NAVIGARE
CURS VALUTAR
dsl

VIP

Creatorii de imperii financiare (II)

...de Lucia Ivănescu

Creatorii de imperii financiare (II)
« Imaginea 1 din 1 »

Chiar dacă nu au “sânge albastru” şi nici vechime de secole, aristocraţii Americii sunt mult mai bogaţi decât “rudele“ lor europene. Descendenţii baronilor bancari, a mogulilor media sau a unora dintre cei mai mari retaileri ai lumii au împreună averi de aproape o mie de miliarde de dolari. Şi o picanterie, cei mai mulţi dintre ei sunt foarte zgârciţi :
Warren Buffett, în pofida miliardelor de dolari, locuieşte în aceeaşi casă modestă pe care a cumpărat-o în 1958, cu 31.500 de dolari ; Ingvar Kamprad, fondatorul Ikea, călătoreşte cu avionul la clasa economy, conduce un Volvo din 1993, ia masa la restaurante ieftine şi îşi mobilează casa cu piese din gama ieftina de la Ikea ; cheltuieşte mai mult pentru cravatele şi pentru icrele de peşte suedez. Jim C. Walton, moştenitorul celei mai bogate familii din America de azi, proprietara reţelei Wal-Mart, conduce un Dodge Dakota, vechi de 15 ani.

Yamauchio, “regele“ jocurilor video
Astăzi, Hiroshi Yamauchio are o avere de aproape opt miliarde de euro şi 83 de ani. El este cel care a transformat compania “Nintendo“ într-un gigant al consolelor de jocuri video. “Nintendo“, fondată în 1889, la Kyoto, de Fusajiro Yamauchi, era iniţial o fabrică de cărţi de joc, produse din coajă de dud. Până în anii ‘60, acesta a fost principalul produs al companiei şi nu era vorba de cărţi de joc tradiţionale, japoneze, ci de cărţi de joc occidentale. În anii ‘70, firma a creat şi jucării electronice, dintre care a avut succes puşca dotată cu laser, bună de ochit porumbeii... din lut, sport pentru care s-au construit în toată Japonia poligoane de trageri. În 1975, Nintendo a cumpărat licenţa de comercializare a jocului video american Magnavox-Odyssey, iar doi ani mai târziu, s-a născut, în urma colaborări cu Mitsubishi Electric, prima consolă de joc de producţie proprie. “Lovitura“ a fost dată în 1983, cu Famicom, când Nintendo a înlăturat de pe piaţă concurenţa. Compania s-a dovedit pricepută nu numai în hard, ci şi în ceea ce priveşte soft-ul necesar jocurilor.Primul succes, “Donkey Kong”, în 1981. Au urmat “Mario Bros”(1983), “The Legend of Zelda” (1987) şi mai ales “Pokemon” (1996), dar de mare simpatie s-a bucurat jocul video Nintendo Wii, care a atras foarte mulţi cumpărători, datorită sistemului de control al mişcării şi al conceptului nou de joc pe care îl promovează. Hiroshi Yamauchi, nepotul fondatorului, decide personal ce jocuri video sunt lansate pe piaţă, deşi a declarat că nu a utilizat niciodată vreunul. Numele firmei, Nintendo, stabilit în 1907, înseamnă “ să te laşi în voia cerurilor sau a lui Dumnezeu”. Hiroshi a reuşit să-l depăşească, în ceea ce priveşte averea, pe Akira Mori, cel mai bogat japonez din 2009. Valoarea actuală a companiei “Nintendo“ este estimată la aproximativ 79 miliarde, iar valoarea acţiunilor acesteia a avut un trend ascendent şi s-a triplat în ultimii 2 ani. Yamauchi deţine din aceasta companie o cota de participare de 10%.

Andrew Carnegie, magnatul oţelului
Andrew Carnegie, om de afaceri şi filantrop american de origine britanică, s-a născut în Scoţia, în ziua de 25 noiembrie 1833. A fost proprietarul "Carnegie Steel Company", care i-a adus o avere imensă, echivalentă cu 300 miliarde de dolari americani. Succesul societăţii sale, "Carnegie Steel", este legat de capacitatea acesteia de a produce în mare cantitate şi la preţ redus şine de cale ferată, pentru uriaşa cerere din acea perioadă. În 1901 îşi vinde proprietăţile industriale omului de afaceri J.P. Morgan cu 480 de milioane de dolari, ceea ce reprezenta un record la acea vreme. În urma acestei tranzacţii, devine "omul cel mai bogat din lume" şi o întruchipare perfectă a visului american. Scoţian la origine, Andrew Carnegie a ajuns în Statele Unite pe când era copil, iar la doar 13 ani lucra deja într-o fabrică de textile, câştigând 1,20 de dolari pe săptămână ; după ceva timp, a ajuns asistent - supervizor în cadrul Companiei de Căi Ferate din Pennsylvania. La 20 de ani, Andrew a ipotecat casa mamei sale şi a făcut prima investiţie, de 500 de dolari, în acţiuni la compania de curierat Adams Express. Ulterior, a investit tot mai mult în industria de căi ferate, iar în 1870 a înfiinţat "Carnegie Steel Company", cea care i-a adus o mare parte din avere şi care, în doar 20 de ani, a fost cotată ca fiind cea mai mare şi cea mai profitabilă companie din lume, din industria oţelului. Este numit "omul cel mai bogat din lume". A fost un mare filantrop, donând circa 90% din banii săi în scopuri caritabile, pentru înfiinţarea de şcoli, spitale şi biblioteci. Cărţile au avut un mare sprijin în persoana lui. Spiritul de pace în lume, de asemenea. L-a interesat să schimbe ceva în jur. Să rămână în memoria oamenilor ca un deschizător de drumuri. A murit la 11 august 1919.

