Din fostele adevãruri viitoare
...de IOAN TALPEŞ
Din fostele adevãruri viitoare
Să fie, oare, existenţa pământeană forma rudimentară de întrupare a materiei subtile, o formă de penitenţă, ce întrupează chiar pedeapsa ta, Doamne?
Să fie cumva vorba, chiar de infern, Doamne?
Şi, atunci, ce să fie cu Biblia, pe care ne-ai trimis-o, tot Tu, Doamne? Să fie vorba de nevoia de a ne asuma încercările vieţii, chiar şi sub forma bucuriilor, Doamne?
***
Încerc, de mult, să înţeleg această nevoie a noastră de a fi mereu singuri, umile individualităţii care ne trăim, protejăm şi reproiectăm însingurările în nevoia aproape carnală de a ne justifica neîncrederile care ne-au copleşit existenţele de-a lungul mileniilor. Păstori dedicaţi transhumanţei am rămas ultimii “călători” care ne-am vrednicit să-i topim principiile în exportul şi importul de forţă de muncă dirijată şi controlată astăzi.
Evident, Mioriţa explică mult din cosmogonia unui suflet multiplicat, pornind de la iniţiala condiţie de “trifazat”.
La Lucian Blaga, Mioriţa ne argumenta chiar şansa de a ne defini prin cosmogonia unui spirit capabil să-şi alimenteze combustia milenară, concomitent cu rudimentarismul unor culturi care îşi construiau substanţa milenară a definirii.
Ioan Talpeș
Printează
Trimite prin Email
Trimite pe Y!m
Salvează