Blestemul “Sfântului Graal” nazist
...de Mădălina Firănescu
Trei ani de închisoare, din care 15 luni efectiv în spatele gratiilor, plus 4 ani sub supraveghere judiciară. Acesta a fost verdictul unui tribunal elveţian în procesul intentat afaceristului Marcel W. (63 de ani), din cauza aşa-numitului „Sfânt Graal nazist”.
Descoperit în septembrie 2001 de doi scufundători germani în lacul Chiemsee din Bavaria, misteriosul potir din aur masiv de 18K, cu diametrul de 50 centimetri, cântărind 11 kilograme şi decorat cu ornamente celtice, a fost prezentat iniţial drept un artefact antic, pentru ca ulterior să se descopere că datează din perioada celui de-Al Treilea Reich. Mai exact, obiectul a fost confecţionat în perioada 1935-’39 într-un atelier münchenez, după indicaţiile lui Otto Rahn, omul lui Heinrich Himmler, care studiase anterior un vas celtic autentic descoperit la Gundestrup, în Danemarca, în 1891. Rahn ar fi imaginat o replică pe măsură, care să înnobileze castelul Wewelsburg, pe care Heinrich Himmler, pasionat de ocultism, îl visa transformat în loc de veneraţie pentru “căpeteniile Reich-ului”, dar şi spaţiu pentru activităţi mistico-militare. Liderul SS era obsedat de găsirea Sfântului Graal, convins fiind că acesta va ajuta Germania să învingă în război. Identificat cu cupa din care a băut Iisus Hristos la Cina cea de taină, dar şi cu recipientul în care Iosif din Arimateea a adunat picăturile din sângele Mântuitorului răstignit pe cruce, Graalul -cuvânt provenit din latinescul medieval „cratella”, care înseamnă vas- a înfierbântat minţile multora încă din Evul Mediu, în jurul său ţesându-se nenumărate legende. Şi cum relicva era de negăsit, naziştii au apelat la o reproducere, confecţionată în atelierul de bijuterie deţinut de Theodor Heiden, la comanda Elektrochemische Werke München. Directorul companiei din urmă, Albert Pietzsch, client constant al atelierului, era un apropiat şi totodată sponsor al lui Hitler, fiind chiar recompensat cu funcţii înalte, precum cea de preşedinte al Camerei de Comerţ a Reich-ului.
Cu puţin timp înainte de încheierea războiului, naziştii ar fi dispus ascunderea Graalului-replică în lacul Chiemsee, pentru a nu ajunge în mâinile Aliaţilor. Vasul a fost scos la lumină abia în 2001, landul Bavaria împărţind cu găsitorii dreptul de proprietate. În iunie 2003, artefactul a fost vândut unei persoane private, ajungând în cele din urmă în posesia lui Marcel W., din cantonul elveţian St.Gallen, care a plătit pentru el 300.000 de euro. Aflat în pragul ruinei, noul proprietar şi-a văzut salvarea în „Graal”, convingând mai mulţi bogătaşi să investească circa 7,4 de milioane de euro pentru intrarea în posesia unei părţi din acest „loz de aur”, prezentat ca valorând între 250 şi 350 de milioane de euro, comparabil cu valoarea măştii funerare a lui Tutankhamon. Banii astfel obţinuţi, „jongleurul financiar” i-a investit în tranzacţii cu grad mare de risc, care să-i asigure un câştig rapid şi substanţial. Însă în urma plângerilor pentru escrocherie depuse de Svetlana K. din Kazahstan şi partenerul ei de afaceri, Vladimir T., care transferaseră 1,1 milioane de euro pentru controversatul proiect, procurorii elveţieni au demarat în 2006 ancheta împotriva lui Marcel W.. Iar instanţa l-a condamnat acum pentru transferuri dubioase de capital, nu şi pentru înşelăciune, deoarece banii au fost investiţi în afaceri reale, nu însuşiţi de inculpat, care a şi returnat o parte din sume.”Acest aur nu provine din această lume. Dacă nu cumva a fost extras dintr-o mină secretă din Delta Nilului, singurul loc unde s-ar găsi aur de o asemenea puritate”, continuă să-şi apere Marcel W. comoara. Cert este că misteriosul potir va fi scos la licitaţie, dar nu se ştie nici când, nici unde, a scris publicaţia Trostberger Tagblatt.
Printează
Trimite prin Email
Trimite pe Y!m
Salvează