Bernard Arnault, proprietarul unui imperiu de lux
Europa are 248 de miliardari. Cel mai bogat om de pe continent, cu o avere estimată la 27.5 miliarde de dolari, este francezul Bernard Arnault, proprietarul imperiului de lux LVMH (Louis Vuitton, Moet & Chandon). În lume, ocupă locul al şaptelea. La New York, prin 1982, Bernard Arnault întreba un şofer de taxi : "Ce cunoaşteţi despre ţara mea? Ştiţi cine este preşedintele Franţei ? " Nu , dar am auzit de produsele de lux de la Christian Dior". Răspunsul i-a confirmat lui Arnault că luxul francez are un prestigiu planetar şi poate să devină o industrie mondială. Dacă ne gândim la lux, atunci e clar că vorbim despre haine, parfumuri şi băuturi. Deci, sinonim cu luxul este numele de Bernard Arnault, cel care conduce acum cu mână de fier celebrul LVMH.
Omul de afaceri francez s-a născut în 1949 la Roubaix, într-o familie burghează, din nordul ţării.După ce a absolvit Politehnica din Paris, a moştenit de la tatăl său societatea "BTB", firmă de promovare a afacerilor imobiliare. Din 1978, Bernard s-a ocupat doar de promovarea reşedinţelor de turism de lux. Om de afaceri "nemilos", Arnault a păşit în lumea luxului în urmă cu 24 de ani, dezvoltându-şi "pasiunea creativă" şi urmărind un singur scop : să edifice o companie celebră în sectorul luxului.Avea numai 35 de ani când, cu banii strânşi din împrumuturi şi economii, a cumpărat în 1984 fabrica " Boussac", un grup francez de textile aflat în faliment, care lucrase din 1946 pentru "Christian Dior". Spre uimirea generală, Arnault a rupt legăturile dintre cele două firme şi a folosit această afacere ca punct de plecare pentru "LVMH", ce avea să-l construiască. Acesta s-a născut în 1987 prin fuziunea dintre "Louis Vuitton" şi "Moet Hennessy". Apoi, Arnault şi-a dezvoltat afacerea prin preluarea unor mărci precum "Fendi", "Thomas Pink", "Donna Karan" şi producătorul de ceasuri "TAG Heuer". Astăzi, imperiul lui Arnault este format din peste 50 de mărci de lux şi 87.000 de angajaţi, iar cifra de afaceri este de 18 miliarde de euro, căci Bernard n-a încetat să dezvolte acest imperiu, diversificându-l şi mondializându-l.El a făcut din Vuitton şi din Dior două case de modă emblematice pentru stilul franţuzesc, căutat nu doar la Paris, ci în toate marile oraşe ale lumii. În timp, prin prisma afacerilor încheiate, Arnault şi-a câştigat renumele unui negociator rece şi puternic. Crezul său este că "din păcate, greşelile sunt inevitabile şi formatoare, dar ceea ce trebuie să refuzi oricând este eşecul". Bernard, 61 ani, este căsătorit cu o pianistă, şi are trei copii, toţi implicaţi în dezvoltarea imperiului LVMH.

