Ultimul act în sfâşitoarea dramă poloneză
...de Mădălina Firănescu
Lideri din întreaga lume, în total 80 de delegaţii străine, urmau să asiste duminică, la Cracovia, la funeraliile preşedintelui polonez, Lech Kaczynski, şi ale soţiei sale, Maria, decedaţi într-un accident de avion la 10 aprilie, în Rusia, însă Barack Obama, Nicolas Sarkozy, Angela Merkel şi Jose Manuel Barroso şi-au anulat în ultima clipă vizita, din cauza condiţiilor dificile de zbor deasupra Europei, determinate de erupţia vulcanului islandez. Printre absenţii de la ceremonie s-au numărat şi Regele Juan Carlos al Spaniei, premierul spaniol Jose Luis Zapatero, Prinţul moştenitor Charles al Marii Britanii, premierul canadian Stephen Harper, preşedintele sârb, Boris Tadic, premierul grec, Georgios Papandreu, şi preşedintele bulgar, Gheorghi Părvanov. Au fost însă prezenţi preşedintele rus Dmitri Medvedev, cel ucrainean, Viktor Yanukovici, dar şi cel român, Traian Băsescu, alături de înalţi oficiali din Egipt, Macedonia, India, Japonia, Coreea de Sud, Mexic, Noua Zeelandă şi Pakistan. Pe străzi, mii de polonezi au condus cuplul prezidenţial pe ultimul drum. Lech Kaczynski şi soţia sa au fost înmormântaţi la catedrala Wawel din Cracovia, unde odihnesc pentru vecie regii şi eroii naţionali ai Poloniei, între care doi poeţi, patru sfinţi, un episcop şi mareşalul Pilsudski. Alegerea locului de veci pentru soţii Kaczynski a stârnit polemici printre conaţionali, existând voci care au susţinut că regretatul preşedinte nu ar fi fost demn să fie înhumat alături de asemenea figuri emblematice şi în sanctuarul măreţiei poloneze, simbolul puterii Poloniei nobiliare. La baza acestor proteste se află poziţia prea conservatore şi euro-sceptică - uneori naţionalistă - afişată de defunctul preşedinte.
* Ancheta a stabilit: avionul s-a lovit de copaci
Pe fundalul şocului şi lacrimilor polonezilor, la Smolensk, ancheta desfăşurată în comun de specialiştii polonezi şi ruşi ar fi ajuns la concluzia că aeronava prezidenţială, care s-a prăbuşit în timp ce încerca să aterizeze în condiţii de ceaţă densă, s-a lovit de copaci la aproximativ un kilometru depărate de capătul pistei."Am stabilit că aeronava a avut primul contact cu copacii la o distanţă de aproximativ 1.050 de metri de pistă şi la aproximativ 40-50 de metri stânga de linia finală de apropiere", se arată în raportul comisiei privind accidentul. "Avionul a lovit un alt copac, cu aripa stângă, după 200 de metri şi s-a răsucit mult la stânga", mai scrie în documentul care continuă:"Majoritatea fragmentelor de avion sunt împrăştiate pe o zonă la aproximativ 350-500 de metri depărtare şi la 150 de metri stânga de pistă". Comisia a anunţat anterior că avionul a efectuat o singură încercare de aterizare, şi nu trei-patru, cum a apărut în presa internaţională. De asemenea, potrivit înregistratorului de conversaţii între membrii echipajului, piloţii avionului prăbuşit nu au fost supuşi presiunilor din partea unor oficiali ai delegaţiei poloneze aflate la bord pentru a ateriza în pofida condiţiilor meteorologice nefavorabile, a declarat o sursă apropiată de anchetă. Potrivit comisiei, experţii vor avea o transcriere preliminară a înregistrării convorbirilor de la bord în aproximativ o săptămână, în pofida faptului că prelucrarea părţilor mai puţin clare ale ultimei conversaţii între membrii echipajului ar putea necesita o perioadă de timp mai mare. O altă concluzie la care au ajuns specialiştii este că pilotul şi-ar fi dat seama că aparatul cade cu trei sau cinci secunde înainte ca aeronava să acroşeze copacii, a declarat procurorul general polonez, Krzysztof Parulski. El adăugat că această concluzie se bazează pe faptul că avionul de fabricaţie sovietică Tu-154 zbura cu 150-180 de metri pe secundă, ceea ce înseamnă 540-650 de kilometri pe oră.
