„Această ţară îşi pierde tânăra generaţie de antreprenori, oameni de ştiinţă, de fapt viitorul”
...de -
"Ambasada SUA este preocupată de toate problemele legate de transparenţă şi statul de drept, fiindcă pe teritoriul României există mulţi cetăţeni, companii şi ONG-uri americane şi acestea vor să ştie că legea se aplică nediscriminatoriu", a declarat Ambasadorul Statelor Unite la Bucureşti, Mark Gitenstein, la Discuţia de Luni, o emisiune HotNews.ro - RFI realizată de Dan Tapalagă. Vă prezentăm mai jos integral acest interviu.
Dan Tapalagă: De ce şi-a exprimat Ambasada SUA preocuparea faţă de ANI în mod public?
Mark Gitenstein: Motivele au fost explicate în comunicatul de presă. Înfiinţarea ANI a fost un important criteriu de referinţă impus de UE României. Dincolo de acest aspect, politica de integritate a oricărei ţări, mai ales cea a SUA, solicită demnitarilor să-şi facă publice declaraţiile de avere şi include un sistem de sancţionare sau chiar anchetare a acestora în cazul în care nu respectă legea. Este un proces esenţial în orice democraţie funcţională. În SUA, acest sistem funcţionează de foarte mulţi ani şi este foarte util.
DT: De ce este Ambasada SUA preocupată de viitorul ANI?
MG: Ambasada SUA este preocupată de toate problemele legate de transparenţă şi statul de drept, fiindcă pe teritoriul României există mulţi cetăţeni, companii şi ONG-uri americane şi acestea vor să ştie că legea se aplică nediscriminatoriu. De asemenea, SUA a investit foarte mult în viitorul României atât pentru dezvoltarea pieţei libere, cât şi pentru cea a unei democraţii funcţionale. Existenţa statului de drept este vitală pentru asigurarea unei pieţe libere şi a democraţiei.
DT: Pentru românii de rând ar putea fi dificil să înţeleagă legătura dintre existenţa ANI şi prezenţa investitorilor şi a cetăţenilor străini în România. Care ar fi aceasta?
MG: În SUA avem o lege specială, Foreign Corrupt Practices Act, care interzice companiilor americane, indiferent de ţară în care îşi desfăşoară activitatea, să ofere bani, mită sau cadouri guvernelor. Multe alte ţări nu au asemenea legi, aşadar nu ne aflăm pe picior de egalitate. Unii dintre competitorii noştri, chiar şi aici, în Europa, joacă după alte reguli. Noi ne-am dori să existe un tratament egal. Ne-am dori ca legea să se aplice la fel companiilor americane, celorlalţi investitori din România sau cetăţenilor români. Cu cât există mai puţină corupţie, mai multă transparenţă, cu cât legile sunt aplicate în mod egal şi corect, cu atât investiţiile americane se vor dezvolta în Romaânia iar cetăţenii români vor avea de câştigat. Am văzut unele sondaje care arătau că existenţa corupţiei şi neaplicarea legii sunt principalele motive pentru care tinerii români decid să părăsească România. Această ţară îşi pierde tânăra generaţie de antreprenori, oameni de ştiinţă, de fapt viitorul.
DT: Vă întreb acest lucru deoarece Curtea Constituţională a decis acum doi ani ca o parte din atribuţiile CNSAS, o altă instituţie importantă, sunt neconstituţionale. Nu îmi amintesc că Ambasada SUA să fi avut o reacţie la acea vreme. De ce este viitorul ANI mai important acum decât a fost cazul CNSAS acum doi ani?
MG: Nu mă aflam aici acum doi ani, nu cunosc motivele ce au determinat Curtea să ia acea decizie. Ştiu că funcţionarea ANI a avut un rol important în integrarea României în UE şi a devenit unul dintre criteriile de referinţă impuse de UE României. Nu ştiu dacă CNSAS a avut acelaşi rol. L-am cunoscut pe directorul ANI şi am urmărit activitatea Agenţiei şi mi se pare că angajaţii ei fac ceea ce trebuie. Pot vorbi doar despre cazul ANI şi despre această decizie a Curţii Constituţionale.
DT: Am văzut multe comentarii şi reacţii după decizia Curtii Constituţionale cu privire la ANI, care spuneau că nu este un lucru important, deoarece atribuţiile ANI sunt oricum limitate. Care este părerea dumneavoastră?