Ratan Tata a mondializat industria indiană
Deşi conduce imperiul indian ”Tata”, magnatul Ratan Tata trăieşte modest, petrecându-şi singur week-end-urile şi călătoriile de afaceri. Merge în fiecare dimineaţă la birou cu maşina personală, un Tata Indigo Marino, în valoare de 12.500 dolari, pe care o conduce singur. Ratan are 73 de ani, dar vârsta nu-l împiedică să piloteze avionul personal Falcon 2000, în jurul Indiei, aceasta fiind una dintre pasiunile sale. ”Tata” activează în domeniile: software, maşini şi oţel, servicii de telefonie, ceai şi ceasuri de mână. Cele 18 companii listate din grup au o valoare de piaţă de 62 miliarde dolari.Vânzarile au ajuns la 29 miliarde dolari, iar profitul, la 2,8 miliarde dolari. Cele mai mari companii din grup sunt ”Tata Steel”, ”Tata Motors” şi ”Tata Consultancy Services”. Magnatul indian a dovedit, de-a lungul vremii - de când a devenit lider al grupului - că este ”un aventurier” în felul de a face afaceri. Printre cele mai curajoase strategii : cumpărarea diviziei de camioane de la Daewoo Motors, participaţia la una dintre cele mai mari mine de cărbuni din Indonezia şi la oţelării din Singapore, Thailanda şi Vietnam. Principala mare investiţie a fost preluarea, în 2007, a gigantului siderurgic olandezo-britanic Corus Group, care a mărit de cinci ori capacitatea de producţie a firmei indiene. ”Tata” a cumpărat şi hotelurile exclusiviste ”Pierre” din New York, ”Ritz - Carlton” din Boston şi ”Camden Place” din San Francisco. De asemenea, a achiziţionat compania britanică ”Incat International”, pentru 91 de milioane de dolari, iar ”Tata Technologies” a devenit furnizor de proiecte industriale pentru companiile americane din domeniile auto şi aerospaţial. După ce a şocat lumea cu automobilul de 2000 de dolari, ”TATA” loveşte iar, stabilind noi standarde pe piaţa imobiliară. În cartierul rezidential de la periferia oraşului Bombay, oferă apartamente cu suprafeţe între 26 mp şi 42 mp, la preţuri de 7800 - 13.400 dolari, şi care au dormitor (5.1mp), living (6.7), bucătărie (4.2) şi baie (1.84).

Rupert Murdoch, mogulul cu o galaxie mediatică
Keith Rupert Murdoch este cel mai mare mogul de presă din lume. Metodele care l-au transformat dintr-un simplu redactor în patronul celor mai de succes mijloace media i-au adus porecla de “Dirty Digger”. S-a născut la Melbourne, la 11 martie 1931. Pasiunea pentru presă a moştenit-o din familie, tatăl fiind magnat media regional, iar primul post ocupat de Rupert a fost de redactor la Daily Express. La 22 de ani, a preluat conducerea ziarului, "Adelaide News", înfiinţat de tatăl său, publicaţie care era în pierdere la acea vreme. Fiul şi-a demonstrat însă abilităţile. Succesul cu "Adelaide News" a fost punctul de plecare în lansarea imperiului său media. Din Australia, s-a îndreptat spre America şi Europa, peste tot dezvoltându-şi afacerile atât de profitabile. Concernul său, "News International", cuprindea: "The Times", "Sunday Times", "The New York Post", "New York Magazine" şi televiziunea britanică "Sky". În 2003, magnatul a preluat controlul "DirecTV", cel mai mare sistem american de televiziune prin satelit, şi repeta la acea vreme o frază cinică, dar care îl reprezenta : "Dictatura este amuzantă, atâta timp cât eu mă aflu la conducere". Preşedintele "News Corp", al doilea grup media la nivel mondial, nu deţine funcţii publice şi nici nu se numără printre cei mai bogaţi oameni de pe Pământ. Însă, prin imperiului său de presă, exercită o putere teribilă.Concernul media din Australiei i-a adus şi putere politică, Murdoch susţinând Partidul Laburist, care a câştigat alegerile din 1972. Afinităţile sale electorale s-au schimbat curând şi concernul a pornit o campanie de presă dură împotriva puterii, demers care a avut ca rezultat pierderea de către laburişti a alegerilor. Pasul cel mare a fost făcut în 1968, când compania lui Rupert Murdoch a achiziţionat "News of the World", cel mai popular titlu din presa britanică, la nivel mondial în anii '60. Apoi a fost preluat cotidianul "The Sun", relansat ca un tabloid, care este astăzi publicaţia cu cel mai mare tiraj din Marea Britanie. Cumpărarea "The Times" a consolidat poziţia grupului pe piaţa media engleză, atât din punct de vedere financiar cât şi al influenţei în politica din Regat. Intrarea pe piaţa americană s-a produs în 1973, prin achiziţionarea "San Antonio Express-News", iar în 1976 a fost preluat şi "New York Post". Rupert Murdoch a devenit cetăţean american în 1985 doar pentru a putea deţine posturi de televiziune, Fox reprezentând stindardul grupului. Fox News, lansat în 1996, a depăşit ca audienţă CNN, fiind cel mai urmărit canal informativ din SUA. Stilul de viaţă al lui Rupert este unul foarte activ, chiar şi la 79 de ani. Magnatul spune că mai are destule de făcut şi că doreşte să mai trăiască cel puţin încă 15 ani. Şi-a surprins apropiaţii când, în 1999, a divorţat de a doua sa soţie, după 31 de ani de mariaj. S-a recăsătorit, la 17 zile după divorţ, cu Deng Wen Di, o chinezoaică mai tânără cu 38 de ani !.
Cu o avere estimată la 6,5 miliarde de dolari, Murdoch a plătit 44 milioane pentru un penthouse în Manhattan, unde locuieşte cu soţia şi cu cei doi copii ai lor. Etajul de 8.000 mp pe care-l deţine familia Murdoch are 20 de camere, întreţinerea lunară depăşind 20.000 de dolari.

Articole din aceeaşi categorie:

Articole de acelaşi autor:


Inregistrare domenii