* Eroare de pilotaj sau neînţelegere lingvistică?
Presa rusă este cvasi-unanimă în a atribui erorii de pilotaj producerea tragediei de la Smolensk. Echipajul avionului prăbuşit este acuzat că nu a ascultat instrucţiunile turnului de control aerian care i-a cerut să nu aterizeze acolo şi că nu a transmis date cruciale privind altitudinea. Anatoli Muraviev, unul dintre controlorii aerodromului militar din apropiere de Smolensk, unde trebuia să aterizeze avionul lui Kaczynski, a relatat cotidianului Komsomolskaia Pravda:”Înainte de sosirea avionului polonez, trebuiau să aterizeze două avioane. (...) Dar vizibilitatea pe pista de aterizare nu era corespunzătoare şi echipajul a decis să aterizeze altundeva. El a aterizat cu succes la Vnukovo, în Moscova", a povestit el. Avionul polonez "a sosit mai târziu şi condiţiile meteorologice au început să se degradeze. Ne îndoiam că putea ateriza normal. Directorul controlorilor aerieni a spus de trei ori echipajului să aterizeze altundeva, dar echipajul nu a ascultat", a adăugat oficialul. Muraviev a explicat că, în faţa acestui refuz, echipajul de la sol nu a avut o altă opţiune decât să "ghideze" aparatul de zbor, care a început manevrele de aterizare "fără autorizaţie". "Şi apoi, nu am primit date privind mişcările (avionului) şi altitudinea. Pilotul ar fi trebuit să ni le dea", a mai subliniat el. Directorul turnului de control, Pavel Pliusnin, a susţinut, într-un interviu pe site-ul de Internet Life News, că echipajul polonez nu vorbea ruseşte bine, în sensul că avea dificultăţi la comunicarea cifrelor. Pilotul "mi-a spus: «Am suficient carburant, voi face o încercare şi dacă nu pot ateriza, voi merge la un alt aeroport»", a adăugat controlorul-şef aerian.
* Scenarii şi teorii conspiraţioniste
Faptul că tragedia aviatică s-a produs taman în Rusia, ţară unde Lech Kacyznski se ducea, la trei zile după premierul Doanld Tusk, pentru a o determina să-şi asume responsabilitatea – şi să ceară scuze publice- pentru masacrarea a 22.000 de ofiţeri polonezi în 1940, la Katyn, din ordinul lui Stalin, a declanşat imediat maşinăria teoriilor conspiraţioniste. Parlamentarul polonez Artur Gorski a susţinut că guvernul rus, inventând “nişte motive dubioase”, ar fi împiedicat de patru ori să aterizeze aeronava preşedintelui polonez, pentru a-l determina să întârzie la ceremonia de comemorare a tragediei de la Katyn. Iar acest presupus plan al Moscovei s-a încheiat cu un dezastru, în care şi-au pierdut viaţa 96 de oameni, majoritatea înalţi demnitari polonezi, în frunte cu şeful statului şi soţia sa. Alte voci au invocat o posibilă “aranjare” a Tupolevului prezidenţial polonez, care altminteri fusese supus reviziei şi modernizării în decembrie trecut. Conspiraţionistul Henry Makow a invocat chiar o lovitură de stat poloneză, efectuată cu sprijin internaţional, în contextul în care premierul Donald Tusk luase decizia devalorizării zlotului, aparent fără consultare cu "eurozona" (Polonia a suferit cel mai puţin în urma crizei dintre statele UE, mai ales datorită stabilităţii zlotului). La rândul său, analistul Cristopher Story, specializat în servicii secrete şi zona