MG: Poate că atribuţiile sale sunt limitate, dar prin eliminarea acestora, se distruge întreaga strategie menită să garanteze transparenţă şi corectitudine în declaraţiile de avere. Dacă persoanele care nu îşi declară toate veniturile nu sunt sancţionate, cum poţi avea garanţia că acestea îşi vor completa cu onestitate declaraţiile de avere? Argumentul că declaraţiile de avere trebuie să fie păstrate de ANI şi nu făcute publice, fiindcă ar fi o încălcare a dreptului la viaţă privată, mi se pare îngrijorător. În SUA, există o regulă simplă: demnitarii sau persoanele care candidează pentru funcţii publice nu se pot aştepta ca sursele veniturilor să rămână secrete, pentru că oamenii au dreptul să le cunoască, au dreptul să ştie de unde provin banii.
DT: Unul dintre argumentele Curţii Constituţionale a fost tocmai acesta, că legea ANI încalcă dreptul la viaţă privată.
MG: Aşa cum am spus, dreptul la viaţă privată este una dintre cele mai importante libertăţi civile. La fel şi în SUA. Depinde însă de situaţie. Ai drept la viaţă privată în dormitor, dar nu pe o stradă publică. Eu nu mă aştept ca acest interviu să fie unul privat; tot ceea ce spun este înregistrat de acest microfon şi de camera TV. Atunci când candidezi pentru o funcţie publică sau deţii o funcţie publică, nu trebuie să te aştepţi ca sursele veniturilor tale să rămână secrete. În plus, legea este foarte clară în această privinţă. În legea românească se specifică foarte clar ce anume trebuie declarat. Orice politică de integritate se bazează pe astfel de prevederi standard.
DT: Care este situaţia în SUA? Sunt politicienii din SUA obligaţi să-şi declare averile?
MG: Da. Şi eu, în calitate de ambasador al SUA, trebuie să declar toate veniturile mele şi ale soţiei, obţinute nu doar în anul precedent, ci în ultimii doi ani, înainte de a fi numit într-o funcţie publică.
DT: Chiar şi informaţii detaliate despre conturile bancare?
MG: Da, absolut. Informaţii detaliate. Toţi cei care deţin funcţii publice în SUA trebuie să facă acest lucru. Regulile diferă puţin în funcţie de sectorul guvernamental în care lucrezi, dar obligaţia se aplică tututor funcţionarilor guvernului. La fel şi în sistemul judiciar, toţi judecătorii americani sunt obligaţi să-şi declare veniturile.
DT: Nu consideraţi că vi se încalcă dreptul la viaţă privată?
MG: Nu. Nu există aşteptarea ca aceste informaţii să rămână private, deoarece vorbim despre persoane ce deţin funcţii publice.
DT: Ce alte preocupări ar mai determina Ambasada SUA să ia o poziţie publică?
MG: Eu aplic două criterii atunci când decid să iau o poziţie publică. În primul rând care sunt problemele de integritate care afectează companiile americane şi cetăţenii americani. Dacă anumite situaţii îi afectează pe cei pe care îi reprezint, discut problema întâi cu reprezentanţii guvernului. Dacă Guvernul nu le poate soluţiona, sau dacă este vorba despre chestiuni ce trebuie abordate public, aşa cum este acest caz, fac o declaraţie publică. Atunci când Guvernul adoptă o poziţie ce mi se pare corectă, aşa cum se întâmplă acum, când executivul încearcă să rezolve situaţia ANI, îmi exprim public sprijinul. Îi susţin ferm pe ministrul Predoiu şi pe preşedintele Băsescu în încercarea de a rezolva această problemă. Tocmai de aceea mă aflu astăzi aici.
DT: Care a fost impresia dumneavoastră despre cazul Voicu şi ce a reieşit din transcripturile apărute în presă?
