagatelă poate fi din nou în atenţia opiniei publice, probabil spre savoarea unora care continuă. Atenţie, unii dintre aceia de care vorbesc eu au fost informatori ai Securităţii şi au primit bani de la Securitate.
Andreea Creţulescu: Nominalizaţi-i.
Virgil Măgureanu: Vine şi timpul. Apare o carte în toamna aceasta, o carte de dialoguri în care multe dintre aceste, să le spunem lucruri, vor fi re-spuse, pentru că lumea le cam ştie. Dar vreau să fac precizarea că nu numai că nu am ascuns identitatea mea, era trecut în CV-ul meu că în perioada septembrie 1972 până în 1 aprilie 1973 am fost la DIE, mai ales la acea uniate care producea principalele buletine ale instituţiei. Nu am ascuns-o, nu aveam pentru cine să o ascund. Şi de ce? Pentru că era onorant. Sunt persoane publice în România care au făcut parte din… chiar timp mai îndelungat. Şi nu au ascuns pentru că nu aveau de ce să o ascundă. Tot aşa era trecut în CV-ul meu, Ion Iliescu fusese informat şi o serie de persoane din Parlamentul României, provizoriu cum era el, ştiau de asemenea de această apartenenţă. Nu am făcut un secret. Eu ce am făcut? Când am auzit acea afirmaţie i-am spus domnului Victor Roncea de ce m-am prevalat de întâlnirea cu Emil Hurezeanu, pentru că a fost prima întâlnire cu presa. Mă mir că domnul Emil Hurezeanu nu a binevoit să îşi aducă aminte, dar întâlnirea chiar a avut loc şi acolo i-am şi spus: da, în perioada cutare am fost pentru şase luni cadru al DIE. Deci lucrul acesta a fost departe de a fi un secret, ceea ce din capul locului…
Victor Roncea: Da, dar vedeţi că alţi jurnalişti ai vremii nu îşi amintesc că aţi fi făcut această confesiune, dimpotrivă. Mi s-a spus că la declaraţia din Parlament…
Ioan Talpeş: CV-ul era confidenţial, deci nu…
Andreea Creţulescu: Permiteţi-mi să revenim la lucrul care mie mi s-a părut foarte important. Vorbeaţi de acele dosare distruse. V-aţi referit la dosarul domnului Ion Iliescu, parţial la dosarul dumneavoastră. Ce alte dosare?
Virgil Măgureanu: Al meu a fost distrus aproape total. O să pot da publicităţii fragmentele care mi s-au adus, inclusiv fragmente din felul în care eram filat, şi desigur nu era vorba de Unitatea 110.
Andreea Creţulescu: Ce alte dosare au mai fost distruse atunci?
Virgil Măgureanu: Şi multe altele, nişte dosare care făceau trimitere la persoane importante ale regimurilor de după 1990.
Andreea Creţulescu: Pe ce criterii au fost distruse? Că te duci într-o arhivă, te duci targetat acolo.
Virgil Măgureanu: Să ştiţi că atunci când s-a schimbat noua putere şi Securitatea a fost claustrată în birourile sale, în acea perioadă s-au distrus foarte multe, din teama de represalii din partea celor care ajunseseră la putere. Şi nu pot deduce altceva decât că diferitele persoane care au apărut public după 1990, în poziţii importante, puteau fi, aşa s-a prezumat, un pericol pentru cei care lucraseră la respectivele dosare.
Andreea Creţulescu: Haideţi să le enumerăm. Care persoane? La care persoane vă referiţi?
Virgil Măgureanu: Păi chiar cele la care ne referim. Şi eu, şi Ion Iliescu…
Victor Roncea: Mie mi se pare altceva mult mai ciudat…
Andreea Creţulescu: Şi mai cine?
Victor Roncea: Că atât domnul Ioan Talpeş, cât şi domnul Virgil Măgureanu au avut acces la secrete care nu ne sunt nouă muritorilor puse la dispoziţie, privind aceşti agenţi…
Virgil Măgureanu: Nici noi nu suntem nemuritori.
Victor Roncea: Privind agenţi ai Rusiei, de dinainte de 1989, şi de după 1989.
Virgil Măgureanu: Dosarele acelea sunt bine mersi la locul lor, ele au făcut obiectul unor investigaţii şi din partea noastră, au fost raportate şi vă mai spun încă o dată, că au fost atent monitorizaţi toţi acei care au făcut şi au fost suspecţi de legături cu puteri străine, mai ales…
Victor Roncea: Am înţeles. Domnul Ioan Talpeş evoca un caz mai devreme. Chestiunea este că nimic nu s-a întâmplat cu aceste cazuri. Până şi la CIA avem anual câte o cârtiţă deconspirată. Şi dumneavoastră aţi ajutat, sau serviciul dumneavoastră la deconspirarea a două cârtiţe KGB renumite. Dar în România, timp de 18 ani, nu s-a descoperit nici o cârtiţă, nici un SRI. Suntem inefabili?
Ioan Talpeş: Vă răspund eu dacă îmi dă voie domnul Virgil Măgureanu. A fost în 1972 un scandal mare cu un general, care a fost demonstrat cu toate chestiunile posibile. Şi s-a luat imediat o măsură foarte dură. Ca după câteva zile să se revină asupra măsurii.
Victor Roncea: După ce s-a întors Nicolae Ceauşescu în ţară, pentru că el avea altă gândire?
Ioan Talpeş: Nu că avea altă gândire. Există situaţii şi situaţii.
Andreea Creţulescu: Şi întrebarea domnului Victor Roncea foarte pertinentă, de ce în aceşti 18 ani nu s-a deconspirat nici o astfel de persoană? Răspunsuri în 20 de secunde.
Virgil Măgureanu: De ce nu s-a făcut ceva anume? S-au făcut numeroase demersuri şi oricum persoanele acelea au fost neutralizate.
Victor Roncea: Părerea mea e că sunt unele care sunt şi acum în structuri de stat şi în Parlament.
Ioan Talpeş: Nu s-a putut să se ia nici o măsură pentru că foarte mulţi dintre ei au fost preluaţi de serviciile occidentale.
Andreea Creţulescu: Vă mulţumesc foarte mult pentru prezenţa în această emisiune. Doamnelor şi domnilor, noi ne oprim aici. Rămâneţi în Realitatea!
(Prin Monitoring Media: Realitatea TV – Realitatea te priveşte – II, Ora: 23:00)


copyright © 2007 - www.independent-al.ro