est-europeană, a scris că pilotul polonez ar fi avut probleme cu altimetrul şi cu indicatorul de viteză a vântului şi că trei băieţi ruşi ar fi auzit şi văzut o explozie înaintea prăbuşirii. Mai mult, într-o filmare la faţa locului se aud patru focuri de armă în zona epavei avionului, în pădure, explicaţia postată pe siteul The Jawa Report fiind că ar fi focuri de avertisment ale Miliţiei, trase în aer ca să nu se apropie curioşii. Story mai cita un parlamentar polonez care a ajuns la Katyn cu trenul şi care ar fi povestit că "cerul era senin" la ora când s-a prăbuşit avionul (la o distanţă de cca 15 km faţă de Katyn), neuitând să semnaleze că vreo cinci miniştri aflaţi în avion, din partidul liberal al lui Tusk, s-ar fi aflat în anchete legate de corupţie. Interesant e că şi Vladimir Jirinovski, vicepreşedintele Dumei de Stat a Rusiei, a cerut ca ţara sa să îşi asume responsabilitatea prăbuşirii avionului:"Dacă noi permitem unui avion cu elita politică a unei ţări întregi să aterizeze pe o ceaţă densă, atunci este vina noastră”, a spus Jirinovski.”Trebuia să închidă aerodromul şi gata. Vreţi să aterizaţi? Nu aveţi decât! În altă parte sau, iată, în mlaştină”, a spus controversatul politician.
* Durerea unui geamăn rămas fără “jumătatea sa”
Chipul împietrit de durere al lui Jaroslaw Kaczynski, fratele geamăn al regretatului preşedinte Kaczynski, a înduioşat o lume întreagă. Deşi el a fost cel care s-a dus să identifice cadavrul lui Lech, Jaroslaw n-a fost văzut vărsând nicio lacrimă."Pentru fratele geamăn rămas în viaţă, este un traumatism enorm, un şoc emoţional mai puternic decât la fraţii şi surorile care nu sunt gemeni", a explicat profesorul Witold Malinowski, un gemelolog al Academiei de medicină din Pomerania."El o resimte chiar ca pe o amputare a unuia din membrele sale. Nu trebuie uitat că ei au fost o fiinţă unică în stadiul embrionar, înainte de a se diviza în două fiinţe umane diferite", a adăugat el. Situaţia lui Jaroslaw Kaczynski este cu atât mai dureroasă cu cât nu i-a putut spune mamei sale, Jadwiga, în vârstă de 84 de ani, internată în spital în stare "gravă", vestea dispariţiei lui Lech. Într-un fel, mama este cea care i-a salvat viaţa lui Jaroslaw, nevoit să rămână la căpătâiul ei, pentru ca fratele său să participe la ceremoniile de la Katyn."O relaţie emoţională unică exista între ei", îşi aminteşte fostul preşedinte polonez şi liderul istoric al sindicatului polonez Solidaritatea, Lech Walesa, care i-a cunoscut bine pe cei doi."Jaroslaw era creierul în acest duo şi Lech executa", a completat Walesa."Misiune îndeplinită, şefule!", îi strigase Lech Kaczynski fratelui său, în momentul câştigării alegerilor prezidenţiale din 2005. Lech şi Jaroslaw, mai în vârstă cu 45 de minute, au ajuns împreună la putere, Lech ca preşedinte, iar Jaroslaw ca prim-ministru din iulie 2006 până în noiembrie 2007. Lech Kaczynski urma să candideze pentru un nou mandat de preşedinte. Jaroslaw va trebui acum să se decidă în privinţa unei posibile candidaturi. Preşedintele polonez interimar, Bronislaw Komorowski, a convenit cu opoziţia ca primul tur al alegerilor prezidenţiale să aibă loc la 20 iunie.
