Empatie rutieră!
...de Alexandru Ruşi
Empatia este definită ca acea facultate intuitivă resimţită de o persoană de a se plasa în locul alteia,de a simţi ce simte aceasta sau contopirea, identificarea cu aceasta. Să recunoaştem că este o stare, cel puţin ciudată, care suprapune eu-ul unuia peste eu-ul altuia ajungându-se până la contopirea lor. Sentimentul este determinat de nobleţea iubirii pure, de ideaţia comună celor două suflete sau, dimpotrivă, de ura adâncă ce răscoleşte cele două entităţi. Amintesc aici un celebru film american, în care o tânără era fizic violentată, de o entitate ce o bântuia periodic şi care, deşi şi-a rărit atacurile, cu toate măsurile luate, aceste manifestări nu au încetat niciodată. Se poate zice că empatia poate depăşi limitele firescului, normalului, frumuseţii şi deveni un agent negativ cu manifestări pline de răutate şi violenţă. Zilele noastre sunt pline de exemple în care empatia rutieră oferă nenumărate situaţii de înţelegere pentru un confrate aflat la volanul unui vehicul şi care, dintr-o anume pricină se află într-un moment de cumpănă. Nu de puţine ori cel lansat în manevra depăşirii şi ajuns la faza dublării maşinii depăşite realizează că spaţiul şi viteza nu-i sunt îndestulătoare pentru a realiza replierea pe sensul din dreapta. Acesta este momentul în care omenia la volan, atenţia şi, mai ales,tehnica conduitei preventive aplicate se manifestă ca elemente determinante ale empatiei şi cel ce are dreptatea de partea lui înţelege să o cedeze celui aflat în dificultate. El va reduce viteza şi va ieşi cât mai mult în afara căii de rulare sau va opri ori ve degaja total sensul spre a permite celui pe cale de a comite un grav accident să iasă cu bine dintr-o asemenea situaţie. Se ştie că şocul coliziunii a două autovehicule în cadrul depăşirii ratate este deosebit de puternic deoarece el este compus din suma celor două viteze dezvoltate de cele două maşini.Ar trebui să se mai cunoască faptul ca deceleraţia sau oprirea bruscă, forţată, de coliziunea frontală a două maşini are consecinţe catastrofale asupra organelor interne, cu prioritate. Acestea îşi sporesc greutatea de câteva ori sau zeci de ori şi chiar dacă în exteriorul corpului omenesc nu se observă, în primele momente după coliziune, urme vizibile, înăuntrul cutiei toracice sau craniului, principalele organe sunt distruse, astfel că viaţa devine incompatibilă! Nu odată, victimele unor astfel de accidente nu prezentau, la o examinare sumară, urme vizibile de natură să explice gravitatea leziunilor interne suferite.
Empatia rutieră a zilelor noastre este, din păcate, plină de exemple negative determinate, mai ales, de porniri neomeneşti care sunt datorate violenţei la volan. Empatia violenţei la volan se regăseşte extrem de uşor în cazul accidentului determinat de dorinţa unor şoferi, tineri, fete şi băieţi,de a demonstra cât sunt de cool în ale şofatului, cum pot stăpâni maşina la viteze mari şi foarte mari, cum pot ei învârti maşina având trasă frâna de mână, cum pot valsa pe strada sau şoseaua acoperită cu polei, gheaţă sau zăpadă bătătorită ori cum îşi arogă titlul de cel mai bun vitezist, indiferent de cât de redus este coeficientul de aderenţă.