MG: Am fost foarte tulburat de ceea ce am citit. Vreau să menţionez ceva: cel puţin în ceea ce priveşte procedurile de arestare, anchetare şi imunitatea parlamentară, putem spune că acest caz demonstrează că sistemul românesc poate funcţiona şi a funcţionat. Aţi avut un procuror foarte eficient care a construit un caz solid, articolele prezentate de presa independentă au avut şi ele greutate, s-a supus la vot ridicarea imunităţii. Votul a fost secret, ceea ce mi se pare îngrijorător. Dar în final, imunitatea parlamentară i-a fost ridicată, senatorul Voicu a fost arestat şi se află în închisoare, ceea ce este un lucru bun. Problema este ce se va întâmpla în faza de urmărire penală? Sunt procedurile îndeajuns de eficiente pentru a determina o condamnare? Nu ştiu răspunsul la această întrebare. Ştiu însă că încercaţi să faceţi o reformă fundamentală, ceea ce este bine. Ştiu că partidele importante par să sprijine unele dintre reformele ce mi se par necesare şi care ar duce la o condamnare – poate nu în acest caz, dar în cazuri viitoare – şi acest lucru mă bucură.
DT: L-am avut invitat pe dl. Gary Dickson, şeful biroului FBI din Bucureşti, care a discutat despre fraudele comise de români pe internet. Aţi observat vreo schimbare în acest sens?
MG: Gary a făcut o treabă foarte bună. Este şeful biroului FBI şi colaborează strâns cu U.S. Secret Service, Agenţia Americană Antidrog (DEA) şi cu alte instituţii de aplicare a legii. Recent a avut loc o operaţiune de mare succes încheiată cu arestarea a peste 100 de persoane şi punerea lor sub urmărire. Am încheiat un nou Tratat de Extrădare cu România. Sper că acesta va simplifica procedurile de arestare şi punere sub urmărire a infractorilor români în SUA. Nu uitaţi că fraudele se ridică la miliarde de dolari şi o mare parte a acestor bani sunt furaţi de cetăţeni români. 80% din victimele fraudelor pe internet sunt cetăţeni americani. Aşadar această problemă este extrem de importantă pentru SUA. Trebuie să spun însă că autorităţile române au colaborat excelent cu autorităţile americane în arestarea infractorilor şi aducerea lor în faţa justiţiei. Vom vederea ce se va întâmpla odată ajunşi în instanţă.
DT: Da, pentru că în instanţă... dl. Gary Dickson s-a plâns că procesele în România durează foarte mult.
MG: De aceea este atât de importantă reformarea Codurilor şi a Codurilor de Procedură, la care mă refeream mai devreme şi care este fundamentală. În SUA avem o procedură numită “interlocutory appeal” (apel intermediar) care îţi permite ca în timpul unui proces să faci apel la Curtea Supremă. Dar acest lucru se întâmplă extrem de rar. Singurele cazuri în care este aplicată sunt cele care se referă la libertatea inculpatului, dacă înainte de proces se ia decizia ca acesta să fie eliberat pe cauţiune. În alte situaţii nu se poate face apel. Din câte înţeleg, în România, poţi face apel în orice etapă a procesului, poţi opri procesul luni întregi, timp în care instanţa analizează dosarul. Din câte înţeleg, toate partidele politice susţin modificarea acestor proceduri. Acestea sunt reformele de care e nevoie pentru a reduce durata proceselor şi a obţine o condamnare rapidă.
DT: Preşedintele Traian Băsescu a solicitat consultări cu partidele politice cu privire la viitorul ANI. Domnule ambasador, ce se va întâmpla dacă Guvernul nu va putea trece prin Parlament o nouă lege care să permită ANI să funcţioneze cu puteri depline?MG: Aceasta ar fi o mare problemă. Eu sunt optimist şi nu cred că se va întâmpla acest lucru. Cred că vor găsi o cale de a rezolva această problemă.
DT: Cum credeţi că vor putea fi restabilite complet atribuţiile ANI, având în vedere decizia Curtii Constituţionale?
MG: Ar putea fi dificil de realizat. Nu vreau să îmi exprim părerea asupra a ceea ce încearcă să facă dl. ministru Predoiu. Nu cunosc în detaliu modul de funcţionare al sistemului constituţional românesc. Şi în SUA, Curtea Supremă a luat o decizie cu un impact extrem de negativ în privinţa contribuţiilor corporaţiilor. Iar senatorii americani au găsit o soluţie foarte inteligentă de rezolvare a problemei. Şi noi am avut o situaţie similară, o decizie asupra interpretării Constituţiei a declarat nulă o lege. Aşadar există moduri de rezolvare a problemei. Poate că instituţia nu va avea o organizare identică, dar va îndeplini aceleaşi atribuţii.