* Portretul unui european combativ
Conservator până în măduva oaselor şi binecunoscut eurosceptic, Lech Kaczynski –numit de cancelarul german Angela Merkel “un european combativ”- trecea în rândul politicienilor din UE, dar şi în plan intern, drept un partener de dialog şi negociator dificil. Iar refuzul său, până în ultima secundă, de a semna Tratatul de la Lisabona reprezintă doar un exemplu în acest sens. Născut la Varşovia în 1949, Lech Kaczynski a întruchipat cea mai sănătoasă formă de patriotism polonez. Părinţii lui, firi luptătoare ei înşişi, luaseră parte la toate încercările de prezervare a democraţiei poloneze, ameninţată la acea vreme de cei doi mari vecini ai ţării: Germania nazistă şi Rusia stalinistă. Apariţia, în 1980, a mişcării anticomuniste "Solidarnosc" (Solidaritatea), l-a găsit pe Kaczynski în postura de consultant al legendarului lider sindical Lech Walesa. Accederea acestuia din urmă la funcţia de preşedinte, în 1991, avea să-l propulseze pe Kaczynski în postura de premier. Drumurile politice ale celor doi aveau să se despartă însă, un an mai târziu, când cooperarea politică dintre ei s-a transformat în duşmănie. Încă de la începutul anilor 90, Lech Kaczyinki s-a erijat în "omul cu mâinile curate". Mai întâi ca preşedinte al Curţii de Conturi, apoi ca ministru de justiţie şi primar al Varşoviei. Obosiţi de numeroasele scandaluri de corupţie în care a fost implicată bună parte din elita politică, alegătorii polonezi i-au deschis drumul către fotoliul de preşedinte. Peste câteva luni, la toamnă, Lech Kaczynski intenţiona să candideze la alegeri prezidenţiale pentru un nou mandat. Dispariţia lui din viaţă reprezintă o pierdere ireparabilă nu doar pentru polonezi ci şi pentru toţi europenii iubitori de libertate.
* Conducătorii nu merg, de regulă, cu acelaşi avion
Gravitatea loviturii suferite de Polonia prin accidentul de la Smolensk e dată nu doar de pierderea şefului statului, ci şi de dispariţia unei adevărate elite politico-militare. La bordul avionului prăbuşit se aflau, între alţii, guvernatorul Băncii Centrale şi şeful Statului Major General, dar şi alţi înalţi ofiţeri şi membri ai Guvernului, Parlamentului şi administraţiei. Cum de s-au hazardat să zboare la un loc, ştiind că există riscul, oricât de mic, al unei catastrofe? Potrivit Deutsche Welle, în cele mai multe state vestice, protocolul călătoriilor comune ale oficialilor ţine cont de cutume, nu de reguli scrise. În Germania, de pildă, nimic nu-i împiedică pe cancelar şi pe preşedintele federal să meargă în aceeaşi aeronavă. Angela Merkel şi Horst Köhler au şi făcut acest lucru anul trecut, când s-au deplasat la Stuttgart pentru a participa la funeraliile victimelor masacrului de la Winnenden. Mai mult, cancelarul şi vice-cancelarul au zburat deseori cu acelaşi avion în timpul vizitelor oficiale. În Franţa însă, când au loc întruniri guvernamentale franco-germane, miniştrii din biroul prezidenţial sunt distribuiţi în cel puţin două aeronave. Preşedintele Senatului, adjunctul preşedintelui francez, nu zboară niciodată alături de şeful statului în acelaşi avion şi nici preşedintele cu premierul la un loc. Aceeaşi regulă o regăsim peste ocean. În Statele Unite, preşedintele şi vicepreşedintele nu călătoresc nici ei împreună, din motive de securitate, ambii demnitari având la dispoziţie aeronavele militare cunoscute ca "Air Force One" şi "Air Force Two". Nici demnitarii americani nu merg niciodată alături de adjuncţii lor la aceleaşi evenimente publice, ceremonii etc. Mai restrictiv este protocolul în Marea Britanie. Dacă premierul şi suverana nu călătoresc împreună, prinţul Charles are nevoie de aprobarea mamei sale, regina Elisabeta a II-a, pentru a putea zbura împreună cu fiii lui, William şi Harry, cu acelaşi avion.
Printează
Trimite prin Email
Trimite pe Y!m
Salvează