Moartea nu este sfârşitul!
...de Teodora Varlam
Moartea văzută ca o trecere în altă dimensiune nu mai este doar o metaforă sau un scenariu SF. Dr. Robert Lanza, director ştiinţific la „Advanced Cell Technology” şi profesor la Facultatea de Medicină din cadrul Wake Forest University, a oferit în 2007 o nouă teorie privind fenomenele care se produc în momentul morţii, din perspectiva fizicii cuantice, teorie numită biocentrism. Specialistul a recurs la exemplul universurilor multiple, care spune că există un număr infinit de universuri şi orice s-ar putea întâmpla se continuă într-unul sau altul. Moartea nu există în aceste scenarii, la modul real.
Dacă un corp este distrus într-un univers, nucleul energetic de 20 de waţi – măsurat ştiinţific – care a făcut creierul să funcţioneze ca un computer (sau ceea ce Geneza numeşte „suflarea de viaţă”) nu se stinge odată cu trupul. Se ştie de ani mulţi că „energia nu se distruge, se transformă”, iar „fântâna energo-informaţională” a creierului, cum au numit cercetătorii cei 20 de waţi, transcede într-un nou univers. Cu alte cuvinte moartea trupului nu este punctul terminus al călătoriei sufletului.„Dacă cei 20 de waţi de energie ar proiecta un rezultat sau altul pe un ecran, aceeaşi «baterie» ar fi responsabilă pentru proiecţie, indiferent dacă fasciculele ar ajunge pe un ecran sau pe mai multe”, a scris cercetătorul pe site-ul său, roberlanza.com. Manifestarea energiei transcede ideea clasică de timp şi spaţiu, coordonate pe care creierul uman le foloseşte ca să aranjeze într-o formă accesibilă informaţiile primite. Dar dacă mintea are nevoie de ele, „bateria” nu, doar le procesează la un moment dat, dar funcţionarea ei categoric nu depinde de timp şi spaţiu. Iar într-o lume lipsită de spaţiu şi timp, moartea nu există. Chiar Einstein spunea către sfârşitul vieţii:„Prietenul meu Besso a plecat din această lume ciudată cu puţin înaintea mea. Aceasta nu înseamnă nimic. Oamenii ca noi ştiu că diferenţa dintre trecut, prezent şi viitor nu este decât o iluzie perpetuată de încăpăţânarea umană”. Nemurirea nu înseamnă existenţă perpetuă într-un timp nesfârşit, ci se manifestă mai degrabă în afara timpului cu totul, a explicat Lanza. În teorie, „bateria de 20 de waţi” purtătoare de infoenergie poate trece dintr-un univers în altul folosind podurile Einstein-Rosen, care unesc „găurile negre”. Dacă ne imaginăm o gaură neagră ca o pâlnie cu gât lung pe care o unim cu o a doua gaură neagră, poziţionată exact invers (o gaură albă, matematic posibilă, dar neidentificată încă în natură), se ajunge la o formă care seamănă foarte mult cu o clepsidră, cu cele două capete unite de un filament foarte subţire. Adică o aşa-numită „gaură de vierme”, o „scurtătură” în univers, prin care s-ar putea călători în timp. În teoria vortex, podurile Einstein-Rosen asigură schimbul succesiv de particule universale între Universul nostru și Universul complementar (în oglindă).
Unele ipoteze susţin că însuşi ADN-ul este un vehicul atât al informaţiei morfogenetice, după care se structurează toate organismele vii, cât şi al informaţiilor conţinute în memorie şi conştiinţă. Cardiologul olandez Pim van Lommel, autorul cărţii „Consciousnes beyond the life”, care a studiat experienţele şi mărturiile unor pacienţi reveniţi din moarte clinică, a susţinut această teorie în mod repetat, arătând că există o „conştiinţă infinită”, indiferent de activitatea cerebrală care poate înceta. În consecinţă, propria noastra conştiinţă ar fi o manifestare a inteligenţei cosmice, acea „Matrice divină” de care vorbea Gregg Braden în 2007 şi care ar reprezenta un câmp de energie de o natură aparte, care interconectează întreaga creaţie.
Printează
Trimite prin Email
Trimite pe Y!m
Salvează