DT: Aş dori să vă adresez o întrebare despre presa din România. Într-una dintre primele dumneavoastră declaraţii vorbeaţi despre rolul pozitiv al presei. Care este părerea dumneavoastră acum, după o jumătate de an petrecută în România?
MG: Acea declaraţie a fost scoasă puţin din context. Eu am spus că presa românească este liberă şi foarte agresivă, dar nu am spus nimic despre corectitudinea presei. Cred că şi aici, ca şi în SUA, există multă subiectivitate. De pildă, îmi aduc aminte că am urmărit ştirile în seara alegerilor prezidenţiale şi, în funcţie de canalul la care te uitai, rezultatele sondajelor de opinie erau altele. Dacă urmăreai un canal TV anti-Băsescu, şi rezultatele sondajului erau anti-Băsescu, şi invers, deşi, probabil prezentau rezultatele aceloraşi sondaje. La fel se întâmplă în SUA, cu MSNBC şi FoxNews.
DT: Există o televiziune pro-Băsescu?
MG: Nu ştiu care era numele postului TV, dar există unul care părea uşor pro-Băsescu spre deosebire de celelalte posturi TV anti-Băsescu.
DT: Cred ca există una, aveţi dreptate. Ce părere aveţi despre posturile de ştiri din România? Aşa cum ştim, au o influenţă mare asupra populaţiei.
MG: Cred că televiziunile de ştiri de aici seamănă cu televiziunile de ştiri prin cablu din SUA. Fiecare îşi alege un mic segment de audienţă, apoi îşi modifică politica editorială în funcţie de acel segment. Aşa fac FoxNews şi MSNBC. Încearcă să-şi mărească audienţa şi tind să fie foarte părtinitoare.
DT: În special din punct de vedere ideologic.
MG: Da, pentru că şi-au ales un segment de audienţă şi li se pare că telespectatorii lor asta vor să vadă.
DT: Vi se pare un lucru bun ca România să aibă televiziuni ghidate de ideologii?
MG: Cred că soluţia problemei este creşterea numărului de instituţii media. Guvernul nu poate şi nu trebuie să facă ceva în această privinţă. Există tentaţia de a spune că Guvernul ar trebui să intervină în conţinutul programelor. Mie mi se pare că acest “leac” este mai dăunător decât “boală” în sine. Pe de altă parte, este foarte bine dacă accesul pe piaţă media este liber şi alte instituţii media de ştiri care au propriile parti prix-uri intră pe piaţă. În cele din urmă, publicul însuşi este cel care oferă soluţia, fiindcă este mai inteligent decât vă imaginaţi. Persoanele obiective şi independente nu vor alege instituţiile media subiective, pentru că ştiu că ceea ce li se prezintă este doar propagandă ideologică. Publicul şi piaţa liberă reprezintă soluţia. Pe de altă parte, ştiu că unele persoane sunt preocupate de concentrarea media, de dominarea pieţei de anumite trusturi media. Acest aspect nu poate fi abordat deoarece nu există legislaţie corespunzătoare. În SUA, nu pot fi luate măsuri anti-trust decât atunci când se atinge un anumit nivel obiectiv de monopolizare a pieţei. Nu cunosc exact gradul de concentrare a pieţei media de aici, pentru a şti dacă anumite persoane încearcă să domine această piaţă. Bănuiesc că există, dar nu am o analiză obiectivă care să confirme acest lucru.
DT: Credeţi că existenţa unei legi anti-trust în România este o soluţie?
MG: Cred că ar putea fi, dar, din nou, aşa cum am spus, trebuie întemeiată pe dovezi clare ale concentrării reale a pieţei, precum indicele Herfindahl-Hirschman (HHI), pe care îl folosim în SUA. Se aplică la orice piaţă pentru a determina dacă cineva încearcă să obţină monopolul. Cred că adevărata soluţie este sofisticarea modului în care instituţiile media abordează subiectele şi a reacţiei audienţei. Internetul va avea un impact uriaş asupra presei de aici, deoarece este un mediu total independent, greu sau chiar imposibil de dominat de anumite trusturi sau interese. Atât timp cât există instituţii precum HotNews, care încearcă să prezinte publicului informaţii importante şi un public suficient de sofisticat, propaganda va fi lipsită de succes.
DT: Vă mulţumesc, domnule ambasador.
Printează
Trimite prin Email
Trimite pe Y!m
Salvează