Cum se ratează o depăşire ?!
...de Alexandru Ruşi
Un autoturism în mişcare având ca ţintă Bucureştii , loc unde toţi ocupanţii autoturismului în număr de cinci , urmau a participa la o nuntă ! O asemenea deplasare pentru un astfel de scop exclude , în principiu, orice umbră de supărare , încrâncenare , încruntare sau grabă ! Se ştie că această manifestare a nerăbdării de a ajunge într-un anume punct ,chiar dacă traseul este aglomerat, presărat cu nenumărate obstacole , poate fi cauza a numeroase întâmplări negative , din al căror şir, nu lipsesc accidentele de circulaţie. Graba nu este , în general , recomandată în viaţă ca modalitate de soluţionare a unor situaţii. Sunt excepţii fără doar şi poate care nu fac altceva decât să potenţeze greutatea şi gravitatea noţiunii de “urgenţă-grabă-operativitate- alarmă” ca atare ,cum ar fi : cursa ambulanţei care se deplasează la locul unei intervenţii care poate însemna moarte sau viaţă unei sau unor persoane , cursa autospecialei de pompieri a celor din categoria SMURD a căror prezenţă la locul unui sinistru ori pentru descarcerarea victimelor , este de dorit să se realizeze într-un timp cât mai scurt , etc. De cele mai multe ori graba noastră cea de toate zilele este generată de propriul nostru stil de viaţă în care neglijăm ,parţial sau total, traseul ce urmează a-l parcurge pentru a ajunge din punctul de staţie la cel de destinaţie. Nu gândim la orice altceva numai la cât de aglomerat poate fi traseul pe care urmează să ne înscriem şi care ar putea fi cea mai serioasă piedică în a ajunge la momentul prestabilit al întâlnirii cu persoana interesată. Nu luăm în calcul acest aspect şi , evidenţa de zi cu zi ,ne demonstrează cât suntem de abulici în ceea ce priveşte : traseul urmat, specificul acestuia, timpul rezervat pentru deplasare , erorile comise, greşeli grosolane făcute cu maşina, nesocotirea legii rutiere , crearea repetată a unor elemente de risc şi aducerea riscului în faza de accident, mai grav sau mai puţin grav, consumat. Nu numai graba în sine ne aduce în postura de a fi contravenienţi la legea rutiera ci, mai ales, credinţa ca nu se întâmplă o nenorocire dacă nu respect, odată sau de două ori sau chiar de mai multe ori legea sau regulamentul rutier . Din acel uitat moment ,începe derularea drumului către punctul final de nesocotirii legii. Care punct final poate fi o contravenţie serioasă cu maximum de penaliate, accident cu consecinţe mărginite doar la starea de integritate a maşinii sau eveniment rutier grav sau foarte grav. Plata este grea şi poate însemna viaa , averea pierdută, suferinţa necurmată la gândul câ am ucis un om nevinovat ,groaza nopţilor petrecute, ani mulţi, în celula stabilimentului destinat recluziunii .
- va urma-